Si totusi… fotografie!

Ramasasem sa relatez despre o iesire cu colegii de casa ce fu… un pic hmm…, sa zicem aiurea. De fapt fu ok-ish. Atata ca padurea in care am fost, nu o prezentat prea multe elemente fotografice. Si s-a lasat cu dezamagire la mine. Nu stiu nici ei cat s-au distrat, insa mno, asta este. Important e ca pe drumul inapoi, am facut popas si am facut una din cele mai reusite fotografii de pana atunci. Inca o mai consider reusita, tinand cont ca au trecut vreo noua luni de atunci si mi-au mai crescut “aptitudinile” fotografice.

Mhm, ii tare. Mi-o zis un coleg de munca sa incerc sa o vand magazinelor de profil. Plus vreo alte cateva comentarii pozitive. Ce sa zic? Ma declar multumit de rezultat.

Imediat dupa iesirea asta, adica probabil la cateva zile, mi-a fost livrat un minunat obiectiv, pe care momentan nu il mai detin, l-am schimbat cu ceva si mai minunat. Sincer, am schimbat mai multe obiective decat perechi de chiloti in ultimul an, insa, teoretic, m-am oprit asupra formulei castigatoare, teoretic.

Astea ar fi unele din primele poze facute cu obiectivul ala. Interesante, insa cam atat, nimic special. Dar oare ce am mai pozat pe urma? Apoi ca aflu imediat ce rasfoiesc jurnalul fotografic.

Gasit, teste. Teste si iar teste, flori si cumnatu’ cum facea paste. Ma gandesc daca sa uploadez treburile alea. Nu cred…

Mai apoi vizitaram un National Trust, ala de la Flatford, nu am facut prea multe poze atunci.
La cateva zile distanta am luat-o la picior prin jurul Saffronului si apoi m-am procopsit cu un super asfintit. Dupa cum urmeaza:

Pam pam, punct ca se face tarzior. Am inceput postul asta inainte de munca, l-am terminat dupa. Nasol cu cacatul asta de schimb doi… Pace!

Easter

Adica paste. Ah, scuze Paste. Cu p mare P. Paste. Al englezilor. Deci mno. Looooong bank holiday. Adeca vineri, sambata, duminica si luni. LIBER! Doamne-ajuta.

Pe anul acesta is pe buget de criza. Trec printr-o perioada de regasire al EU-ului interior, a balantei financiare. Moama cata gramada de cacao insir aci. Get real mate! Incerc sa cheltui mai putin, atata tot. Si cum am ditai vacantele de organizat, m-am gandit ca nu ar fi rau sa cortuiesc oleaca. Adeca mno, una e sa platesti cazare, intre cincizeci sau saptezeci de sterline frumoase pe noapte si alta e sa platesti… dracu’ stie… intre nimic si vreo cinspe. Asa ca cort! Si Scotia! Insa nu stiam de ma tin salele de martalog la cortuit, ultima cortuiala fu organizata amu multe veri. Ha ha! Amu mu. Funny guy…

Mbun, ca sa verific saluiala la cortuiala m-am gandit la un camping de cateva zilisoare intru pregatirea adevaratul camping din vara. Si conserva, ca de ploua, coada intre picioare si basti la caldurica.

Am purces intru cautare intensa de corturi si cortulete. Nici prea mic, nici prea mare, nici prea scump, nici ieftin, nici greu, nici albastru. Asta parca ii prea verde, asta parca are forma naspa… hopa! Vango Mirage sa fie! Mbun.. sac de dormit? Tiganie de pus sub cort? Tiganie de dormit pe? Aragaz? Butelie? Oh shit, se aduna…

S-au adunat, le-am luat pe toate, iar la cateva zile de la livrare le-am incarcat in conserva si hai la munte! Tara Galilor… munti, paraiase de munte, umbra, soare si frig in noapte. Da’ fucking frig! Nu mai conteaza, aventura-i aventura. And it’s for the greater good: Scotland! Scotland douamiinouaspe. Sa vina,  ma declar pregatit.

Despre aventura: ma declar relativ multumit. Am petrecut mai mult timp decat am crezut cu colacul in brate… aproximativ sapte ore in fiecare directie. Daca a meritat? Da! Niscai poze decente, ce sa zic, fu fain. Sa mai fie!

Cum ma explicam, poze un pic mai decente. Sau poate au inceput sa imi placa porcariile mele. Ramane de vazut….

Calatorul over and out!

P.S. Sunt la zi cu fotografia. Ieeeeaaaah!

Cafea, partea a doua: Newcastle

Urmatorul post se lasa a fi din locatia Newcastle upon Tyne. Caci acolo sade bunul tovaras Rav. Ca de cand nu ne-am vazut… multa vreme a trecut. Si mno, trebuia sa trag niscai instantanee in locatie noua. Am vorbit si planuit si iaca mi-s dupa vreo cinci ore de condus vartos in locatie noua. Ziua buna zic! Sau era seara?

Depanat amintiri, barfit ca la usa cortului, injurat si supt la bere. Somn si tura de oras. Mancat, supt la bere, iar barfa, ah si bere. Normal ca bere… si iar ieist in oras, iar pozat, iar barfit iar bere, sau numai bere? Fu bere? Sau numa barfa? Hmm mno ca nu imi mai amintesc. Da’ ceva fu. Si bere.

Si tira acasa ca ai stat destul pe capul oamenilor. Si poze, desigur! Mno cacat, nu am exportate, cum mnezo?! Poze imediat…

That’s about it. Mi s-a parut o vacanta scurta si plina. Pana la anul…

Combustibil: Cafea!

Gatat o zi frumoasa de munca pe ziua de azi. Gatat si treburile casnice ce se afla pe langa mosie. Cand zic mosie, ma refer la casa cu trei camere impartite intre patru oameni. Deci mda, spalat haine, aspirat and shit. Trancanit vro’ doua ore cu colegu’ inainte sa se tire la munca. Tras apoi o tigara si cum se facea ca e cam racoare afara, m-am gandit ca nu ar stica o cafea. Ca cafeaua incalzeste si da si oleaca de energie. Uitema-s trenurand ca craca in vant, cum bat in taste de zici ca vreau sa le sfarm!

Mbun. Dupa asa introducere explicita, tre sa adaug si ceva continut. Ca continut, fac referire la intamplarile zilei de douazeci si patru martie, anul de Cristos douamiinouasprezece. Zi in care am incalecat pe jite, eu si cu a meu prieten, pardon cunostinta, Vasi. De ce cunostinta si nu prieten? Poi tre trecute niste niveluri de incredere inainte de avansare in rang, ha ha.

Mbun, incalecasem pe jite, dii jita la mare. Si spre mare se pornira. Incet, relax, pe drumuri de alea cu B. Is mai ocolite si mai interesante, cu scenariu care face pupila sa se dilate. Cateodata. Si fain fu! Ajunseram si la mare dupa cateva opriri. Infulecarem niscai peste si cartofi, conform obiceiului englezesc. Tot conform obiceiului englezesc a, tras si o bere la pranz. Ca doara nu o fii foc! I-am pus capac cu o inghetata pe plaja pietruita. Cat frumos! Mare, plaja, soare, briza usoara, coafura rezista, inghetata (cam mare), o tigara rotocolita temator sa nu imi imprastie vantul tutunul…

Si drum intors spre casa. Sa fie primit zic. Zile de astea sa mai vie. Ca doara nu o fii cu suparare. Mai urc doua, tri poze si ii dau cu publish. Mai am si altele de compus… Nu as vrea, da ma tremura cafeaua….

Pam pam, noua poze sa fie din ieseala de duminica. Fotoraiderul, over and out!

Serios?

Postul numarul trei pe ziua de azi! Sincer, nu e multa munca, insa ma declar uimit ca am mai gasit atat amar de chef. Tocmai am terminat de organizat pozele, era o mare vraiste prin foldere, si am cam inteles amu pe unde si cand am fost la pozat. Se pare ca weekend-ul dupa St. Ives nu am fost pe niciunde, m-am trezit cu chef de viata spre zero, nu am mai haladuit. Stat in casa si facut canci, deci vorbim de urmatorul uichend, aka amu doua saptamani. Cand tot asa pe coclauri fara directie am mobrit si fain fu. Nu extraordinar, iar. Pent ca locatia “aleasa” m-a transformat in fotograf arhitectural, adeca am pozat case, nu prea am avut ce altceva.

Ce sa ii faci, n-ai ce sa faci. Apasa butonul cat poti de tare, iar pe senzor, imaginea apare. Daca nu eu, atunci cine? Apoi sincer… orcine altcineva, mno ca nu mai inteleg ce ziceam, ce vroiam a zice, sau ce scop mai are postul asta…Ah, stai, e everydayshit, deci nu tre sa am foarte multa logica cand postez, ha ha fucking ha.

Melbourn, parea a fi abandonat, sau poate erau toti in biserica. Nu chiar curatel, nu chiar vesel, nu stiu, cum zice englezul, experienta nu m-a fericit. Asta inseamna ca fu rau. Dar nu rau tare, doar nu bine.

Am tirat de acolo cand m-am plictisit de pozat case si am tat alergat de o negura, neagra! Pe cer! Cu stropi!

Ajuns acasa, importat ce uploadez acilisa.

Ca ce sa vezi? Case!