De departe Foto Impresiile zilei Plimbari

Mai multa fotografie

Duminica, zi de frecat menta, stat pe infamul iutub sau de privit la filme. Numai ca nu si astazi! Adica duminica. M-am hotarat sa incep ziua cu o cafea care s-au facut doua si cu o tigara care s-au facut patru.

Fuga fuguta am dat navala la pub si am purces la spalarea masinii. Nu mai vazuse detergent si aspirator de vreo luna buna. Venise momentul sa o mai dezinfectez, sincer, m-a convins duhoarea.

Dupa ce m-am invartit vreo ora, o ora jumate pe langa conserva cu furtunul sau buretele in mana, am multamit frumos pentru apa si curent si m-am carat spre casa.

Ajuns aici, am sarit direct in echipament de mobra, am scos casca de la incarcat, am aruncat camera pe umar si tira afara. Am facut vreo doua cruci si am inganat un tatal nostru in gand, imi era ca nu mai pleaca Dovilu’, nu il mai bagasem in seama de ceva vreme si mno, poate nu mai dorea sa coopereze. Ba nu! Dovilu’ tot de nadejdie se pare a fi, cum am bagat cheia in el, cum s-a scuturat fioros: gata mi-s, sa mergem!

Am pornit pe drumuri tocite, unde nu ma mai incanta nimic, insa cautam ceva, un altceva, sa pot indrepta obiectivul camerei, sa imi mai imbogatesc spatiul din calculator cu ceva poze.

M-am plimbat, am oprit, am pozat, nimic impresionat. Apoi m-o contactat Vasile, aka Vasi. Cica: nu iesi cu mobra? Ui ce fain e afara. Apoi ca is flacau! O ramas ca ma gaseste el pe unde sunt si m-am intors la poze. A ajuns Vasi la un moment dat si in plictiseala maxima am purces inspre o biserica aflata intr-un sat din apropiere. Greu sa stai pe drum cand de fapt nu ai chef. Ma vedeam in pat privind la un film. Ajunsi la biserica vietii, am pozat una alta, am povestit, l-am pozat si pe el, ca doar mno, si ne-am tirat.

Am facut popas la copacul vietii. Copacul LinistiiĀ adica.

Copacul Linistii

Poza mai de sus a fost facuta de Vasi, iar eu, amintidu-mi de tutoriale, de idei, de sfaturi si asa mai departe, am lasat artistul din mine sa faca o poza. Amu, nu zic ca moama cata mai arta facusi, manca-ti-as. Nu. Sunt un pic mandru de mine, ca am avut ideea sa ma dau mai in spate si sa profit de tot ce era acolo. Sunt un pic mandru, pentru ca poza finala arata mult mai bine decat ce era acolo, ma rog cel putin in ochii mei. De fapt dooh, normal ca imi place mai mult ce am facut eu…

RestNu sunt fan alb-negru, ma chiar intrebam cand am vazut atatea presetari in Lightroom alb-negru, da cui nu ii trebe dom’le culori? Insa pe cand ma jucam cu presetarile, cand am aplicat alb-negru… fucking wow. Ma rog, mie imi place, cam prea mult…

Cam atat in aceasta postare, peace out!

De departe Impresiile zilei

Noua zile

Au trecut de la inceperea asa numitei diete. Ce sa zic, m-am tinut relativ bine, am trisat intr-o seara cand am furat o clatita, facuse mama si nu prea am putut rezista. In afara de asta insa nu m-am lansat la ciocolati si bomboane, chiar daca am un ministoc in unul din sertare. Sade acolo pitita, printre altele, o minunatie de Milka la douasute cinzeci de grame… o Doamne, cat bun. Dar ma tin tare si imi tot dau peste mana.

Cola nu mai exista prin casa, chipsuri si alte rontaieli, la fel. Niet! Cum zice minirusul de la mine de la munca. Poate careva sa ii ghiceasca numele? Nu e greu. Serguei. Desigur! Doar am zis ca e rus. Mini. Ca e juma de buletin. Insa, ager minune mare la cei numai saizeci si ceva de ani. Dar oare de ce mnezo scriu eu de Serguei?

Dieta, decurge relativ bine. Nu e chiar dieta insa. Nu am facut decat sa renunt la porcarioare si am incercat sa mananc mai sanatos. Mai strecor cate un mar, cate o pasta, treburi de astea. M-am cantarit ieri si m-am bucurat nitel. Doua kilograme frumoase se dusera pe apa sambatei. Amu’, stiu ca nu am cum sa slabesc doua kilograme la fiecare noua zile. Ar fi frumos, insa bulangiul asta de corp o sa se prinda si o sa se adapteze. Bulangiul!

Cam astea ar fi de zis pe subiect. Subiectul fotografie stagneaza. Plec la munca dimineata, ma intorc de acolo seara. In doua saptamani o sa ma intorc noaptea, cu trecerea la ora de oiarna. O sa fie minufuckignat. Deloc depresiv. Deloc!

Mai am concediu insa, inca mai am opt zile de luat. Problema e ca am intrat in cardurile de credit ca vaca-n lucerna. Si maine-poimaine bate Craciunul la usa. Da! Bani! Bani! si iarasi Bani! Poi eu cu ce ma duc in concediu? Nush, poate mai deschind inca un card de credit… Glumesc, desigur. Imi ajung doua.

Cam atat pe ziua de azi, o sa incerc sa fac un update de tema, poate gasesc ceva mai aratos. Peace out!

De departe Impresiile zilei

Doisprezece octombrie

In urma cu un an, am inceput munca cu o ora mai devreme, adica de la sapte. Din motive de lacomie, din motive de pupincurist, si asa mai departe. Cum am ajuns eu acolo, am observat cat cer frumos se vedea deasupra mea. O inebuneala de culori turbate. Am tinut sa imortalizez momentul si am urcat pe niste scari mai, cum zic baietii de la Bistrita, dubase, m-am proptit in coate si am tras cateva instantanee. Bum bum, pac pac.

Rasarit 2017

Amu’… eu nu am stit ca am facut poza exact acum un an. Feisbucul mi-a amintit. Si sa vezi soc si groaza! Toata lumea pregatita?

E un flacau la munca mea draga in concediu, si apoi ieri, eu m-am oferit ca astazi sa ma prezint mai repede sa o iau cu munca inaintea listei de productie. Nimic nelalocul lui pana acum. Teoretic. Pentru ca ultima oara cand am mai inceput la ora sapte munca… pai nu imi amintesc, insa nu recent. But wait, there is more.

Pe cand am iesit din casa, sa pornesc in directia fabricii, am observat un cer rosiatico-albastrui si am facut stanga imprejur sa imiĀ  apuc camera. Se poate observa in ce directie o apuca lucrurile…

Am luat camera, am pornit spre munca, am ajuns, am urcat pe aceeasi scara ca acum un an, am facut poze. Bineinteles ca cerul nu era la fel insa: nu am mai facut poze rasaritului de acolo de acum un an, deci nu e un obicei, nu prea mai incep sa lucrez de la sapte din motive de lene. In sfarisit si in concluzionare, concludere, conc, eh crucea ma-sii… In concluzie m-am foarte crucit astazi cand dupa ce am pozat rasaritul, o aparut treaba aia pe feisbuc, cum ca am pozat rasaritul amu’ exact un an… Imi place mie rutina, insa… e cam prea de tot…

Bum bum, pac pac, poza de anul asta!

Rasarit 2018

De departe Impresiile zilei

Fara zahar

Nu formatia, “stilul meu de viata” ales pentru luna in curs. Adica nu chiar. Incepand de azi, timp de o luna, m-am gandit ca poate ar fi sanatos sa mananc cat mai putine, pardon deloc, alimente care au zahar adaugat. Ideea, bineinteles ca nu e unica sau originala, am vazut un flacau pe iutub care cum povestea el despre experienta lui in ceea ce priveste o dieta de dexintoxicare. Fara fucking zahar! Am tot studiat ce fel de dieta as putea urma, ceva simplu fara bataie de cap. Cam fucking greu, sa nu dea dracu sa imi zica vreunu de sala, ca nu merge, is prea comod, a se citi puturos. Fara zahar! Imposibil!!! Tocmai m-am intors de la cumparaturi. Am haladuit prin doua supermarketuri. Poi cum pana mea sa fie zahar in paine? In TOATE cerealele, in masline? In pastele fainoase? In branza? In fucking branza??? Poi eu ce mananc o luna de zile? tre sa gatesc se pare. Am facut un compromis cu mine, cumpar niscai produse cu continut infim de zahar, dar gatesc. Adica pana mea, si in bulion e zahar. Ce dracu mananc daca aleg TOTUL curat? Castane? Ca mamaliga nu imi fac.

Sa vedem cand m-o tine si treaba asta, nu ca ar fi prea obligatoriu, insa pana mea, cred ca bat iar nouazeci si cinci de kilograme, nu chiar frumoase. De dimineata mic dejun: omleta cu spanac, sa vezi cristosi si dumnezei de nu oi avea timp sa imi beau cafeaua. La pranz,.. well, am luat niscai baghete pe care nu e scris ca ar contine zahar. Am ales sa inchid ochii si sa le cumpar, nu prea am chef sa ma duc cu salata in caserola la munca… Iar pe seara, o sa imi pregatesc o minunata pasta. Pardon, o sa incerc sa pregatesc o minunata pasta. Am mai cochetarit eu cu bucataria, chiar si aici po blog… insa asta se intampla prin anul douamiizece de la Cristos. Opt ani frumosi, sau nu…

Mnezo cu mila, sper sa nu dau foc casei, vorbesc si eu de Domnul, poi ce mila sa aibe de mine, un pacatos? Ca doara nu am fo’ la referendum sa ii apar Cuvantul in fata halora de se impreuneaza pe la matu’ gros. Poi ce cetatean responsabil mai sunt si eu? Ce suflet de crestin mai sade in mine? RUSINE!!!

Foamea, out!

De departe Foto Impresiile zilei

Macro

Dar daca ma iau dupa Nikon, ar fi micro, cel putin asa scrie pe obiectiv…

Seful meu, managerul de productie, aka Stu sau Stuie, e fotograf amator. Zice el, insa are niste poze de te doare mintea. O parte din lucrari pot fi vizionate pe infamul instagram: #stuie.jw.

Curand dupa achizitionarea camerei, am realizat ca greu voi poza pe aceste meleaguri ceea ce ador eu. Muntele, umbra bradului langa curbura de o sutaoptzeci de grade a drumului, Transfagarasan, Poiana Brasov, Cheia, dealul impanzit de copaci, stanca din care tasneste apa clara, astea si inca cateva imi bucura ochiul, astea is greu de gasit in apropierea locatiei in care ma aflu. Ce e de facut? Ce altceva poti poza in locatii ”plictisitoare’? Nimic mai simplu! Gandaci, muste, gargarite, flori si pestii din acvariul colegului mei de casa.

Urmand exemplul ilustrului meu sef, am purces intru cautarea obiectivului suprem, pe care contrar obiceiului meu de a nu achiztiona prea multe lucruri la mana a doua… l-am cumparat la mana a doua… De ce? Poi mizeria asta minunata, daca e sa o achizitionezi noua… e un pic mai ieftina decat kitul de camera cumparat anterior… Iar cum scapasem deja vaca in lucerna… am achizitionat minunatia la mana a doua. Pretul aproape la jumatate, starea obiectivul fiind asa cum a fost prezentata: mint, mate.

Iaca mi-s cu trei obiective si o camera. Cand lenea si comoditatea imi permite, mai ies din cusciug, la lumina infioratoare si mai fur cate un cadru. De ce cusciug? Transilvania, vampir mancati-as. Zici ca ma tem sa ies la lumina, daca nu is la munca. Atat de mult imi place sa ma ascund in intunecimea camerei… sa ma retrag in spatele monitorului, sa urmaresc tot felul de seriale sau filme mai bune sau mai nu… Imi tot spun ca o sa rup rutina si o sa imi gasesc un hobby. De asta am si cumparat camera. Degeaba, tot dosit ma tin in intuneric…

Dar get over it odata, era vorba de poze.

Mica si curajoasa

Gargarita pe crenguta. In prima mea parasire a barlogului, am gasit vietatea asta curajoasa. Uite cum sade ea intre atata amar de tepi. Eu tare m-as teme.

Minicrevete rosu

Mini crevetele asta se bronzeaza la neon, suna a gluma dar nu e. Sau e? In acvariul colegului de casa is vreo optzeci de din astia. Se inmultesc mai ceva ca iepurii in conditii optime.

Cochilie parasita

O cochilie uitata intr-o planta uscata. Am fost la picior printr-o padurice. Asta e una din imaginile furate de acolo. Da stiu, eu si mersul la picior…. Apoi nu se putea baga vehicul pe acolo, pe doua sau patru roti. Cum se spune: daca-i musai cu placere, pot si… umbla…

Cam atat in postul asta, soarele e sus pe cer, ziua se anunta minunata. Putin cam rece, insa nu e problema mare. Planuiesc a scoate armasarul la o tura de invartire. Poate gasesc ceva ce bucura ochiul…

Peace out!