Știu, nimeni. În urma despărțirii mele de iubitul meu scuter negru, care și-a găsit un mai tânăr stăpân, am achiziționat una bucată conservă, pe care o să o descriu mai jos.

Număr de kilometri: 0. În schimb, are vreo 150.000 de mile.
Culoare: roșu de Ferrari, Ferrari Testarossa, desigur.
Număr de uși: trei, dacă se îndură vreunul să iasă prin spate.
Cutie viteze: manuală în cinci trepte, dacă marșarierul este considerat viteză.
Volan poziționat pe partea greșită.
Cămilă full cu încălzire elefantică plus răcire pinguinică.
Geamuri electrice cu coborâre și ridicare manuală.
Anul primei înmatriculări este binecuvântatul an 1994.
Sistemul audio constă in 4 difuzoare plus una bucată radiocasetofon cu antenă de juma’ de metru.
Abs momentan absent, a plecat la o bere cu servodirectia.

Prețul acestei minunății este aproximativ egal cu cel al unui telefon fără cameră foto: 150 £

Atașez poze cu minunăția:

P.S. Ca să elimin orice confuzie, L-ul acela provine de la cuvântul Luzăr.
Asfalt uscat! Că de e ud, nu mai pleacă trompeta…

Mă chiorăsc la serial
Și-apoi dorm ca un animal
Nu mai simt nimic deloc
Obosit dorm ca un porc

Închid ochii și visez
Că pe-un BMW galopez
Cum mă-nclin ușor în curbă
Și nimeni nu mă disturbă

Pe aici, ei, conservarii
Îs oameni, nu-s ca manelarii
Ăia jmecheri de bucale
Ce poartă numai sandale

Sau ca durii de la Argeș
Ce se cred Aladin pe preș
Și accelerează conserva, frate
Cu sau fără prioritate

Pe aici, el, bunul simț
Are trecere ca un prinț
În trafic mereu te văd
Nimeni nu face prăpăd

Nu ai spaime pe vreun drum
Că pe-aici nu-s proști duium
Și de sunt, îs puși la plată
Nu ca-n țara deochiată

Unde hoțul șade bine
Muncitorul îl întreține
Unde, dacă ai motor,
Poți s-anunți : eu am să mor

Distrus de un manelist
Sau un cocalar limbist
Ce nu s-a uitat în oglindă
Și-a trecut ca baba-n tindă

A tăiat vreo patru benzi
M-a întins sub ierburi verzi
Și tot șade fericit…
“Plecatul” e învinovățit

Căci așa e-n România
Lua-v-aș la mișto mândria
De criminali și ucigași
Da-v-aș hrană la carași

Vă urăsc, că nu gândiți
Vă blestem, nenorociți
Și v-aș zice mai pe larg
Dar mi-e somn și mă retrag

Poate o să mai revin
Să vă dau ceva pelin
Salutări, calde urări
Să vă împiedicați pe scări!

Pe prima pagină a cărții, prietenii mei mi-au urat în scris una-alta, iar unul dintre ei mi-a întocmit un mini “poiem” pe care o să îl public aici, alături de îndemnul meu: Băi Andy! Bagă, bagă, îți fac cont acilea, și așa nu prea mai am timp eu de postări, te las pe tine .

Poiem

“O bagi într-a-ntâia
Și o calci ușor
Motorul se turează
Dar roțile se învârt în gol

Te dai jos, pui cricul
Ce mobra mea? Nasol…
Când se termină visul
Și realizezi matol
Că nu ai Beamve
Ci un scuter nasol

Emigrezi, îți rupi spatele
Dar te întorci triumfător
Cu banii la CEC
Și-un F1200 cu rezervorul gol

Bine-ai venit acasă
Ciumernicean călător
Unde focile te așteaptă
În livadă, cu Cola la bidon.
Hai vară!”

Mno, eu m-am râs.
Două observații am din păcate…
Prima: nu am văzut mobră cu pedală de accelerație…
A doua: M-a deranjat versul ăsta “Ci un scuter nasol” … Bă băiatule! Vezi că animalul ăla negru e MAXISCUTER, nu scuter! Doar ți-am mai zis!

Flăcăi, vă mulțumesc că ați reușit încă o dată să îmi îndulciți ziua.

Să nu uit… ce forum iau, stimabililor? Pe ce minunat domeniu ați vrea să tastați?
Salutări din depărtări!

Salutări de peste țări!