De departe Probleme, reparatii

Costul tradarii

Acest post se vrea a fi o nota de cheltuielilor legate de acea minunata tabla din postul anterior.
Booon, sa incepem cum e si normal, cu inceputul…
In urma achizitionarii masinutei am observat ca trapa este izolata cu silicon, iar in urma deschiderii acesteia s-a putut distinge un sunet de sfasiere. Am trecut cu vederea acest aspect si in urma unei ploi mai serioase puteam creste pesti in masina, asa o frumusete de baltoaca aveam. Asa deci si prin urmare s-a lasat cu schimbare de cheder, 55 de lire frumoase.

Mai apoi s-a lasat cu eroare pe la motor… Si tare m-am spariet. Si-am purces la cautat chestie de aia cu cablu, nu stiu ce de diagnosticare. Pam pam inca 20 de lire. In urma diagnosticarii o dat cu virgula scanteia pe la cilindru, cica.

Drept urmare, am purces la comandat bujii noi. Si apoi nu m-am incurcat am comandat direct Denso Iridium, fiecare costand numai 18 lire.

Dupa aceasta minunata schimbare m-am gandit sa ii fac si o schimbare de cauciucuri ca mno, erau cam tocite. Ajungand la flacaii de colosha, de la service, am realizat ca tre sa ii reglez si unghiul de fuga, pac pac 150 de lire.

Si cum m-am obisnuit sa schimb atatea… De ce sa nu ii trag si o innoire de ulei? Bine, ulei filtre si cred ca atat. Toata treaba asta m-o dus pe la vreo 70 de lire ca mno, numai Mobil 1 puteam sa ii dau.

Pe urma dar nu in ultimul rand s-a lasat cu o schimbare de esapament. Dar nu la service ca flacaii aceia minunati imi cereau numai 484 de lire. Iar pe ebay, iar comanda si pac pac esapamnet nou la usa. 157 de lire si vreo patru ore, douasute de injuraturi si vreo trei litri de transpiratie m-a costat treaba asta.

Si apai pe final am lasat interiorul. Interiorul nu o avut nicio vina majora, insa mie nu mi-o placut cum suna muzica. Asa ca… Boxe pe fata 70 de lire, boxe pe spate vreo 25 de lire, subwoofer in portbagaj 100 de lire si in minunat casetofon, deci inca 100 de lire.

Si uite asa ajung la un total de 819 lire, asta daca nu cumva am uitat sa includ ceva mai sus…

Probleme, reparatii

Recondiţionarea

A început să îmi pese de aspectul scuterului negru. Aveam un prag lipsă şi devenise enervant să îl văd aşa, incomplet. Aşa că am achiziţionat kit de fibră de sticlă, fibră de sticlă, răşină şi întăritor şi m-am apucat de frecat pragurile cu şmirghel. Iniţial am frecat în casă, dar făceam ceva praf, aşa că am căutat un spaţiu de lucru.
Bassu s-a oferit să mă ajute cu spaţiul şi m-a dat şi o mână de ajutor. El şi-a recondiţionat carenele în iarnă şi a mai lucrat cu fibră de sticlă. Deci experienţa lui în materie de folosire şi aplicare a fibrei a fost binevenită. Am fabricat din ceva plastic şi câteva prinderi noi; cele vechi au fost puţin rupte în urma impacturilor cu durul asfalt.

După ce am lipit prinderile noi şi am astupat o crăpătură urâtă din prag, am cam plecat spre casă. Bassu avea o treabă de rezolvat şi eu trebuia să merg la piaţă :). Am fost şi la piaţă cu Pasagera şi pe urmă m-am apucat de dat o ultimă şlefuială. Am şters apoi carenele cu diluant, apoi am aplicat vopsea. Din spray, desigur. Mno, dacă aş mai fi vopsit vreodată, aş fi ştiut că la şlefuire îţi trebuie un şmirghel fin, nu unul mare, că vopseaua nu acoperă zgârieturile alea adânci şi că se aplică în straturi mici, nu multă, ca la stână, pentru că va curge. Ceea ce s-a şi întâmplat…

În mare sunt mulţumit, nu o să las pe nimeni să admire pragurile de aproape, deci nu o să se vadă şi am completat scuterul, nu mai e aşa golaş… Mă gândesc serios să îi aplic ceva vopsea şi pe carena din faţă, pentru că şi acolo are ceva riduri…

Mno, mulţămesc Bassule dă help, o zi faină tuturor!

Probleme, reparatii

Ce faci când eşti căscat?

Păi să vedem… ajung acasă şi, când am pus jos tot ce am cărat de la scuter până acasă, le-am cam scăpat trântit, mai în glumă, mai în serios. Pe urmă, am scos laptopul din geantă, l-am pus pe birou, am băgat toate cablurile prin toate orificiile şi am dat power. Până a pornit laptopul, am aranjat prin frigider ce cumpărasem. Când am terminat de aranjat, m-am aşezat pe scaun, având de gând să rup tastele, bârfind cu focili. Însă Cel de Sus avea alte planuri pentru mine.

Cum ziceam, m-am aşezat pe scaun, am aşezat o mână pe super mouse-ul meu, cealaltă am aranjat-o strategic lângă tastatură şi am ridicat privirea în display. What dă fac?! Cum pana mea s-a spart ăsta, frate? Display-ul laptopului meu arăta ca România înainte de Marea Unire, împărţit în trei părţi relativ egale. Părea că doar partea Ardealului funcţiona, restul erau cam înnegrite şi puţin mai mult neclare. Mno bun, am comis-o din nou. Nu ştiu ce dracului fac, dar distrug cam tot ce ating.

Mno… ce îi de făcut? Aproape nimic, însă de oftică am zis aşa: Nu va rămâne nicio bucată la locul ei pe tine! Şi, înarmat cu o şurubelniţă, am demolat cam tot laptopul. Moamă, cum arătau toate componentele alea împrăştiate pe persanul covorul gazdei. După ce am admirat componentele în starea lor naturală, mi-am adus aminte că mai aveam un laptop defect rătăcit pe la mine pe dulap. L-am luat, am dat display-ul jos, l-am pus pe al meu, am înşurubat totul la loc şi vreo oră mai târziu: lol, faching merge!

Acum navighez pă internet de pe un laptop Packard Bell prin care s-au perindat de-a lungul timpului 3 hard diskuri şi două display-uri. Ultimul e de Toshiba, pfoai cât de fain se vede! Iuliane, să îmi zici maică un preţ pe display, da’ aşa, mai dă criză :D.

Mai precizez că laptopul în cauză l-am primit cadou de la surioara mea. Yo cred că îi pare rău că mi l-a dat mie, prea multe necazuri am avut cu el, aşa-i surioară?

Display-uri rezistente să aveţi! Dacă nu, măcar unu’ de schimb. Pace!

Aşa păţeşti când nu eşti cuminte

Probleme, reparatii

Iar la munci

Am urcat cu autobuzul astazi. De vis, nu m-am mai plictisit atat de cand mi-am inmatriculat mobra. Asta insa e alta poveste. Soferul cred ca era nebun sau cel putin dezaxat. Cum dracu’ le-o da astora carnete, nu pot sa inteleg. Cum mama dracu’ sa intri pe ultima banda intr-un sens giratoriu si apoi sa iesi pe prima? Ma rog, eu nu sunt militian, deci mai bine imi vad de treaba. Ok, am urcat in autobuz si nu m-am miscat de pe locul meu pana nu am ajuns la destinatie. Cu toate ca aveam casti in care ma incantau Bon Jovi si Axel Rudi Pell, razbateau pe langa ei si oleaca de Rahatul Minune, Putza, Parizer, Pastrav si cred ca s-a inteles ideea. Nu inteleg cum poate cineva sa asculte asa ceva. Oare primesc discount la achizitionare de cd-uri pline cu rahat daca precizeaza ca sunt difuzate in mijloacele de transport in comun? N-ai cu cine.
Acum am ajuns si astept sa imi intre grup. Am mai zis eu, nu stiu cum dracu’ intra astia numai pe tura mea. Cred ca e o conspiratie or something. Ca un facut, grupul asta se pare ca este de copii. Mai bine de atat nici nu se putea. Presimt ca o sa urc iar peste ei in camere sa ii calmez. Tura asta imi iau cagula :D. Mai presimt ca o sa revin cu update-uri pe masura ce vor veni, ii voi caza, ii voi injura… s.a.m.d.
Deplasari in liniste 😉 .

Update one:

Slipknot tata, La multi ani si tot ce iti doresti! Zile senine si fericireeee, laaaaa multi aniiii si multi baniii, stii tu.

Mno bafta!

Update two:
Nu stiu cat de real e ce face nea Buzdugan, da’… pare al dracului de real. Pentru simplul fapt ca vitica aia care se da mare patroana cu nu stiu ce rahat de statut social… Si tipa ca orice romanca ce vinde rosii in piata. Se poate observa cum, inainte sa recunoasca acea cufureala, neaga si il face nesimtit pe nea Buzdugan. Chiar si cand recunoaste “actiunea de imputire a solarului” vorbeste urat si cu ton de:  iesi de-aici, ca te fac. N-ai cu cine, ba. Oare vaca ma vede in trafic? Click aici pentru cacacioasa! Atentie, uz intensiv de cuvinte gen: Cufureala, vanturi, diaree.
Patronii nu e oameni!
Cururi uscate! 👿
Si sa nu uitam 😛 in ton cu farsa si cu sarbatorile. 😛

Update three:
Si sper ca ultimul… Au venit mini-stresurile, insotiti de maxi-stresuri. Adica de neste cucoane care crez ca erau invatatoare or some shit. Mno, faceau aia un chiloman in receptie, fratica, de nu se mai intelegea om cu maimuta, respectiv receptioner cu invatatoare. Nici nu ma mir ca iese ce iese de pe bancile scolii cand din frageda pruncie le sunt acceptate tot felul de rahaturi. Poi fratica… daca mie imi zicea profesoara “taci, mai”, imi crapa obrazul si nu mai vorbeam doua zile. Ei bine, astia nu pareau ca au auzit sau inteles cat de cat mesajul. Da stiu, sunt copii, mai… Pai stiu ca sunt, dar prea au drepturi. De exemplu, noi avem acilea una bucata hotel destul de luxos. Primim grupuri de copii fiindca e criza asta de cacao si pana mea, tre’ sa facem cumva, fata. Daca biznismanii nu au bani de lasat pe la hoteluri, ne-am gandit sa colaboram cu gradinite. Bun, totul ok pana aici. Acum, noi, ca sa putem sa ne descurcam cu cheltuielile, am mai bagat cate un pat pliant in camere, facand astfel posibila cazarea a trei bucati de mucosi intr-o camera. Ei bine, dragii Shark-ului, planul de acasa nu se potriveste cu cel de la cazare. Fiindca mucosii au preteni. Si ei tre’ sa stea numa’ cu pretenii si cu nimeni altcineva. Si fac fite, ca ei nu se intind pe paturi pliante. Si isi suna parintii, ca ei nu stau asa cum li se dicteaza. Si mie pe cap mi se coboara cei trei crai de la Rasarit, variantele feminin, de la Bucuresti. Si vezi mataluta ca nu e asa. Ca ce e asta? Ca nu pot sta copiii in paturi pliante! Cum ne permitem? M-am abtinut de la clasicul: “Auzi, cucoana?! In patul pliant au dormit copii de liceu, manipulanti de supermarket si manageri de la tara :P, fara probleme”. I-am explicat ca in astfel de paturi au dormit si oameni maturi si nu s-au plans. Ei bine, nu am avut cu cine. A aparut si managerul meu p’acilea si le-am mai dat niste camere. Mno, morala: prea multa democratie strica. Eu acu’ stau si ma gandesc asa: sa presupunem ca una bucata ghertoi de asta o sa ajunga mare. Si, la un moment dat, o sa piarda protectia parintilor. Va pasi singurel in lume. Si va trebui sa munceasca pentru painea lui, poate chiar sa se culce nemancat si nu doar o data; pe cine crucea mamii lui mai suna? Pe Dumnezeu?
Dragi parinti, imbuibati-va odraslele asa cum stiti voi mai bine, insa ganditi-va ca trebuie, totusi, sa ii pregatiti pentru lumea dura in care ne taram cu totii. Daca le rezolvati toate problemele si toate doleantele, sigur ii fericiti pentru moment si ii obisnuiti sa ia totul de-a gata. Cu ajutorul fortelor lor nu vor obtine prea multe. Nu vor sti cum. Dar cine ma cred eu sa va dau voua sfaturi despre cum sa va cresteti odraslele?
Eu nu am voie nici sa ii fac observatie daca se urca in picoare pe fotoliul din receptie. Fotoliu de care raspund atunci cand sunt de serviciu. Mai am de adaugat un singur lucru. Daca eu, in copilarie, as fi fost trimis intr-o singura excursie de mai mult de o zi, sigur nu as mai fi strambat din nas ca nu stau in camera cu Andrei sau cu George. Insa mai stiu atat. Daca scumpa mea mamica imi va refuza vreodata ceva, sigur nu o sa ii dau in cap pentru ca si-a permis sa ma refuze. Ganditi! Iubiti-va copiii cu dragoste, nu cu impliniri de mofturi.
Imbacsitu’ out!

Update four:
Astazi mi-am indeplinit visul de-o viata. De cand m-am nascut am visat sa fac ce am facut astazi. Pot spune ca sunt fericit ca lucrez aici si ca am avut aceasta deosebita ocazie. Ocazia de a pune muzica unor mucosi. Si parintilor lor. Sunt foarte fericit. Cel mai, ai de viata mea. Am si inteles cum apar pisipoancele si coclesii. Pai, bai fratica, apare un ghertoi de asta fluturand un N-Gage. Bine ba baiatule, esti idolul meu, chiar daca ai 12, 13, 14 sau cati dracu’ ani ai. Sa nu fiu inteles gresit, bravo parintilor lor ca le pun la dispozitie orice copiilor, insa, daca ar fi vazut cineva si cum au venit imbracati acesti copii, cum vorbeau unii cu altii, cum isi loveau mai in gluma, mai in serios invatatoarele, cum se comportau, s-ar fi crucit. Bun, am inteles ca e party si ca vor se distreze, no problem! Da’ invatati-i, ba, sa fie simtiti, ca poate imi pierd controlul intr-o zi cu ei. Le-am zis de zeci de ori, fiecaruia in parte, sa nu imi mai sara pe scari, am vorbit singur, le-am zis de alte cateva zeci de ori ca nu au ce cauta la lift, am vorbit singur. Si faza finala, cum fierbeam eu acolo ca isi fac astia de cap si nu ii potoleste nimeni, apare un ghertoi pe receptie si zice: “Care e DJ-u’ ?” Ce, ma? Care e DJ-ul? Futu-ti crucea ma-tii, jet, ca te omor! Bine, nu am zis chiar asa, ca mno, dar imi venea sa il sparg la ochi. Trecem peste. De ce nu ii las sa imi sara pe scari? Nu am chef sa isi sparga vreunu’ botu’ pe aici. Sigur as fi gasit vinovat, cu toate ca au invatatoare dupa ei sa le poarte de grija. De ce nu ii las cu liftul? Nu o data liftul s-a blocat. Pe cine chem eu la ora 22:00 sa imi deblocheze liftul? Hai sa mai adaug si una bucata mucoasa care oracaie dupa masa, sa vedem unde ajungem.
Bag picioarele, atata lipsa de bun simt si de ascultare nu am vazut. Sa ii vezi pe astia peste vreo cativa ani. Oare cum vor reactiona cand le va face semn organu’ sa traga pe dreapta? Se vor urca pe el?
Omu’ de tura fucking out!

Probleme, reparatii

Mici probleme, din nou…

Povesteam ca nu am cauciuc spate. Ei bine, de ieri am, unul foarte sexy, fabricat la Nemtia si achizitionat la excelentul pret de 138 lei. Ieri, dupa ce l-am cumparat, am fost la o vulcanizare si, cu ajutorul lui Andrei, am schimbat acolo cauciucul. Insa am observat cum din amortizorul din dreapta curge ulei ca din dus, iar din cel din stanga picura putin. Asta este una dintre probleme. A doua, se pare ca ma lasa iar variatorul si devine enervant. Am inceput sa ma plictisesc tot schimband piese acolo si ma gandesc serios sa imi iau unul Polini la excelentul pret de 600 ron. Insa inainte trebuie sa fac o verificare la actualul variator. Asa ca pe la 10.30 plec spre Prejmer, la fratele Paskal pentru o schimbare de telescoape si poate o verificare de variator. Acum merg sa ma imbrac. Ce chestie, azi am guma noua si e al dracului de innorat. Zici ca cineva acolo sus are ceva cu mine.

Eu am scris putin, insa fratele Gxg are un post mai lung si foarte frumos referitor la teparii romani. Daca va intereseaza identitatea vanzatorului, contactati-ma :D. Nu ca as avea ceva cu el, Doamne fereste, chiar il ador si as vrea sa ne intalnim sa putem depana amintiri placute la gura sobei.

Asfalt uscat! Paskale!!! Tin’ te ca viu!

Update:
Scuteul negru beneficiaza de un interior mai curat si mai aranjat, adica am facut curatenie in portbagaj. Mai beneficiaza de amortizoare reconditionate vizual, adica a luat Paskal amortizoarele de pe celalalt scuter, fratele geaman al scuterului negru si le-a periat un pic, le-a dat niste spray negru, deci arata da vis. Amortizeaza la fel. Scuterul negru mai beneficiaza si de o reparatie a sondei de apa. Nu mai indica bine si ma temeam sa nu mi se caleze motorul, asa cum am auzit ca a patit un luzar. Bine, luzarul ala e injurat zilnic, deci banuiesc ca de aia. Intr-o zi o sa pun si link :D, cu injuraturile, of course.Total manopera – 20 lei. Daca o sa ma indur sa ma lipsesc de 600 ron, o sa pun variator Polini si atunci scuterul negru nu va mai avea nicio problema. Vedem. Multam Paskale! Acum ar mai trebui ca scuterul negru sa beneficieze de o spalare mica. E cam jegos si nu se simte bine. Sa vad ce are de gand vremea.
Pace!