De departe Foto Impresiile zilei Plimbari

Combustibil: Cafea!

Gatat o zi frumoasa de munca pe ziua de azi. Gatat si treburile casnice ce se afla pe langa mosie. Cand zic mosie, ma refer la casa cu trei camere impartite intre patru oameni. Deci mda, spalat haine, aspirat and shit. Trancanit vro’ doua ore cu colegu’ inainte sa se tire la munca. Tras apoi o tigara si cum se facea ca e cam racoare afara, m-am gandit ca nu ar stica o cafea. Ca cafeaua incalzeste si da si oleaca de energie. Uitema-s trenurand ca craca in vant, cum bat in taste de zici ca vreau sa le sfarm!

Mbun. Dupa asa introducere explicita, tre sa adaug si ceva continut. Ca continut, fac referire la intamplarile zilei de douazeci si patru martie, anul de Cristos douamiinouasprezece. Zi in care am incalecat pe jite, eu si cu a meu prieten, pardon cunostinta, Vasi. De ce cunostinta si nu prieten? Poi tre trecute niste niveluri de incredere inainte de avansare in rang, ha ha.

Mbun, incalecasem pe jite, dii jita la mare. Si spre mare se pornira. Incet, relax, pe drumuri de alea cu B. Is mai ocolite si mai interesante, cu scenariu care face pupila sa se dilate. Cateodata. Si fain fu! Ajunseram si la mare dupa cateva opriri. Infulecarem niscai peste si cartofi, conform obiceiului englezesc. Tot conform obiceiului englezesc a, tras si o bere la pranz. Ca doara nu o fii foc! I-am pus capac cu o inghetata pe plaja pietruita. Cat frumos! Mare, plaja, soare, briza usoara, coafura rezista, inghetata (cam mare), o tigara rotocolita temator sa nu imi imprastie vantul tutunul…

Si drum intors spre casa. Sa fie primit zic. Zile de astea sa mai vie. Ca doara nu o fii cu suparare. Mai urc doua, tri poze si ii dau cu publish. Mai am si altele de compus… Nu as vrea, da ma tremura cafeaua….

 

Pam pam, noua poze sa fie din ieseala de duminica. Fotoraiderul, over and out!

De departe Foto Impresiile zilei Plimbari

Serios?

Postul numarul trei pe ziua de azi! Sincer, nu e multa munca, insa ma declar uimit ca am mai gasit atat amar de chef. Tocmai am terminat de organizat pozele, era o mare vraiste prin foldere, si am cam inteles amu pe unde si cand am fost la pozat. Se pare ca weekend-ul dupa St. Ives nu am fost pe niciunde, m-am trezit cu chef de viata spre zero, nu am mai haladuit. Stat in casa si facut canci, deci vorbim de urmatorul uichend, aka amu doua saptamani. Cand tot asa pe coclauri fara directie am mobrit si fain fu. Nu extraordinar, iar. Pent ca locatia “aleasa” m-a transformat in fotograf arhitectural, adeca am pozat case, nu prea am avut ce altceva.

Ce sa ii faci, n-ai ce sa faci. Apasa butonul cat poti de tare, iar pe senzor, imaginea apare. Daca nu eu, atunci cine? Apoi sincer… orcine altcineva, mno ca nu mai inteleg ce ziceam, ce vroiam a zice, sau ce scop mai are postul asta…Ah, stai, e everydayshit, deci nu tre sa am foarte multa logica cand postez, ha ha fucking ha.

Melbourn, parea a fi abandonat, sau poate erau toti in biserica. Nu chiar curatel, nu chiar vesel, nu stiu, cum zice englezul, experienta nu m-a fericit. Asta inseamna ca fu rau. Dar nu rau tare, doar nu bine.

Am tirat de acolo cand m-am plictisit de pozat case si am tat alergat de o negura, neagra! Pe cer! Cu stropi!

Ajuns acasa, importat ce uploadez acilisa.

Ca ce sa vezi? Case!

 

De departe Plimbari

Irlanda

Aproape trei luni au trecut de la road tripul sub numele Irlanda. Nu am gasit timpul si cheful necesar sa ma apuc de editarea clipului pana aseara. De fapt, timp am gasit, insa intamplarile din aceasta calatorie m-au blocat cumva, nu am stiut daca ar trebui sa il pun si pe al treilea acolo sau sa uit de el.

Dar sa incep istorisirea, zic! Am discutat cu noul meu prieten, daca ii pot spune asa celui care acum imi e director, la un moment dat, despre o calatorie mai lunga pe vreun meleag apropiat. Am hotarat ca am putea merge in Irlanda, el nu fusese acolo pe mobra, eu vroiam doar o tura mai lunguta. Ne-am pus de acord asupra datei, asupra trasului, apoi… soc si groaza. O cunostinta comuna a decis ca ar vrea sa se alature grupului. Iar nu oricum, cu noi date, o noua ruta, un nou tot. Pai asta e un pic nepoliticos, nu?

Tipul, e un englez veritabil, care isi petrece aproape fiecare moment liber in carciuma. Stiam ca o sa planuiasca sa faca la fel si acolo… iar eu aveam alte planuri, sa ard gazul pe coclauri, nu sa ard bere in mat cat e ziua de lunga…

Zis si intamplat, am plecat eu cu aceasta cunostinta, Trevor, ramand ca prietenul si directorul meu, Rob sa ne ajunga din urma la hotelul unde aveam prima cazare.

Aproape toata ziua a fost ok, cu exceptia pauzelor nu chiar suficiente pentru poze, adeca vreau sa raman cu ceva din calatorie, si cu ultima faza pe ziua in curs. Am spus inainte sa pornim ca eu doresc a trece prin Snowdonia si sa imi dau check in in Luhudgfurtdlalspodjfde, o localitate undeva prin Tara Galilor. Localitate care se afla in drumul nostru, ma rog, trebuia oleaca cotit din autostrada, schimbat doua viteze, tras de trei ori de frana, mobra-n cric, poza, check in pe feisbuc si inapoi la drum. Abatere de vreo cincisprezece minute? Poate?

Mno, cunostinta asta comuna, nu mai avea nici un chef de nimic, da nu o zis, ba eu nu am chef, o continuat sa mearga inainte cand am semnalizat iesirea din autostrada. Apoi eu i-am zis sa se duca si m-am intors din drum. Fapta consumata, i-am gasit pe amandoi la hotel si dupa o cina relativ buna, am supt o bere si somn de voie.

A doua zi am luat bacul si am traversat in Irlanda. Dupa traversare, cunostinta da-i inainte pe autostrada. Dupa vreo ora m-am plictisit. Apoi ce facem flacai, care e planul? Poi merem spre destinatie. Hmm, tot pe autostrada? Da, da. Mno trageti pe dreapta in prima benzinarie ca eu rerutez. Bine. Dar in prima benzinarie nu o oprit nimeni. Mno! v-am salutat frumos, eu ma duc pe drumul meu curbos si plin de copaci. Si tirat pe usa cea din dos am fost.

Apoi cand am ajuns seara la hotel, erau amandoi “veseli”. Rob, directorul, m-a cam luat la tri pazeste, ca de ce m-am tirat palmat. Se pare ca el nu intelesese convorbirea de pe autostrada, prea mult zgomot in casca. I-am explicat eu ce si cum, o inteles, toate bune. S-a ofticat saracul ca o ramas cu astalalt si o trebuit sa bea, ar fi vrut si el sa vine cu mine.

A doua zi insa, Trevor, cunostinta asta comuna, chiar dupa ce ne-am intins la durm, s-a dat jos din sa si ne-a tinut, pardon, mi-a tinut teorie. Ca s-a saturat de figurile mele, si ca el se duce pe drumul lui tingurel, ca de nu, nu stie ce o sa se intample.

Si dus o fo! Apoi eu am ramas cu Rob uitand-ne in gol spre orizon si scarpinandu-ne in ceafa… dar dupa ce o trecut socul momentului, ne-am distrat copios si ne-am refacut ruta si cazarile si plecarea si tot.

Bine o facut ca s-a dus, rau am facut noi ca l-am luat. Macar am invatat ceva si data viitoare, fuck off mate! de fapt nici nu cred ca mai are curajul sa intrebe. Mi-a luat aproape trei luni de zile sa scriu si sa editez video-ul. Motivul? Nu stiam de sa ii pun si pe bulangiu in clip sau nu. Trecand olecutica de timp, m-am mai calmat si l-am pus. In vreo doua poze si vreo trei cadre. I’m a generous god!
Multe altele nu ar mai fi de adaugat, a fost fain, mult mai fain dupa ce am ramas cum o planuisem, eu cu safu. Mobreala ziua, vreo doua, trei, sapte, mai ho mai baieti ca e bai!, beri seara. Super fuckin awsome! Am hotarat ca la anul de upgradam calutii si ne pierdem in Norvegia. Zic si eu cum zice tovarasul GXG: Doamne ajuta!

Clip si publish! Until the next one!

 

 

De departe Foto Impresiile zilei Plimbari

Mai multa fotografie

Duminica, zi de frecat menta, stat pe infamul iutub sau de privit la filme. Numai ca nu si astazi! Adica duminica. M-am hotarat sa incep ziua cu o cafea care s-au facut doua si cu o tigara care s-au facut patru.

Fuga fuguta am dat navala la pub si am purces la spalarea masinii. Nu mai vazuse detergent si aspirator de vreo luna buna. Venise momentul sa o mai dezinfectez, sincer, m-a convins duhoarea.

Dupa ce m-am invartit vreo ora, o ora jumate pe langa conserva cu furtunul sau buretele in mana, am multamit frumos pentru apa si curent si m-am carat spre casa.

Ajuns aici, am sarit direct in echipament de mobra, am scos casca de la incarcat, am aruncat camera pe umar si tira afara. Am facut vreo doua cruci si am inganat un tatal nostru in gand, imi era ca nu mai pleaca Dovilu’, nu il mai bagasem in seama de ceva vreme si mno, poate nu mai dorea sa coopereze. Ba nu! Dovilu’ tot de nadejdie se pare a fi, cum am bagat cheia in el, cum s-a scuturat fioros: gata mi-s, sa mergem!

Am pornit pe drumuri tocite, unde nu ma mai incanta nimic, insa cautam ceva, un altceva, sa pot indrepta obiectivul camerei, sa imi mai imbogatesc spatiul din calculator cu ceva poze.

M-am plimbat, am oprit, am pozat, nimic impresionat. Apoi m-o contactat Vasile, aka Vasi. Cica: nu iesi cu mobra? Ui ce fain e afara. Apoi ca is flacau! O ramas ca ma gaseste el pe unde sunt si m-am intors la poze. A ajuns Vasi la un moment dat si in plictiseala maxima am purces inspre o biserica aflata intr-un sat din apropiere. Greu sa stai pe drum cand de fapt nu ai chef. Ma vedeam in pat privind la un film. Ajunsi la biserica vietii, am pozat una alta, am povestit, l-am pozat si pe el, ca doar mno, si ne-am tirat.

Am facut popas la copacul vietii. Copacul Linistii adica.

Copacul Linistii

Poza mai de sus a fost facuta de Vasi, iar eu, amintidu-mi de tutoriale, de idei, de sfaturi si asa mai departe, am lasat artistul din mine sa faca o poza. Amu, nu zic ca moama cata mai arta facusi, manca-ti-as. Nu. Sunt un pic mandru de mine, ca am avut ideea sa ma dau mai in spate si sa profit de tot ce era acolo. Sunt un pic mandru, pentru ca poza finala arata mult mai bine decat ce era acolo, ma rog cel putin in ochii mei. De fapt dooh, normal ca imi place mai mult ce am facut eu…

RestNu sunt fan alb-negru, ma chiar intrebam cand am vazut atatea presetari in Lightroom alb-negru, da cui nu ii trebe dom’le culori? Insa pe cand ma jucam cu presetarile, cand am aplicat alb-negru… fucking wow. Ma rog, mie imi place, cam prea mult…

Cam atat in aceasta postare, peace out!

De departe Plimbari

Scotia – 2 in 1 – A sasea si a saptea zi

La un an si de la incheierea minunatei vacante, reusesc sa inchei povestea aici pe blog… oare?

Ziua a sasea… incerc sa imi amintesc, Inverness, mobra parcata intr-un loc dubios de central, camera veche si tocita, micul dejun contintental, atat de continental incat toti oaspetii casei de oaspeti aveau priviri continentale, pardon, priviri: wtf iz dis? Am trecut cazarea cu pricina in dosarul cu titlul Never Again si am purces la drum. Imi amintesc acum, seara ne hotarasem sa mergem pe lac, nu pe orice lac, ci sa facem cale-ntoarsa la Fort Wiliam, cica puteai vedea foci pe lacul ala. Am pornit spre.

Ne-am oprit pe la Loch Ness sa tragem o poza cu Nessie, nu s-a putut, a fo timida si nu s-a aratat. Conditiile meteorologice au fost minunate in prima jumatate a zilei, adica cam pana cand am iesit cu barca pe lac. Apoi o inceput sa picure. Macar am avut parte de cinci zile de soare, in Scotia! Am fost binecuvantati. Revenind la barca, eram singurii pe punte, restul focilor erau ascunsi sub acoperis, ce sa faci? Nu toata lumea e baicar, nu toata lumea cara impermeabilul in buzunar…

Am vazut apa, si ceva pui de ceva inrudit cu delfinul, am mai vazut pescarusi si o epava. Ceva ruine de case cu povestile lor si o movila ce trebuia sa gazduiasca foci. Se pare ca tocmai le ratasem, probabil le tocmai ratasem de vreo luna, insa fiind cea mai interesanta atractie pa lacul respectiv, probabil nu s-a deranjat nimeni sa updateze treaba asta…

Am pus punct navigarii si ne-am infipt intr-o mancatorie standard de pe marginea drumului. Cand am ajuns la casa cu doua tavi cu etaj, am linistit casierita care parea a se uita la doi reintorsi din Cast Away cu o scurta explicatie: am servit astazi doar un mic dejun continental. In cazul in care se necesita o explicatie, acest mic dejun este compus din: paine prajita, unt, gem, miere, cafea, ceai. Pofta fucking buna! Croissantele se terminasera cu o ora in urma. Sau o zi, o saptamana, dracu’ mai stie.

Am mancat si ne-am carat. Prin ploaie, prin peisaj fain si iar plin ploaie. Multa ploaie, insa nu atat de multa cat ne astepta in ziua urmatoare. Ne-am oprit in Dalkeith si am mancat la un italian serviti de o romanca. Am innoptat in cel mai comunist hotel din Anglia si l-am trecut si pe ala in dosarul cu NA…

A saptea zi… Nu stiu de aveam mic dejun la hotelul comunist sau nu, insa stiu ca nu am mancat acolo. Am cautat ceva prin “centru”, am urcat mobra romaneste pe un trotuar britanic si am comandat ceva la un indian cu accent scotian. M-a intrebat el ceva, am zabit si am raspuns ca da. M-am rugat apoi sa nu imi puna pe farfurie ce stiu eu ce lighioana. A fost ok.

Si vremea a tinut cu noi, pentru primele doua ore cel putin… Apoi s-a last cu averse de ploaie si olecutica de grindina. Mi-am imaginat ca plange Scotia, la fel ca mine, pentru ca o parasim. Am iesit din prea minunata Scotie, cu gandul ca ne v-om intoarce.
Hai si-om cauta zidul lui Hadrian. Nu l-am gasit. Si l-am cautat o perioada. Adica am vazut indicatoare de genul: pe aici a fost zidul, buda casei acesteia este facuta din caramizile zidului, insa nici urma de zid. Bagu-ti destu’-n ploapa.

Am vizitat mai apoi un vechi prieten in New Castle si sincer nicci ca nu m-as fi mai pus pe drum la ce Cristos era afara… insa ne-am pornit oricum si a fost film horor. Am ajuns tarziu in noapte inapoi, dupa pauze multe si dese, nu mai puteam vedea drumul, insa treburie astea miniore si neinteresante le trecem cu vederea. Nu pot umbri minunatia salbatica a Scotiei, peisajele curate si stralucitoare ale insulei lui Skye.

Scotia, iti mulumim ca ne-ai primit, promitem sa ne intoarcem…