De departe Impresiile zilei Plimbari

Doua zile si jumatate

Atat mai aveam de asteptat la inceputul acestui post pana la startul calatoriei de anul acesta. Vor trece mai repede urmatoarele ore. E vara, plin de customeri, cu accentul pe “i”, pauzele is scurte, timpul de scris la fel.

Soata a sosit acum doua zilisoare, iar de vreo cateva ore, a inceput sa adauge in bagaje cate un tricou, o pareche de chiloti, mai un blug… Sa fie! 

Multe is de pregatit… Aparatura, cabluri, haine, papuci, echipamente, izmene… De incarcat trei bucati camere, cautat carduri de memorie, o intreaga trebaluiala, ce mai…

Mobra e “pregatita”. Papucei noi, uleiuri schimbate, placute de frana noi. Urmeaza o spalatura eleganta, de si-o face mila colegu’ Belmondo pe sambata. 

Ruta a fost trasata, e urcata in gps, sistemul de comunicatie incarcat, playlistul a fost pregatit, ce mai? Suntem pe ultima suta de metri.

Fumez o tigara si butonez in telefon, putin temator cu privire la cei 3500 de kilometri ce urmeaza a fi parcursi. Are si Dovica al meu 35000 de mile, nu prea ma pricep eu la service si ma sperie gandul ca m-ar putea lasa in drum. Mnezo cu mila, cum se spune. 

Sting tigara si fug sa mai imping vreo doua tavi…

Impins-am vreo doua tavi si uite-ma iar la pipa. As mai avea de adaugat ceva? Greu de zis, am amanat continuarea postului si mi-am pierdut ideea.

Ah, am planuit sa postam aici, la final de zi, impresii din calatorie. Doamne-ajuta sa fie net prin colturile Scotiei si bine ar fi sa nu ajungem prea franti la destinatie, sa mai fie chef de impartasit…

Atat pentru astazi…

Over and out.

De departe Impresiile zilei Plimbari

Enter title here

Buna seara!
S-au dus fomeile alea obosite. Ah, astazi, luni. Luni, cand, cum zice vorba aia din batrani si poate intelepti: nici iarba nu creste… avuram o masa de fandosite. Si s-au intins alea extrem de mult. Pentru o zi de luni. In sfarsit. Se dusera. Fie primit. Am incuiat tot si uite-ma in fata monitorului cu destele adanc infipte in taste, gata pregatit pentru rezumatele zilelor nerezumate.

Fost-a vineri amu ceva timp. Zi bolnava si plina. Doar e vineri. Si ies toti la carciumi. Stiam asta deja. Altceva nu stiam. Cum ba sa rezervi masa de amu’ pana hat in august? Am ramas socat. Nu ca ar fi neintalnit. Avem rezervari si pentru Craciun deja. Alt fapt m-a socat. Numarul persoanelor rezervate. Doua! Fucking doua! Imi venea sa o intreb: da… esti sigura, sigura ca vii tocmai atunci hat in august? Tu si cu maimutoiu’ ala al tau? Adeca mno… Si eu incerc sa fiu organizat si mno, sa rezerv pentru minunata vacanta ce urmeaza a veni. Insa camere! Nu mese. Bag picioarele…
In rest, vineri si sambata… se stie! Fara numar! Ada-i doamne! doamne cu d mic. Tastez din Anglia si astia nu is asa credinciosi. Deci nu crez ca ma trazneste hal de sus daca ii pocesc numele. Pe cand oi tasta din tara, promit sa scriu cu d mare si sa fac cate trei cruci si o matanie la fiecare paragraf. Amin.

Duminica.
Apoi ca m-am trezit devreme si cu chef de duca. Si m-am dus dupa ce m-am scaipuit cu soata. Scaipuirea, sau scaipuitul, este o activitate ce implica participarea a cel putin doua persoane, fiecare dotate cu cate un dispozitiv pe care sa fie instalata aplicatia sau programul Skype.
Si dus am fost. Pana hat in periferie de Londra. Aveam pofta de cozonaci. Dupa ce am gugaluit eu :”cozonaci lonra” si gugal o zis: “did you mean: cozonaci londra“, am hotarat sa dau o fuga pana la magazinul ala dracula nush cum. Ah, scuze… Gugaluirea este acea activitate care implica deschiderea unui browser pe un dispozitiv ce are conexiune activa la internet si tastarea in motorul de cautare google diferite chestii. Ca cum ar fi: cozonac londra.

Bun. Pe cand mai aruncam o ultima privire traseului pana la cozonacii aia din Londra, mi-am amintit ca se afla aici in Anglia o fosta colega de clasa si ca vazusem la ea pe feisbuc ceva posturi cu cozonaci. Hmm, am cautat-o repede si i-am trimis mesaj, intreband daca are pe stoc. Cozonaci.
Apai ca nu avu, insa avea alte dulceturi de astea prajituroase asa ca am schimbat repede destinatia si am incalecat pe motor de tip motor cu picioarele mele mari si necracanate apucand cu mainile mele mari si nenoduroase (inca), ghidoanle cele neinoxate si fara capete ale Dovilului. Fara capete pentru ca le-am pierdut. Iar! O sa saracesc tot cumparand capete de ghidon. Urmatoarele pe care le cumpar le poxipolesc. Oare are sens sa explic ce am vrut sa spun?

2016-04-10 10.51.16

Iteme necesare unei ture pe doua roti

Dupa juma de ora de pregateala a bunurilor necesare unei ture cu motorul… A mai fost necesara o juma de ora pentru imbracarea echipamentului, descuiarea garajului si incalzirea motorului.

Autostrada si iar autostrada, ajuns, barfit juma de ora. Achizitionat prajituri si am sters-o spre inapoi. Treaba buna si drumul inapoi. La sosire insa, mai aveam un pic si meream la buda cu casca in cap. Asa tare ma taia. Cred ca ma cam luase cu friguri. Pam, pam, pe cand am deschis top-case-ul, dupa ce m-a izbit miros decilios de prajituri, am observat ca se cam aruncase dobosu’ pe savarine. Mars ba! Lasa savarina ca te manc!

Fie primit, bine ca nu ii mai rau. Le-am transportat inauntru si apoi am purces la degustat. Eu si cu mama care e cam tinutuita la pat. Se reface dupa operatia aia la picior. Treaba buna o facut colega din Londra cu prajiturile. Ne-o placut. Ramane sa comand cozonaci pe data viitoare.

Dupa degustare, am urmat exemplul romanilor. Ala cu o suta de pasi. Insa eu am facut vreo cinspe. Mile. Cu Dovilu, bineinteles. Urmat de flacaul ala cu minidrujba lui. Fu o tura interesanta. Am si filmat. Dar cine mai are chef sa scoata filmele si sa editeze? Eu sigur nu. Poate vreodata…

Ca tot vorbeam de comandat mai devreme… Am reusit intr-un final sa comand costume de ploaie. De ce costume si nu costum? Pentru ca cel al soatei este marimea M. Pe mine ma tine la pieptul meu mare. Nu e ca sunt facut, insa am ceva forme. Iar ea inoata in el. In costum. Drept urmare: comandat doua bucati costume de ploaie. Una S si una L. Sa fie bine. Am comandat si una bucata tankbag. Sa fie setul complet. O sa dureze o vesnicie pana ajunge. Tocmai hat in Francia l-am gasit. Drum bun Bagster Impact. Sa ajungi cu bine la destinatie!

Drum bun imi durez si mie. Inspre patuc. De ma prinde iar doua dimineata la calculator nu e bine.
Sa fie cu somn usor.

P.S. Vand costum de ploie aproape nou. Purtat vreo doua zile si vreo doua mii de kilometri. Super oferta! Marimea M.

De departe Impresiile zilei

Devine plictisitor

Nici macar nu mai caut motive sa scriu. Scriu azi ce am facut ieri. Ma cocosez deasupra telefonului iar tigara imi ingalbeneste incet varfurile degetelor. Astept. Astept sa se umple carciuma, pentru ca mai apoi sa astept sa se goleasca.

Miercuri. Am fost in vizita la mama mea cea suferinda. Am alergat iar ca un salbatec in vasta campie a Angliei. Am reusit sa invat intr-un final drumul spre Cambridge. Nu mai am nevoie de gps, ca sa vezi. 

Mama. A alunecat pe scari, iar in picaj si-a prins piciorul sub ea. Fracturi ale oaselor degetelor, habar nu am cum se numesc. Necesita interventie chirurgicala. O saptamana se implineste astazi de cand sade in spital asteptandu-si randul. Multe a vazut acolo. Urat e sa fi spitalizat. Mult mai urat este sa fi spitalizat in tara straina. Chiar daca sistemul e mult mai bun si totul luceste de curatenie.

Ea nu a avut contact cu englezii prea mult si nu stie prea multa engleza. Greu ii este acolo, cand este intebata de una alta, nu intelege exact, iar daca intelege, nu gaseste intotdeauna cuvintele cu care sa dea un raspuns.  S-a plictisit sa o tot sune pe sora mea ca sa vorbeasca cu asistentele. Pentru chestii mai importante, bineinteles.

Urat e in spital, o spun si eu, eu care am fost doar vizitator. O ora la doua zile. A fost suficient sa ma ingrozesc. Doamne la varsta inmormantarii, vaitandu-se si asteptand vizitatori ce poate nu vor venii nici astazi. Era zi, era forfota, insa le auzeam clar vaietele. Mai clar decat vocea mamei. Imi pot doar imagina cam cum se auzeau aceleasi vaiete in miezul noptii. Mi-a spus mama: cand plec de aici,  dorm o saptamana, nu am reusit sa dorm o ora legata de cand sunt aici. Te cred.

Am lasat-o singura, cu ochii mari, indreptati in directia doctorului ce ii spunea cam pe unde or sa taie si de ce. Ramasese stabilit sa fie operata in dimineata zilei de joi, astazi. Am salutat frumos si m-am indreptat spre iesire. M-a intors o asistenta din drum, sa ii traduc ultimele indicatii mamei. Am pornit apoi spre pub in galop nebun. Ghii armasar negru si turbat. Meri ca vantul, sa nu intarziem la ora deschiderii.
Nu am intarziat. Rutina, rutina. Taclale in miez de noapte cu un prieten. Somn.

Joi dimineata. Astazi. Prea dimineata. M-au trezit cateva mesaje de la mama. Ma anunta ca intra de dimineata in operatie, nu la pranz. I-am urat bafta, i-am spus ca o sa fie bine si am adormit la loc. M-a trezit apoi un telefon. Mama. Nu o mai operau si mi-a dat asistenta la telefon sa imi explice de ce. Din cate am inteles eu, in ora devreme – nu prea aud cu ochii lipiti – a aparut o urgenta si oricum mama nu e in stare grava, ba chiar mai mult, piciorul e inca umflat, nu prea pot intervenii inca. Teoretic putem merge sa o luam ca saptamana asta nu or sa o mai opereze. Poi bine mai fratici… La ce ati tinut-o acolo o saptamana deja? Sa aibe de unde venii? Fie…

Ziua mea libera azi. Pardon, pranzul meu liber. Am readormit dupa apel, m-au trezit cateva mesaje, iar am adormit. M-am trezit intors pe dos in jurul orei zece. Baie, baie, cafea, tigara, tigara, vitamine. Apoi tura scurta cu mobra. Stocul de tutun dadea semne de imputinare, trebuia reimprospatat. Stocul. De tutun. Am alergat apoi un pic armasarul in jurul orasului. L-am pus pe cric langa un pod, am fumat o tigara… M-am intors la pub si nu am mai facut nimic. Absolut. Pana la ora cinci. Cinci fara. Cand am coborat din camera in vederea deschiderii usilor si bineinteles in vederea pornirii activitatilor de servire.

Putine rezervari aveam in agenda. Patru, ca sa fiu mai exact. Patru mese. Cateva ore mai tarziu aveam sa ma intreb daca vazusem bine… Ne cam transpirau consumatorii astia…
Acum… vorba lunga, saracia omului. Sau ma rog, privarea lui de un Skyrim sau poate altceva, ce gasesc la reducere pe Steam.
Sa nu uit, au lasat-o pe mama sa plece. E aici cu noi. Macar acum doarme linistita.

Over and out.

De departe Impresiile zilei

Restanta

Nu am mai tastat. Timpul si munca. Unul nu e suficient, sau nu stiu sa il organizez, cealalta, e destula… 

Dupa schimbul de ulei, adica a doua zi,mai exact, vineri, am vizitat-o pe mama in pauza de la pranz. Munca imi e organziata dupa cum urmeaza: incepem curatenia pe la zece dimineata, la doisprezece deschidem usile si poftim clientii in interior, in jurul orei trei ii poftim in exterior, punem lacat. Ii repoftim in interior la ora cinci (pm). Apoi ne rugam sa nu sada prea mult pe scaune. Pentru binele lor, desigur. Statul mult pe scaun provoaca deformari ale coloanei, hemoroizi si alte alea…

Revenind, in pauza de la trei la cinci, pm, adica post meridian, nu aaa… altceva, am pornit in mare graba spre Cambridge. Drum de vreo doua zeci de kilometri. Am pornit romaneste pe drumuri englezesti. Adica teava. 

In ziua precedenta, odata cu schimbul de ulei, am verificat placutele de frana pe fata, in partea stanga, ca sa fiu mai exact. La MOT (ITP -ul englezesc), flacaul mi-a zis sa keep an eye on them. Cica is mai consumate cele de pe partea stanga. Am introdus cu atentie, dar fara lubrifiere o surubelnita in etrier, sa vedem care le-ar fi problema… In urma analizei amanuntite, am observat ca unul din cei trei cilindrii, nu revine in urma actionarii franei fata. Cel din mijloc. Am asamblat totul la loc, amanand lucrarea. Timpul, iar timpul, bata-l vina.

Problema! Pai de ce? Aveam sa aflu ca cilindrul din mijloc, cel care nu revenea, nu era blocat cum am crezut. Nu. Ala e actionat de pedala  de frana (frana spate), datorita sistemului CBS (combined brake system). Cum am aflat? Franand bineinteles, fara rezultat bineinteles, primele doua actionari ale franei spate nu au facut decat sa readuca cilindrul in pozitianlui normala, pedala mergea in gol si era cat pe ce sa ma imbulzesc intr-un Fiat cu stilul meu de condus romanesc pe drumuri englezesti. Noroc cu reflexele, am apucat sa franez relativ repede cu fata, evitand imbulzeala…

Asta a cam fost peripetia zilei de vineri. Vizita mamei a fost scurta, cand ai la dispozitie doua ore, iar drumul dureaza aproximativ o ora dus-intors, nu ramane prea mult timp de taclale. Timpul, bata-l vina. 

Intoarcerea din Cambridge si restul zilei de vineri a decurs in mod repetitiv. Rutina cu care m-am obisnuit de altfel. 

Deschis usi la ora cinci, primit flacaii la bere, ca mno, asa e la sfarsit de saptamana, apoi primit restul consumatoruilor, umplut matul, trimis acasa, ca doar nu si-or goli matul acilea… si apoi somn.

Sambata. Rutina, rutina, rutina.

Duminica. Lucrurile au devenit mai senine. Incepand de sus. Ranjea soarele la mine de parca ma teleportasem in alta tara. Dupa cafeaua acompaniata de tigara, am pornit in urma unei dube, conduse de “ucenicul” meu in ale motociclismului. Un prieten care, in ce stiu eu ce dimineata s-a trezit cu gandul ca isi doreste motor. Cum nu stia un mai inflacarat baicar prin capul locului, s-a gandit ca ar fi o idee buna sa ma iscoteasca. Apai are si pe cine. De nu i-am turuit despre casti, nadragi, geci, viziere si tipuri de manusi, de cred ca se lasa de mobrism, inainte sa inceapa. 

Asta era planul zilei. Mers la magazinul de echipamente moto, belit ochii, probat casti si geci in vederea achizitionarii ulterioare. Cred ca vreo ora jumate am stat acolo. Marfa destula au baietii de la JS. 

Pe cand ne-am plictisit, am facut plinul cu doi burgari  si haida cu calea-ntoarsa. Doara nu era sa innoptam in oras strain.

Ajuns acasa, nu am mai purces intru vizitarea mamei. Se anuntasera vreo cativa pe acolo si m-am gandit ca mno, or fi destui.

Film, popcorn si somn. Faina duminica.

Luni. Rutina, vizitat mama, rutina, somn.

Marti. Bag picioarele in ea rutina. Astept sa se duca cucoanele alea, ma tem ca au facut radacini in scaune. Ah, ba nu, ui se duce una la dublu zero. S-or duce la un moment dat. Unde-a dus mutu iapa vedea-le-as…

De departe Impresiile zilei

Schimbul de ulei

Moama cata viata interesanta realizez ca am. Scriu despre un schimb de ulei. Halal. Aproape ca era sa ma rog sa se lase cu caldura, sa am si eu ce scrie. De o tura, o poza, pana mea. Insa mi-am amintit, is ospatar. Nu orice fel de ospatar, is un ospatar cu blog. Eeeh? Main idea? Poi de e cald, gem terasele. Numa chef de mobra nu mai ai dupa ce alergi de nebun printre mese.
Ca de obicei fur curent si ma indepartez de subiect. Schimbatul de ulei.

Bine, bine… Dupa ce m-am trezit de dimineata, ca mno, nu am cum sa ma trezesc de seara. De fapt am, dar nu astazi… Si dupa ce au plecat restul spre spital, ah shit. Am uitat sa precizez. A alunecat mamica mea pe scari si si-a cam fracturat ceva la un picior. Da. Urata zi. M-am trezi auzind ca plange cineva si parca auzeam ceva de ambulanta. Wtf? Ce visez iar? Dar din pacate nu visam. A alunecat pe scari si cazand si-a prins piciorul sub ea. Urat. Au plecat ei trei spre Cambridge, iar eu am ramas sa deschid usa celorlalti angajati.

Cafea si tigari pana au venit colegii. Apoi am purces la muuuult asteptata schimbare de ulei. Si l-am schimbat. Uleiul din motor si cel din cardan. Urmeaza bujii, gume, placute de frana, dar pana atunci verificarea etrierului stanga-fata. Nu prea se retrage o mizerie de aia de cilindru. Pam pam, necesita verificari ulterioare. Si anterioare. mai ales posterioare. Oare?

Mecanicles, over and out!

Poi cine are ulei are, s’ai la la lai lalaaaaa…
Cine n-are… n-are.

Ah, btw :D. Nu pregatesc mobra de sezon, Dovilu a fost fabricat pregatit. Pentru sezon. Ca o paranteza magaria asta. Hater si eu. Vad tot mai multe poze cu motoare pe facebook, cu descrierea generala: pregatita de sezon. Wow. Daca vrei sa iti pui mobra pe feisbuc, ca mine, urca o poza si gata. Suna a pitiponceala: pregatita de patuc, pregatita de bal, pregatirea mamei ei de treaba.

Hateru’ over. And out!

Pregatit de dus la dublu zero.