De departe Impresiile zilei

Fara zahar

Nu formatia, “stilul meu de viata” ales pentru luna in curs. Adica nu chiar. Incepand de azi, timp de o luna, m-am gandit ca poate ar fi sanatos sa mananc cat mai putine, pardon deloc, alimente care au zahar adaugat. Ideea, bineinteles ca nu e unica sau originala, am vazut un flacau pe iutub care cum povestea el despre experienta lui in ceea ce priveste o dieta de dexintoxicare. Fara fucking zahar! Am tot studiat ce fel de dieta as putea urma, ceva simplu fara bataie de cap. Cam fucking greu, sa nu dea dracu sa imi zica vreunu de sala, ca nu merge, is prea comod, a se citi puturos. Fara zahar! Imposibil!!! Tocmai m-am intors de la cumparaturi. Am haladuit prin doua supermarketuri. Poi cum pana mea sa fie zahar in paine? In TOATE cerealele, in masline? In pastele fainoase? In branza? In fucking branza??? Poi eu ce mananc o luna de zile? tre sa gatesc se pare. Am facut un compromis cu mine, cumpar niscai produse cu continut infim de zahar, dar gatesc. Adica pana mea, si in bulion e zahar. Ce dracu mananc daca aleg TOTUL curat? Castane? Ca mamaliga nu imi fac.

Sa vedem cand m-o tine si treaba asta, nu ca ar fi prea obligatoriu, insa pana mea, cred ca bat iar nouazeci si cinci de kilograme, nu chiar frumoase. De dimineata mic dejun: omleta cu spanac, sa vezi cristosi si dumnezei de nu oi avea timp sa imi beau cafeaua. La pranz,.. well, am luat niscai baghete pe care nu e scris ca ar contine zahar. Am ales sa inchid ochii si sa le cumpar, nu prea am chef sa ma duc cu salata in caserola la munca… Iar pe seara, o sa imi pregatesc o minunata pasta. Pardon, o sa incerc sa pregatesc o minunata pasta. Am mai cochetarit eu cu bucataria, chiar si aici po blog… insa asta se intampla prin anul douamiizece de la Cristos. Opt ani frumosi, sau nu…

Mnezo cu mila, sper sa nu dau foc casei, vorbesc si eu de Domnul, poi ce mila sa aibe de mine, un pacatos? Ca doara nu am fo’ la referendum sa ii apar Cuvantul in fata halora de se impreuneaza pe la matu’ gros. Poi ce cetatean responsabil mai sunt si eu? Ce suflet de crestin mai sade in mine? RUSINE!!!

Foamea, out!

De departe Foto Impresiile zilei

Macro

Dar daca ma iau dupa Nikon, ar fi micro, cel putin asa scrie pe obiectiv…

Seful meu, managerul de productie, aka Stu sau Stuie, e fotograf amator. Zice el, insa are niste poze de te doare mintea. O parte din lucrari pot fi vizionate pe infamul instagram: #stuie.jw.

Curand dupa achizitionarea camerei, am realizat ca greu voi poza pe aceste meleaguri ceea ce ador eu. Muntele, umbra bradului langa curbura de o sutaoptzeci de grade a drumului, Transfagarasan, Poiana Brasov, Cheia, dealul impanzit de copaci, stanca din care tasneste apa clara, astea si inca cateva imi bucura ochiul, astea is greu de gasit in apropierea locatiei in care ma aflu. Ce e de facut? Ce altceva poti poza in locatii ”plictisitoare’? Nimic mai simplu! Gandaci, muste, gargarite, flori si pestii din acvariul colegului mei de casa.

Urmand exemplul ilustrului meu sef, am purces intru cautarea obiectivului suprem, pe care contrar obiceiului meu de a nu achiztiona prea multe lucruri la mana a doua… l-am cumparat la mana a doua… De ce? Poi mizeria asta minunata, daca e sa o achizitionezi noua… e un pic mai ieftina decat kitul de camera cumparat anterior… Iar cum scapasem deja vaca in lucerna… am achizitionat minunatia la mana a doua. Pretul aproape la jumatate, starea obiectivul fiind asa cum a fost prezentata: mint, mate.

Iaca mi-s cu trei obiective si o camera. Cand lenea si comoditatea imi permite, mai ies din cusciug, la lumina infioratoare si mai fur cate un cadru. De ce cusciug? Transilvania, vampir mancati-as. Zici ca ma tem sa ies la lumina, daca nu is la munca. Atat de mult imi place sa ma ascund in intunecimea camerei… sa ma retrag in spatele monitorului, sa urmaresc tot felul de seriale sau filme mai bune sau mai nu… Imi tot spun ca o sa rup rutina si o sa imi gasesc un hobby. De asta am si cumparat camera. Degeaba, tot dosit ma tin in intuneric…

Dar get over it odata, era vorba de poze.

Mica si curajoasa

Gargarita pe crenguta. In prima mea parasire a barlogului, am gasit vietatea asta curajoasa. Uite cum sade ea intre atata amar de tepi. Eu tare m-as teme.

Minicrevete rosu

Mini crevetele asta se bronzeaza la neon, suna a gluma dar nu e. Sau e? In acvariul colegului de casa is vreo optzeci de din astia. Se inmultesc mai ceva ca iepurii in conditii optime.

Cochilie parasita

O cochilie uitata intr-o planta uscata. Am fost la picior printr-o padurice. Asta e una din imaginile furate de acolo. Da stiu, eu si mersul la picior…. Apoi nu se putea baga vehicul pe acolo, pe doua sau patru roti. Cum se spune: daca-i musai cu placere, pot si… umbla…

Cam atat in postul asta, soarele e sus pe cer, ziua se anunta minunata. Putin cam rece, insa nu e problema mare. Planuiesc a scoate armasarul la o tura de invartire. Poate gasesc ceva ce bucura ochiul…

Peace out!

De departe Impresiile zilei

Conserva – reinvented

Se facea in anul douamiioptisprezece de la Hristos, ca era sfarsit de mai. In apropierea zilei mele de nastere… treizeci si cinci de ani frumosi. Nu stiu cand au trecut, insa uite-ma-s. Surioara si cumnatul s-au gandit sa imi faca un cadou onomastic mai alfel. Mai mare si mai negru decat ceea ce detineam eu. Un minunat exemplar japonez.

Zis si intamplat, m-am procopsit cu un minunat exemplar american, pe patru roti de data asta. Si tare comod am devenit intre timp. Tre’ sa fie prea cald si prea frumos afara ca sa ma decid a incaleca motorul… Am imbatranit, nu credeam vreodata ca o sa ma gandesc vreodata sa planuiesc o vacanta in conserva… planuiesc acum.

Acelasi consum, mai mult comfort, minus libertatea. Pauze mai putine, pentru ca opriri mai rare, nu stiu… nu credeam vreodata ca o sa ma aud zicand: road trip cu masina!

Surprins? Da! De rezultatul imbatranirii si de cadoul primit acum cateva luni. Nu mi-a venit sa cred, am ramas blocat intr-o bucla verbala: Ce mnezo ati facut? Nu se poate?! Nu! Cum? De ce? Dar nu pot sa accept, nu si nu!… Ce mnezo ati facut?….

Au facut si au facut bine… Fiesta de la noche, ca e neagra bestia cu motor de o mie. E si titanium pe deasupra, adeca mno, imi sade cacaul supraponderal pe piele, incalzita, de e necesar. Clima bizonica? Desigur, aruncam si oleaca de caramida pe pedala de acceleratie cand e plictiseala pe autostrada, bluetooth si alte minibrizbrizuri, toate la o taxa de drum zero! I’m loving it! Ca MC Donalds. Asigurarea ustura un pic, insa mno, e primul an, o sa ma scada. Sper.

Verdict? Poi ce sa mai zic? Masina moca, in stare buna. Asta pana i-am rupt oglinda stanga. Am impresia ca is cu motorul si ma indes peste tot… Sper ca toate is la locul lor in rest, adeca mno, cinci anisori vechime si cincizeci de mii de mile… nu ar trebui sa fie prea…. obosita.

Mnezo cu mila! Atasez poza cu specimenul, ca doar is pozar amu’, si ma intorc la ale mele, curatarea acvariului, iar apoi shopping intru alimentarea frigiderului.

Fiesta de la noche

De departe Foto Impresiile zilei

Hobby

M-a vrajit intotdeauna fotografia. Arta, cunostina din spatele unei fotografii uimitoare. Am vrut mereu sa creez ceva frumos, ceva placut ochiului, sa invat cum sa focalizez, cum sa pun in cadru ceva… altfel. Ca oricine altcineva, probabil.
M-am tot linistit singur si am ales sa nu investesc amar de bani in ceva ce probabil nu o sa folosesc prea des si am folosit tot felul de sapuniere care, fac poze, insa m-au limitat putin. Sau poate doar asa m-am simtit eu, limitat.
A venit insa momentul investitiei, momentul in care am zis: gata! Sa-i dam aripi pasiunii. Sa vedem, e doar o faza, sau chiar imi doresc sa fac asta. Amazon, comanda, achitare… doua zile mai tarziu, imi sedea pe bancheta conservei o minunatie de camera. Bineinteles ca nu m-am oprit acolo, doar se mai pot achizitiona si niscai obiective pe langa… adica exista loc de mai multa cheltuiala mai mereu.
Zis si facut, am purces in zile diferite, in locuri diferite, am incercat sa captez ceva frumos in masinaria asta patratoasa. Am incercat apoi tot felul de programe de editare, am inteles intr-un final ca editarea nu inseamna neeaparat trisare. Am urmarit ore de tutoriale pe youtube, am incercat sa fur cate un pic de cunostinta din fiecare. Am inceput sa creez, frumos sau nu, placut ochiului sau nu, voi incarca aici diferite poze. Pentru cine vrea sa vada, pentru mine. Ma voi intoarce la un moment dat aici si imi voi revedea primele incercari. Voi probabil spune ah, am si uitat ca detin camera foto, sau poate ceva de gen… uite ce rahaturi de poze faceam odata.
Timpul, inca o data timpul isi va spune cuvantul…

Prima poza:

Copacul Linistii

Dintr-un motiv pe care nu il stiu, iubesc copacul ala. Inainte, cand lucram in pub, dupa ce dadeam cu mopul, pana se usca sala, urcam pe mobra si alergam la copacul ala. Aprindeam o tigara si ma bucuram de liniste. I-am spus Copacul Linistii.

 

A doua poza:

Cafea alb negru

Testand tot felul de cadre si setari, m-am gandit ca nu ar strica sa pozez si un espressor. Nimic special aici, poate doar amintiri nu chiar placute pe langa masinaria de cafea.

A treia poza:

Apus

Nimic foarte special nici aici, doar teste si editari si mai multe teste. Locatia este aceeasi ca in prima poza. Langa Copacul Linistii, mi-a placut refelxia apusul in geamul masinii. Probabil am vrut sa redau asta.

Pun punct aici momentan, o sa revin cu poze facute cu obiectivul macro. Pfoai ce obiectiv, ce calitate, cat detaliu, cat wow.

Photograful wannbe, over and out!

De departe Impresiile zilei

Mhm…

Frunza verde de pastaie…  Hai si-oi imputii in baie… ?

Vineri 12, nu vineri 13, insa tot cu ghinion se simte. Sa fie de la durerea de burtoi? Situatia asta cu tente cacanii-maro? Sau pur si simplu sa fie ziua de vineri, una din cele mai pline de alergartura din saptamana? Precum saptamana asta a fost una plina de consumatori mai mari si mici, o saptamana agitata si nebuna, ma tem ca astazi, o sa ne-o dea maxim, asa cum zice bunul meu prieten Gxg, ca surdu’-n clopot…

Mai grav e ca dupa vineri urmeaza intotdeauna sambata. Alta zi maro din punct de vedere alergator. Pentru ca cine stie, cunoaste, intotdeauna ultimele zile is de-a dreptul “minunate”.  Ce e si mai “minunat”? Sambata 13…

Hai ca se poate, imi murmur, cu curaj. Cu cu, cucu, nu prea reusesc sa ma conving. Baiker mi-s, unul din singurii care se cam intristeaza cand vede soarele pe cer. Stiu, e strigator la mnezo… Ce face viata din om, e nimic comparativ cu ce poate sa faca omul din viata. S-a inteles ceva? Ma gandeam eu, am zis doar ca e o situatie cacanie… 

Am verificat prognoza meteo pe saptamana viitoare. Soare, nori, ploaie. Bine ar fi sa nu prindem ploaie, stiu, acum ma contrazic, nu imi mai place ploaia. Desigur, imi place ploaia numai atunci cand tre sa alerg printre mese de nebun, cu cate un pocal de vin sau un badocel de ketchup. Picioarele mele batrane obosesc tot mai des si mai repede, nu si atunci cand schimb viteze, e treaba simpla la schimbatul vitezelor… Una in jos, restul in sus. 

Starea mea de spirit, aduce un pic cu schimbatul vitezelor in momentul de fata. Una in jos, in sus… Nimic. Si starea soatei e asemanatoare. De fapt cred ca ea a reinventat cutia de viteze dupa noaptea trecuta. S-a simtit foarte rau, vreo doua, daca nu chiar trei sau patru in jos… In sus, vom da amandoi cu veselie incepand cu dimineata zilei de duminica. 

Ne-am propus sa: We ride at the first light! Si mandrii suntem de asta. Oare de ce mi-a corectat telefonul : “de asta” in “devastated”?! 

Ma mai imbarbatez odata cu un hai ca se poate! Si ma indrept cu gandul spre duminica 14.

Sictiritul out!