De departe Foto Impresiile zilei Uncategorized

Product photography

Aka fotografiere da produse.

Mi s-a plantat ideea in cap sa ii pun la punct un web site mai aratos surorii si cumnatului. Probabil din lipsa de subiecte de tras pe “film”. Apoi am purces intru inspirare si cautare de idei pe maria sa world wide web. Ca mno, nelimitata este inspiratia pe acolo.

Am aflat de cutia de lumina pe acolo, ce idee tare by the way, inunzi cu lumina puternica o cutie si ai rezultate uimitoare, asa ziceau ei, insa mno, ramanea de aflat. Mult timp mi-a luat sa ma urnesc din loc, sa o fac sau sa o cumpar?

Poi as fi cumparat-o, insa nu prea merita investia, in cazul in care o foloseam o singura data, atunci sa o fac? Pai daca nu iese cum trebe si investesc in materiale degeaba? Deci… o cumpar sau o fac? Ma mai gandesc…

Cam asa m-am tot fofilat vreo doua saptamani, pana cand am zis: fuck it! Hai sa o fac! Am mai gugaluit o data si m-am decis sa cupar doua lampi de birou (veioze?) si sa folosesc un rahat de cutie cu niscai hartie de copt. Pam, pam cumparat lampi si becuri, oh becuri… am pierdut vreo juma de ora in magazin jongland intre wati si grade Kelvin, ca doar trebe sa fie lumina cat mai alba… trebuia frosted bulb?!…

Cumparat, apoi mers la pub intru gasire de cutie, tot timpul au ei pe acolo cate una. Am stresat-o pe sora-mea oleaca, avea ea niste treburi intr-o cutie si mno mie exact aia imi trebuia! D’apoi ce conteaza? Mie imi trebe!

O golit cutia, apoi am purces intru taiarea de ferestre in ea, acoperit cu hartie de copt, pus un background alb si… s-a pornit ploaia, poi fututi pastele si dumnezeii… eu am de carat cutia pana acasa… Nu eram cu masina din motive de parcare, motive pe care le voi scrie vreodata aici…

M-am chinuit vreo juma de ora sa o infoliez si sacuiez, mai exact acoperita cu folie si apoi lipiti vreo cativa saci de gunoi in jurul ei si mnezo cu mila, am pornit spre casa.

Ajuns acolo am descoperit ca nimic, adeca treaba buna, all good in za hood. Desansacuit si desfoliat apoi hai sa vedem rezultatele.

Sincer, am ramas prost, nu credeam ca o sa iasa pozele asa bine, mult m-am mai mirat, inca o mai fac, pfoooooaaai…

Uimitul over and out!

De departe Impresiile zilei

O piatra

Frunza verde, barabula, o trecut o luna de la inceperea fara zaharului. Am calcat stramb de cateva ori, caci asa imi place mie. Dar nu de foarte multe. Adica am pecit cu o clatita, o felie de chec, o felie de tort si trei bomboane. Astea de pe urma chiar ieri, ca mno, se apropia data postei si ce pana mea?! O piatra, sau daca vorbim in masuri de cantarire mai normale : sase kilograme si jumatate. Atat se duse pe apa sambetei din sau de pe mine. Apoi ca ma simt bine de realizarea asta ultima. Stiu ca se putea si mai bine, insa tinand cont ca nu am pus mana, respectiv piciorul sa ma alerg si eu oleaca, e relativ ok. Amu’, o sa incerc sa continui sa mananc asa, mai sanatos. Mai normal si sa nu ma mai otravesc cu mizeria aia de cola. De oi mai da ceva jos sau nu, ramane de vazut. Insa sigur imi e mai bine fara atatea zaharoase. Adeca mno, daca nu eu atunci cine?
Alta frunza verde barbula nu mai am, post scurt de relatare si pam pam, film, ca doara e uichend si in uichend se zace. Ma rog, nu am zacut chiar toata ziua insa despre realizarile zilei de astazi, intr-un post urmator. Ca nu mai e chef.
Frunza galbena de toamna, imi trebe floricele.
Piatra, over and out!

De departe Foto Impresiile zilei Plimbari

Mai multa fotografie

Duminica, zi de frecat menta, stat pe infamul iutub sau de privit la filme. Numai ca nu si astazi! Adica duminica. M-am hotarat sa incep ziua cu o cafea care s-au facut doua si cu o tigara care s-au facut patru.

Fuga fuguta am dat navala la pub si am purces la spalarea masinii. Nu mai vazuse detergent si aspirator de vreo luna buna. Venise momentul sa o mai dezinfectez, sincer, m-a convins duhoarea.

Dupa ce m-am invartit vreo ora, o ora jumate pe langa conserva cu furtunul sau buretele in mana, am multamit frumos pentru apa si curent si m-am carat spre casa.

Ajuns aici, am sarit direct in echipament de mobra, am scos casca de la incarcat, am aruncat camera pe umar si tira afara. Am facut vreo doua cruci si am inganat un tatal nostru in gand, imi era ca nu mai pleaca Dovilu’, nu il mai bagasem in seama de ceva vreme si mno, poate nu mai dorea sa coopereze. Ba nu! Dovilu’ tot de nadejdie se pare a fi, cum am bagat cheia in el, cum s-a scuturat fioros: gata mi-s, sa mergem!

Am pornit pe drumuri tocite, unde nu ma mai incanta nimic, insa cautam ceva, un altceva, sa pot indrepta obiectivul camerei, sa imi mai imbogatesc spatiul din calculator cu ceva poze.

M-am plimbat, am oprit, am pozat, nimic impresionat. Apoi m-o contactat Vasile, aka Vasi. Cica: nu iesi cu mobra? Ui ce fain e afara. Apoi ca is flacau! O ramas ca ma gaseste el pe unde sunt si m-am intors la poze. A ajuns Vasi la un moment dat si in plictiseala maxima am purces inspre o biserica aflata intr-un sat din apropiere. Greu sa stai pe drum cand de fapt nu ai chef. Ma vedeam in pat privind la un film. Ajunsi la biserica vietii, am pozat una alta, am povestit, l-am pozat si pe el, ca doar mno, si ne-am tirat.

Am facut popas la copacul vietii. Copacul LinistiiĀ adica.

Copacul Linistii

Poza mai de sus a fost facuta de Vasi, iar eu, amintidu-mi de tutoriale, de idei, de sfaturi si asa mai departe, am lasat artistul din mine sa faca o poza. Amu, nu zic ca moama cata mai arta facusi, manca-ti-as. Nu. Sunt un pic mandru de mine, ca am avut ideea sa ma dau mai in spate si sa profit de tot ce era acolo. Sunt un pic mandru, pentru ca poza finala arata mult mai bine decat ce era acolo, ma rog cel putin in ochii mei. De fapt dooh, normal ca imi place mai mult ce am facut eu…

RestNu sunt fan alb-negru, ma chiar intrebam cand am vazut atatea presetari in Lightroom alb-negru, da cui nu ii trebe dom’le culori? Insa pe cand ma jucam cu presetarile, cand am aplicat alb-negru… fucking wow. Ma rog, mie imi place, cam prea mult…

Cam atat in aceasta postare, peace out!

De departe Impresiile zilei

Noua zile

Au trecut de la inceperea asa numitei diete. Ce sa zic, m-am tinut relativ bine, am trisat intr-o seara cand am furat o clatita, facuse mama si nu prea am putut rezista. In afara de asta insa nu m-am lansat la ciocolati si bomboane, chiar daca am un ministoc in unul din sertare. Sade acolo pitita, printre altele, o minunatie de Milka la douasute cinzeci de grame… o Doamne, cat bun. Dar ma tin tare si imi tot dau peste mana.

Cola nu mai exista prin casa, chipsuri si alte rontaieli, la fel. Niet! Cum zice minirusul de la mine de la munca. Poate careva sa ii ghiceasca numele? Nu e greu. Serguei. Desigur! Doar am zis ca e rus. Mini. Ca e juma de buletin. Insa, ager minune mare la cei numai saizeci si ceva de ani. Dar oare de ce mnezo scriu eu de Serguei?

Dieta, decurge relativ bine. Nu e chiar dieta insa. Nu am facut decat sa renunt la porcarioare si am incercat sa mananc mai sanatos. Mai strecor cate un mar, cate o pasta, treburi de astea. M-am cantarit ieri si m-am bucurat nitel. Doua kilograme frumoase se dusera pe apa sambatei. Amu’, stiu ca nu am cum sa slabesc doua kilograme la fiecare noua zile. Ar fi frumos, insa bulangiul asta de corp o sa se prinda si o sa se adapteze. Bulangiul!

Cam astea ar fi de zis pe subiect. Subiectul fotografie stagneaza. Plec la munca dimineata, ma intorc de acolo seara. In doua saptamani o sa ma intorc noaptea, cu trecerea la ora de oiarna. O sa fie minufuckignat. Deloc depresiv. Deloc!

Mai am concediu insa, inca mai am opt zile de luat. Problema e ca am intrat in cardurile de credit ca vaca-n lucerna. Si maine-poimaine bate Craciunul la usa. Da! Bani! Bani! si iarasi Bani! Poi eu cu ce ma duc in concediu? Nush, poate mai deschind inca un card de credit… Glumesc, desigur. Imi ajung doua.

Cam atat pe ziua de azi, o sa incerc sa fac un update de tema, poate gasesc ceva mai aratos. Peace out!

De departe Impresiile zilei

Doisprezece octombrie

In urma cu un an, am inceput munca cu o ora mai devreme, adica de la sapte. Din motive de lacomie, din motive de pupincurist, si asa mai departe. Cum am ajuns eu acolo, am observat cat cer frumos se vedea deasupra mea. O inebuneala de culori turbate. Am tinut sa imortalizez momentul si am urcat pe niste scari mai, cum zic baietii de la Bistrita, dubase, m-am proptit in coate si am tras cateva instantanee. Bum bum, pac pac.

Rasarit 2017

Amu’… eu nu am stit ca am facut poza exact acum un an. Feisbucul mi-a amintit. Si sa vezi soc si groaza! Toata lumea pregatita?

E un flacau la munca mea draga in concediu, si apoi ieri, eu m-am oferit ca astazi sa ma prezint mai repede sa o iau cu munca inaintea listei de productie. Nimic nelalocul lui pana acum. Teoretic. Pentru ca ultima oara cand am mai inceput la ora sapte munca… pai nu imi amintesc, insa nu recent. But wait, there is more.

Pe cand am iesit din casa, sa pornesc in directia fabricii, am observat un cer rosiatico-albastrui si am facut stanga imprejur sa imiĀ  apuc camera. Se poate observa in ce directie o apuca lucrurile…

Am luat camera, am pornit spre munca, am ajuns, am urcat pe aceeasi scara ca acum un an, am facut poze. Bineinteles ca cerul nu era la fel insa: nu am mai facut poze rasaritului de acolo de acum un an, deci nu e un obicei, nu prea mai incep sa lucrez de la sapte din motive de lene. In sfarisit si in concluzionare, concludere, conc, eh crucea ma-sii… In concluzie m-am foarte crucit astazi cand dupa ce am pozat rasaritul, o aparut treaba aia pe feisbuc, cum ca am pozat rasaritul amu’ exact un an… Imi place mie rutina, insa… e cam prea de tot…

Bum bum, pac pac, poza de anul asta!

Rasarit 2018