De departe Foto Impresiile zilei

Aproape doua luni

Aproape doua luni au trecut de la ultima postare… ce rusine, eu, care ma laudam ca o sa postez mai des, o sa imi fac timp sa scriu, sa indrug aici verzi si uscate. Nop, nu s-a intamplat. Doua fucking luni! Doua!

De vina e probabil sezonul asta mohorat si rece, in care nu gasesti chef sa faci absolut nimic toata ziua. Plec la munca pe intuneric, ma intorc de acolo la fel. Frig, bezna, chef doar de stat in casa la caldurica, in varf de pat, privind la vreun film sau pe Youtube.

Doua mii nouasprezece… anul reinventarii… Nu neaparat, insa as vrea sa il transporm in anul cugetarii. Sa gandesc mai cu cap orice achizitie, orice cost financiar sa il pun in balanta inainte sa ma arunc in cheltuieli, cum fac de obicei. De ce? Doua carduri de credit destul de golite, un cont de economii mai subred decat ar trebui sa fie dupa atat amar de timp petrecut prin tari straine si in general, cumpar tot fara sa gandesc de doua ori daca chiar imi trebuie. Cum imi flutura acum prin cap sa schimb camera, pent’ ca de ce nu? Canon pare a fi mai de treaba decat Nikon si mno, mi-ar fi mai usor sa fac poze cu ceea ce am in wish list.

Dar stai! Asta e a doua saptamana in care nu am atins camera. Adeca mno, am pus mana pe ea, dar ca sa ii curat obiectivele si sa o deprafuiesc un pic. Nu am iesit din casa cu ea la gat si nici prin Lightroom nu prea am pierdut timp. Sa fie de vina frigul asta nemernic care ma tine in casa? Sa fie…

Poze? Poze nu am mai pus de mult, adaug cateva acum, sa dainuie aici peste ani, ha ha…

Am achizitionat si o bucata de wide lens, au fost folosite intru capturarea primelor trei imagini. Mi-a foarte placut cum presteaza. Bineinteles ca se gaseste o varianta mai buna la care deja imi curg ochii. Observ ca imi place sa fac poze cand nu e nimeni in jur. In timpul vacantei de Craciun, am iesit aproape in fiecare seara cu rucsacelul in spate, sa vad ce mai pot incadra. Poze multe, rezultate putine. The learning curve probabil…

Inchei aici astazi. Am o gramada de chestiuni de facut dar parca chef de nimic.

Aloha!

 

De departe Foto Impresiile zilei Uncategorized

Product photography

Aka fotografiere da produse.

Mi s-a plantat ideea in cap sa ii pun la punct un web site mai aratos surorii si cumnatului. Probabil din lipsa de subiecte de tras pe “film”. Apoi am purces intru inspirare si cautare de idei pe maria sa world wide web. Ca mno, nelimitata este inspiratia pe acolo.

Am aflat de cutia de lumina pe acolo, ce idee tare by the way, inunzi cu lumina puternica o cutie si ai rezultate uimitoare, asa ziceau ei, insa mno, ramanea de aflat. Mult timp mi-a luat sa ma urnesc din loc, sa o fac sau sa o cumpar?

Poi as fi cumparat-o, insa nu prea merita investia, in cazul in care o foloseam o singura data, atunci sa o fac? Pai daca nu iese cum trebe si investesc in materiale degeaba? Deci… o cumpar sau o fac? Ma mai gandesc…

Cam asa m-am tot fofilat vreo doua saptamani, pana cand am zis: fuck it! Hai sa o fac! Am mai gugaluit o data si m-am decis sa cupar doua lampi de birou (veioze?) si sa folosesc un rahat de cutie cu niscai hartie de copt. Pam, pam cumparat lampi si becuri, oh becuri… am pierdut vreo juma de ora in magazin jongland intre wati si grade Kelvin, ca doar trebe sa fie lumina cat mai alba… trebuia frosted bulb?!…

Cumparat, apoi mers la pub intru gasire de cutie, tot timpul au ei pe acolo cate una. Am stresat-o pe sora-mea oleaca, avea ea niste treburi intr-o cutie si mno mie exact aia imi trebuia! D’apoi ce conteaza? Mie imi trebe!

O golit cutia, apoi am purces intru taiarea de ferestre in ea, acoperit cu hartie de copt, pus un background alb si… s-a pornit ploaia, poi fututi pastele si dumnezeii… eu am de carat cutia pana acasa… Nu eram cu masina din motive de parcare, motive pe care le voi scrie vreodata aici…

M-am chinuit vreo juma de ora sa o infoliez si sacuiez, mai exact acoperita cu folie si apoi lipiti vreo cativa saci de gunoi in jurul ei si mnezo cu mila, am pornit spre casa.

Ajuns acolo am descoperit ca nimic, adeca treaba buna, all good in za hood. Desansacuit si desfoliat apoi hai sa vedem rezultatele.

Sincer, am ramas prost, nu credeam ca o sa iasa pozele asa bine, mult m-am mai mirat, inca o mai fac, pfoooooaaai…

Uimitul over and out!

De departe Impresiile zilei

O piatra

Frunza verde, barabula, o trecut o luna de la inceperea fara zaharului. Am calcat stramb de cateva ori, caci asa imi place mie. Dar nu de foarte multe. Adica am pecit cu o clatita, o felie de chec, o felie de tort si trei bomboane. Astea de pe urma chiar ieri, ca mno, se apropia data postei si ce pana mea?! O piatra, sau daca vorbim in masuri de cantarire mai normale : sase kilograme si jumatate. Atat se duse pe apa sambetei din sau de pe mine. Apoi ca ma simt bine de realizarea asta ultima. Stiu ca se putea si mai bine, insa tinand cont ca nu am pus mana, respectiv piciorul sa ma alerg si eu oleaca, e relativ ok. Amu’, o sa incerc sa continui sa mananc asa, mai sanatos. Mai normal si sa nu ma mai otravesc cu mizeria aia de cola. De oi mai da ceva jos sau nu, ramane de vazut. Insa sigur imi e mai bine fara atatea zaharoase. Adeca mno, daca nu eu atunci cine?
Alta frunza verde barbula nu mai am, post scurt de relatare si pam pam, film, ca doara e uichend si in uichend se zace. Ma rog, nu am zacut chiar toata ziua insa despre realizarile zilei de astazi, intr-un post urmator. Ca nu mai e chef.
Frunza galbena de toamna, imi trebe floricele.
Piatra, over and out!

De departe Foto Impresiile zilei Plimbari

Mai multa fotografie

Duminica, zi de frecat menta, stat pe infamul iutub sau de privit la filme. Numai ca nu si astazi! Adica duminica. M-am hotarat sa incep ziua cu o cafea care s-au facut doua si cu o tigara care s-au facut patru.

Fuga fuguta am dat navala la pub si am purces la spalarea masinii. Nu mai vazuse detergent si aspirator de vreo luna buna. Venise momentul sa o mai dezinfectez, sincer, m-a convins duhoarea.

Dupa ce m-am invartit vreo ora, o ora jumate pe langa conserva cu furtunul sau buretele in mana, am multamit frumos pentru apa si curent si m-am carat spre casa.

Ajuns aici, am sarit direct in echipament de mobra, am scos casca de la incarcat, am aruncat camera pe umar si tira afara. Am facut vreo doua cruci si am inganat un tatal nostru in gand, imi era ca nu mai pleaca Dovilu’, nu il mai bagasem in seama de ceva vreme si mno, poate nu mai dorea sa coopereze. Ba nu! Dovilu’ tot de nadejdie se pare a fi, cum am bagat cheia in el, cum s-a scuturat fioros: gata mi-s, sa mergem!

Am pornit pe drumuri tocite, unde nu ma mai incanta nimic, insa cautam ceva, un altceva, sa pot indrepta obiectivul camerei, sa imi mai imbogatesc spatiul din calculator cu ceva poze.

M-am plimbat, am oprit, am pozat, nimic impresionat. Apoi m-o contactat Vasile, aka Vasi. Cica: nu iesi cu mobra? Ui ce fain e afara. Apoi ca is flacau! O ramas ca ma gaseste el pe unde sunt si m-am intors la poze. A ajuns Vasi la un moment dat si in plictiseala maxima am purces inspre o biserica aflata intr-un sat din apropiere. Greu sa stai pe drum cand de fapt nu ai chef. Ma vedeam in pat privind la un film. Ajunsi la biserica vietii, am pozat una alta, am povestit, l-am pozat si pe el, ca doar mno, si ne-am tirat.

Am facut popas la copacul vietii. Copacul Linistii adica.

Copacul Linistii

Poza mai de sus a fost facuta de Vasi, iar eu, amintidu-mi de tutoriale, de idei, de sfaturi si asa mai departe, am lasat artistul din mine sa faca o poza. Amu, nu zic ca moama cata mai arta facusi, manca-ti-as. Nu. Sunt un pic mandru de mine, ca am avut ideea sa ma dau mai in spate si sa profit de tot ce era acolo. Sunt un pic mandru, pentru ca poza finala arata mult mai bine decat ce era acolo, ma rog cel putin in ochii mei. De fapt dooh, normal ca imi place mai mult ce am facut eu…

RestNu sunt fan alb-negru, ma chiar intrebam cand am vazut atatea presetari in Lightroom alb-negru, da cui nu ii trebe dom’le culori? Insa pe cand ma jucam cu presetarile, cand am aplicat alb-negru… fucking wow. Ma rog, mie imi place, cam prea mult…

Cam atat in aceasta postare, peace out!

De departe Impresiile zilei

Noua zile

Au trecut de la inceperea asa numitei diete. Ce sa zic, m-am tinut relativ bine, am trisat intr-o seara cand am furat o clatita, facuse mama si nu prea am putut rezista. In afara de asta insa nu m-am lansat la ciocolati si bomboane, chiar daca am un ministoc in unul din sertare. Sade acolo pitita, printre altele, o minunatie de Milka la douasute cinzeci de grame… o Doamne, cat bun. Dar ma tin tare si imi tot dau peste mana.

Cola nu mai exista prin casa, chipsuri si alte rontaieli, la fel. Niet! Cum zice minirusul de la mine de la munca. Poate careva sa ii ghiceasca numele? Nu e greu. Serguei. Desigur! Doar am zis ca e rus. Mini. Ca e juma de buletin. Insa, ager minune mare la cei numai saizeci si ceva de ani. Dar oare de ce mnezo scriu eu de Serguei?

Dieta, decurge relativ bine. Nu e chiar dieta insa. Nu am facut decat sa renunt la porcarioare si am incercat sa mananc mai sanatos. Mai strecor cate un mar, cate o pasta, treburi de astea. M-am cantarit ieri si m-am bucurat nitel. Doua kilograme frumoase se dusera pe apa sambatei. Amu’, stiu ca nu am cum sa slabesc doua kilograme la fiecare noua zile. Ar fi frumos, insa bulangiul asta de corp o sa se prinda si o sa se adapteze. Bulangiul!

Cam astea ar fi de zis pe subiect. Subiectul fotografie stagneaza. Plec la munca dimineata, ma intorc de acolo seara. In doua saptamani o sa ma intorc noaptea, cu trecerea la ora de oiarna. O sa fie minufuckignat. Deloc depresiv. Deloc!

Mai am concediu insa, inca mai am opt zile de luat. Problema e ca am intrat in cardurile de credit ca vaca-n lucerna. Si maine-poimaine bate Craciunul la usa. Da! Bani! Bani! si iarasi Bani! Poi eu cu ce ma duc in concediu? Nush, poate mai deschind inca un card de credit… Glumesc, desigur. Imi ajung doua.

Cam atat pe ziua de azi, o sa incerc sa fac un update de tema, poate gasesc ceva mai aratos. Peace out!