Uncategorized

Holi fucking day

Da, da, a venit si ziua de maine, adica mno, vine. E pe drum, pot sa o vad deja. Zile de cazna, zile grele, m-a cam indoit munca pe la sale zile astea, m-a facut scarboasa asta de munca sa astept ziua de maine. Dar acum nu mai conteaza, conteaza doar sa ma trezesc la ora doua. Sa ma trezesc, sa imi beau cafeaua, sa imi fumez tigara si sa o tai la conserva. Apoi de la conserva la pasarea de fier, iar de la pasare, la alt meleag. Oi revenii cu update-uri. Noapte buna!

De departe Foto Impresiile zilei Uncategorized

Product photography

Aka fotografiere da produse.

Mi s-a plantat ideea in cap sa ii pun la punct un web site mai aratos surorii si cumnatului. Probabil din lipsa de subiecte de tras pe “film”. Apoi am purces intru inspirare si cautare de idei pe maria sa world wide web. Ca mno, nelimitata este inspiratia pe acolo.

Am aflat de cutia de lumina pe acolo, ce idee tare by the way, inunzi cu lumina puternica o cutie si ai rezultate uimitoare, asa ziceau ei, insa mno, ramanea de aflat. Mult timp mi-a luat sa ma urnesc din loc, sa o fac sau sa o cumpar?

Poi as fi cumparat-o, insa nu prea merita investia, in cazul in care o foloseam o singura data, atunci sa o fac? Pai daca nu iese cum trebe si investesc in materiale degeaba? Deci… o cumpar sau o fac? Ma mai gandesc…

Cam asa m-am tot fofilat vreo doua saptamani, pana cand am zis: fuck it! Hai sa o fac! Am mai gugaluit o data si m-am decis sa cupar doua lampi de birou (veioze?) si sa folosesc un rahat de cutie cu niscai hartie de copt. Pam, pam cumparat lampi si becuri, oh becuri… am pierdut vreo juma de ora in magazin jongland intre wati si grade Kelvin, ca doar trebe sa fie lumina cat mai alba… trebuia frosted bulb?!…

Cumparat, apoi mers la pub intru gasire de cutie, tot timpul au ei pe acolo cate una. Am stresat-o pe sora-mea oleaca, avea ea niste treburi intr-o cutie si mno mie exact aia imi trebuia! D’apoi ce conteaza? Mie imi trebe!

O golit cutia, apoi am purces intru taiarea de ferestre in ea, acoperit cu hartie de copt, pus un background alb si… s-a pornit ploaia, poi fututi pastele si dumnezeii… eu am de carat cutia pana acasa… Nu eram cu masina din motive de parcare, motive pe care le voi scrie vreodata aici…

M-am chinuit vreo juma de ora sa o infoliez si sacuiez, mai exact acoperita cu folie si apoi lipiti vreo cativa saci de gunoi in jurul ei si mnezo cu mila, am pornit spre casa.

Ajuns acolo am descoperit ca nimic, adeca treaba buna, all good in za hood. Desansacuit si desfoliat apoi hai sa vedem rezultatele.

Sincer, am ramas prost, nu credeam ca o sa iasa pozele asa bine, mult m-am mai mirat, inca o mai fac, pfoooooaaai…

Uimitul over and out!

De departe Impresiile zilei

O piatra

Frunza verde, barabula, o trecut o luna de la inceperea fara zaharului. Am calcat stramb de cateva ori, caci asa imi place mie. Dar nu de foarte multe. Adica am pecit cu o clatita, o felie de chec, o felie de tort si trei bomboane. Astea de pe urma chiar ieri, ca mno, se apropia data postei si ce pana mea?! O piatra, sau daca vorbim in masuri de cantarire mai normale : sase kilograme si jumatate. Atat se duse pe apa sambetei din sau de pe mine. Apoi ca ma simt bine de realizarea asta ultima. Stiu ca se putea si mai bine, insa tinand cont ca nu am pus mana, respectiv piciorul sa ma alerg si eu oleaca, e relativ ok. Amu’, o sa incerc sa continui sa mananc asa, mai sanatos. Mai normal si sa nu ma mai otravesc cu mizeria aia de cola. De oi mai da ceva jos sau nu, ramane de vazut. Insa sigur imi e mai bine fara atatea zaharoase. Adeca mno, daca nu eu atunci cine?
Alta frunza verde barbula nu mai am, post scurt de relatare si pam pam, film, ca doara e uichend si in uichend se zace. Ma rog, nu am zacut chiar toata ziua insa despre realizarile zilei de astazi, intr-un post urmator. Ca nu mai e chef.
Frunza galbena de toamna, imi trebe floricele.
Piatra, over and out!

De departe Plimbari

Irlanda

Aproape trei luni au trecut de la road tripul sub numele Irlanda. Nu am gasit timpul si cheful necesar sa ma apuc de editarea clipului pana aseara. De fapt, timp am gasit, insa intamplarile din aceasta calatorie m-au blocat cumva, nu am stiut daca ar trebui sa il pun si pe al treilea acolo sau sa uit de el.

Dar sa incep istorisirea, zic! Am discutat cu noul meu prieten, daca ii pot spune asa celui care acum imi e director, la un moment dat, despre o calatorie mai lunga pe vreun meleag apropiat. Am hotarat ca am putea merge in Irlanda, el nu fusese acolo pe mobra, eu vroiam doar o tura mai lunguta. Ne-am pus de acord asupra datei, asupra trasului, apoi… soc si groaza. O cunostinta comuna a decis ca ar vrea sa se alature grupului. Iar nu oricum, cu noi date, o noua ruta, un nou tot. Pai asta e un pic nepoliticos, nu?

Tipul, e un englez veritabil, care isi petrece aproape fiecare moment liber in carciuma. Stiam ca o sa planuiasca sa faca la fel si acolo… iar eu aveam alte planuri, sa ard gazul pe coclauri, nu sa ard bere in mat cat e ziua de lunga…

Zis si intamplat, am plecat eu cu aceasta cunostinta, Trevor, ramand ca prietenul si directorul meu, Rob sa ne ajunga din urma la hotelul unde aveam prima cazare.

Aproape toata ziua a fost ok, cu exceptia pauzelor nu chiar suficiente pentru poze, adeca vreau sa raman cu ceva din calatorie, si cu ultima faza pe ziua in curs. Am spus inainte sa pornim ca eu doresc a trece prin Snowdonia si sa imi dau check in in Luhudgfurtdlalspodjfde, o localitate undeva prin Tara Galilor. Localitate care se afla in drumul nostru, ma rog, trebuia oleaca cotit din autostrada, schimbat doua viteze, tras de trei ori de frana, mobra-n cric, poza, check in pe feisbuc si inapoi la drum. Abatere de vreo cincisprezece minute? Poate?

Mno, cunostinta asta comuna, nu mai avea nici un chef de nimic, da nu o zis, ba eu nu am chef, o continuat sa mearga inainte cand am semnalizat iesirea din autostrada. Apoi eu i-am zis sa se duca si m-am intors din drum. Fapta consumata, i-am gasit pe amandoi la hotel si dupa o cina relativ buna, am supt o bere si somn de voie.

A doua zi am luat bacul si am traversat in Irlanda. Dupa traversare, cunostinta da-i inainte pe autostrada. Dupa vreo ora m-am plictisit. Apoi ce facem flacai, care e planul? Poi merem spre destinatie. Hmm, tot pe autostrada? Da, da. Mno trageti pe dreapta in prima benzinarie ca eu rerutez. Bine. Dar in prima benzinarie nu o oprit nimeni. Mno! v-am salutat frumos, eu ma duc pe drumul meu curbos si plin de copaci. Si tirat pe usa cea din dos am fost.

Apoi cand am ajuns seara la hotel, erau amandoi “veseli”. Rob, directorul, m-a cam luat la tri pazeste, ca de ce m-am tirat palmat. Se pare ca el nu intelesese convorbirea de pe autostrada, prea mult zgomot in casca. I-am explicat eu ce si cum, o inteles, toate bune. S-a ofticat saracul ca o ramas cu astalalt si o trebuit sa bea, ar fi vrut si el sa vine cu mine.

A doua zi insa, Trevor, cunostinta asta comuna, chiar dupa ce ne-am intins la durm, s-a dat jos din sa si ne-a tinut, pardon, mi-a tinut teorie. Ca s-a saturat de figurile mele, si ca el se duce pe drumul lui tingurel, ca de nu, nu stie ce o sa se intample.

Si dus o fo! Apoi eu am ramas cu Rob uitand-ne in gol spre orizon si scarpinandu-ne in ceafa… dar dupa ce o trecut socul momentului, ne-am distrat copios si ne-am refacut ruta si cazarile si plecarea si tot.

Bine o facut ca s-a dus, rau am facut noi ca l-am luat. Macar am invatat ceva si data viitoare, fuck off mate! de fapt nici nu cred ca mai are curajul sa intrebe. Mi-a luat aproape trei luni de zile sa scriu si sa editez video-ul. Motivul? Nu stiam de sa ii pun si pe bulangiu in clip sau nu. Trecand olecutica de timp, m-am mai calmat si l-am pus. In vreo doua poze si vreo trei cadre. I’m a generous god!
Multe altele nu ar mai fi de adaugat, a fost fain, mult mai fain dupa ce am ramas cum o planuisem, eu cu safu. Mobreala ziua, vreo doua, trei, sapte, mai ho mai baieti ca e bai!, beri seara. Super fuckin awsome! Am hotarat ca la anul de upgradam calutii si ne pierdem in Norvegia. Zic si eu cum zice tovarasul GXG: Doamne ajuta!

Clip si publish! Until the next one!

 

 

De departe Foto Impresiile zilei Plimbari

Mai multa fotografie

Duminica, zi de frecat menta, stat pe infamul iutub sau de privit la filme. Numai ca nu si astazi! Adica duminica. M-am hotarat sa incep ziua cu o cafea care s-au facut doua si cu o tigara care s-au facut patru.

Fuga fuguta am dat navala la pub si am purces la spalarea masinii. Nu mai vazuse detergent si aspirator de vreo luna buna. Venise momentul sa o mai dezinfectez, sincer, m-a convins duhoarea.

Dupa ce m-am invartit vreo ora, o ora jumate pe langa conserva cu furtunul sau buretele in mana, am multamit frumos pentru apa si curent si m-am carat spre casa.

Ajuns aici, am sarit direct in echipament de mobra, am scos casca de la incarcat, am aruncat camera pe umar si tira afara. Am facut vreo doua cruci si am inganat un tatal nostru in gand, imi era ca nu mai pleaca Dovilu’, nu il mai bagasem in seama de ceva vreme si mno, poate nu mai dorea sa coopereze. Ba nu! Dovilu’ tot de nadejdie se pare a fi, cum am bagat cheia in el, cum s-a scuturat fioros: gata mi-s, sa mergem!

Am pornit pe drumuri tocite, unde nu ma mai incanta nimic, insa cautam ceva, un altceva, sa pot indrepta obiectivul camerei, sa imi mai imbogatesc spatiul din calculator cu ceva poze.

M-am plimbat, am oprit, am pozat, nimic impresionat. Apoi m-o contactat Vasile, aka Vasi. Cica: nu iesi cu mobra? Ui ce fain e afara. Apoi ca is flacau! O ramas ca ma gaseste el pe unde sunt si m-am intors la poze. A ajuns Vasi la un moment dat si in plictiseala maxima am purces inspre o biserica aflata intr-un sat din apropiere. Greu sa stai pe drum cand de fapt nu ai chef. Ma vedeam in pat privind la un film. Ajunsi la biserica vietii, am pozat una alta, am povestit, l-am pozat si pe el, ca doar mno, si ne-am tirat.

Am facut popas la copacul vietii. Copacul Linistii adica.

Copacul Linistii

Poza mai de sus a fost facuta de Vasi, iar eu, amintidu-mi de tutoriale, de idei, de sfaturi si asa mai departe, am lasat artistul din mine sa faca o poza. Amu, nu zic ca moama cata mai arta facusi, manca-ti-as. Nu. Sunt un pic mandru de mine, ca am avut ideea sa ma dau mai in spate si sa profit de tot ce era acolo. Sunt un pic mandru, pentru ca poza finala arata mult mai bine decat ce era acolo, ma rog cel putin in ochii mei. De fapt dooh, normal ca imi place mai mult ce am facut eu…

RestNu sunt fan alb-negru, ma chiar intrebam cand am vazut atatea presetari in Lightroom alb-negru, da cui nu ii trebe dom’le culori? Insa pe cand ma jucam cu presetarile, cand am aplicat alb-negru… fucking wow. Ma rog, mie imi place, cam prea mult…

Cam atat in aceasta postare, peace out!