Consumatorul de cafea, desigur. M-am cam decis, bine nu singur, eu cu ajutorul cafelei asteia energizante, sa ajung la zi cu postarea pozeleor. Pentru posteritate, but of course.

Uite-ma in zi ploioasa de duminica. Pe data de sapte la ora sapte, ha ha. Nu chiar. Inainte de douasprezece, insa mno, suna frumos. Pe data de sapte a lunii a patra. Bum! Fara chef si fara vlaga. Cu inceput de ploaie. Trebuia sa ies la pozat. Fotografia imi dicteaza weekend-urile. Pentru ca imi place. Pentru ca simt ca invat, am impresia ca devin mai bun. La suflet. Pent’ ca pozele din tura cu mobra a datei de mai sus… nah. Naaah. Not the best. Dar si rahatul are locul lui in crestere.

Precum istoriseam de zor. Scos mobra si incepu a pisa usor. Apoi am gasit o darapanatura parasita, care era si darapanatura si parasita. Si am dat cu destu’n buton. Ce o iesit… puteti observa aici…, acum ma duc sa… aduc pozele.

Dupa ce am gatat de tras in poza ce am gasit imprastiat pe acolo, m-am mai invartit un pic, am mai pozat poarta aia cu mult verde pe langa si cum o inceput sa pisuleze, m-am tirat dezamgit acasa. The end!

Pisatul over and out!

Categories: Uncategorized

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.