In urma cu un an, am inceput munca cu o ora mai devreme, adica de la sapte. Din motive de lacomie, din motive de pupincurist, si asa mai departe. Cum am ajuns eu acolo, am observat cat cer frumos se vedea deasupra mea. O inebuneala de culori turbate. Am tinut sa imortalizez momentul si am urcat pe niste scari mai, cum zic baietii de la Bistrita, dubase, m-am proptit in coate si am tras cateva instantanee. Bum bum, pac pac.

Rasarit 2017

Amu’… eu nu am stit ca am facut poza exact acum un an. Feisbucul mi-a amintit. Si sa vezi soc si groaza! Toata lumea pregatita?

E un flacau la munca mea draga in concediu, si apoi ieri, eu m-am oferit ca astazi sa ma prezint mai repede sa o iau cu munca inaintea listei de productie. Nimic nelalocul lui pana acum. Teoretic. Pentru ca ultima oara cand am mai inceput la ora sapte munca… pai nu imi amintesc, insa nu recent. But wait, there is more.

Pe cand am iesit din casa, sa pornesc in directia fabricii, am observat un cer rosiatico-albastrui si am facut stanga imprejur sa imi  apuc camera. Se poate observa in ce directie o apuca lucrurile…

Am luat camera, am pornit spre munca, am ajuns, am urcat pe aceeasi scara ca acum un an, am facut poze. Bineinteles ca cerul nu era la fel insa: nu am mai facut poze rasaritului de acolo de acum un an, deci nu e un obicei, nu prea mai incep sa lucrez de la sapte din motive de lene. In sfarisit si in concluzionare, concludere, conc, eh crucea ma-sii… In concluzie m-am foarte crucit astazi cand dupa ce am pozat rasaritul, o aparut treaba aia pe feisbuc, cum ca am pozat rasaritul amu’ exact un an… Imi place mie rutina, insa… e cam prea de tot…

Bum bum, pac pac, poza de anul asta!

Rasarit 2018


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.