De departe Plimbari

Irlanda

Aproape trei luni au trecut de la road tripul sub numele Irlanda. Nu am gasit timpul si cheful necesar sa ma apuc de editarea clipului pana aseara. De fapt, timp am gasit, insa intamplarile din aceasta calatorie m-au blocat cumva, nu am stiut daca ar trebui sa il pun si pe al treilea acolo sau sa uit de el.

Dar sa incep istorisirea, zic! Am discutat cu noul meu prieten, daca ii pot spune asa celui care acum imi e director, la un moment dat, despre o calatorie mai lunga pe vreun meleag apropiat. Am hotarat ca am putea merge in Irlanda, el nu fusese acolo pe mobra, eu vroiam doar o tura mai lunguta. Ne-am pus de acord asupra datei, asupra trasului, apoi… soc si groaza. O cunostinta comuna a decis ca ar vrea sa se alature grupului. Iar nu oricum, cu noi date, o noua ruta, un nou tot. Pai asta e un pic nepoliticos, nu?

Tipul, e un englez veritabil, care isi petrece aproape fiecare moment liber in carciuma. Stiam ca o sa planuiasca sa faca la fel si acolo… iar eu aveam alte planuri, sa ard gazul pe coclauri, nu sa ard bere in mat cat e ziua de lunga…

Zis si intamplat, am plecat eu cu aceasta cunostinta, Trevor, ramand ca prietenul si directorul meu, Rob sa ne ajunga din urma la hotelul unde aveam prima cazare.

Aproape toata ziua a fost ok, cu exceptia pauzelor nu chiar suficiente pentru poze, adeca vreau sa raman cu ceva din calatorie, si cu ultima faza pe ziua in curs. Am spus inainte sa pornim ca eu doresc a trece prin Snowdonia si sa imi dau check in in Luhudgfurtdlalspodjfde, o localitate undeva prin Tara Galilor. Localitate care se afla in drumul nostru, ma rog, trebuia oleaca cotit din autostrada, schimbat doua viteze, tras de trei ori de frana, mobra-n cric, poza, check in pe feisbuc si inapoi la drum. Abatere de vreo cincisprezece minute? Poate?

Mno, cunostinta asta comuna, nu mai avea nici un chef de nimic, da nu o zis, ba eu nu am chef, o continuat sa mearga inainte cand am semnalizat iesirea din autostrada. Apoi eu i-am zis sa se duca si m-am intors din drum. Fapta consumata, i-am gasit pe amandoi la hotel si dupa o cina relativ buna, am supt o bere si somn de voie.

A doua zi am luat bacul si am traversat in Irlanda. Dupa traversare, cunostinta da-i inainte pe autostrada. Dupa vreo ora m-am plictisit. Apoi ce facem flacai, care e planul? Poi merem spre destinatie. Hmm, tot pe autostrada? Da, da. Mno trageti pe dreapta in prima benzinarie ca eu rerutez. Bine. Dar in prima benzinarie nu o oprit nimeni. Mno! v-am salutat frumos, eu ma duc pe drumul meu curbos si plin de copaci. Si tirat pe usa cea din dos am fost.

Apoi cand am ajuns seara la hotel, erau amandoi “veseli”. Rob, directorul, m-a cam luat la tri pazeste, ca de ce m-am tirat palmat. Se pare ca el nu intelesese convorbirea de pe autostrada, prea mult zgomot in casca. I-am explicat eu ce si cum, o inteles, toate bune. S-a ofticat saracul ca o ramas cu astalalt si o trebuit sa bea, ar fi vrut si el sa vine cu mine.

A doua zi insa, Trevor, cunostinta asta comuna, chiar dupa ce ne-am intins la durm, s-a dat jos din sa si ne-a tinut, pardon, mi-a tinut teorie. Ca s-a saturat de figurile mele, si ca el se duce pe drumul lui tingurel, ca de nu, nu stie ce o sa se intample.

Si dus o fo! Apoi eu am ramas cu Rob uitand-ne in gol spre orizon si scarpinandu-ne in ceafa… dar dupa ce o trecut socul momentului, ne-am distrat copios si ne-am refacut ruta si cazarile si plecarea si tot.

Bine o facut ca s-a dus, rau am facut noi ca l-am luat. Macar am invatat ceva si data viitoare, fuck off mate! de fapt nici nu cred ca mai are curajul sa intrebe. Mi-a luat aproape trei luni de zile sa scriu si sa editez video-ul. Motivul? Nu stiam de sa ii pun si pe bulangiu in clip sau nu. Trecand olecutica de timp, m-am mai calmat si l-am pus. In vreo doua poze si vreo trei cadre. I’m a generous god!
Multe altele nu ar mai fi de adaugat, a fost fain, mult mai fain dupa ce am ramas cum o planuisem, eu cu safu. Mobreala ziua, vreo doua, trei, sapte, mai ho mai baieti ca e bai!, beri seara. Super fuckin awsome! Am hotarat ca la anul de upgradam calutii si ne pierdem in Norvegia. Zic si eu cum zice tovarasul GXG: Doamne ajuta!

Clip si publish! Until the next one!

 

 

De departe Foto Impresiile zilei Plimbari

Mai multa fotografie

Duminica, zi de frecat menta, stat pe infamul iutub sau de privit la filme. Numai ca nu si astazi! Adica duminica. M-am hotarat sa incep ziua cu o cafea care s-au facut doua si cu o tigara care s-au facut patru.

Fuga fuguta am dat navala la pub si am purces la spalarea masinii. Nu mai vazuse detergent si aspirator de vreo luna buna. Venise momentul sa o mai dezinfectez, sincer, m-a convins duhoarea.

Dupa ce m-am invartit vreo ora, o ora jumate pe langa conserva cu furtunul sau buretele in mana, am multamit frumos pentru apa si curent si m-am carat spre casa.

Ajuns aici, am sarit direct in echipament de mobra, am scos casca de la incarcat, am aruncat camera pe umar si tira afara. Am facut vreo doua cruci si am inganat un tatal nostru in gand, imi era ca nu mai pleaca Dovilu’, nu il mai bagasem in seama de ceva vreme si mno, poate nu mai dorea sa coopereze. Ba nu! Dovilu’ tot de nadejdie se pare a fi, cum am bagat cheia in el, cum s-a scuturat fioros: gata mi-s, sa mergem!

Am pornit pe drumuri tocite, unde nu ma mai incanta nimic, insa cautam ceva, un altceva, sa pot indrepta obiectivul camerei, sa imi mai imbogatesc spatiul din calculator cu ceva poze.

M-am plimbat, am oprit, am pozat, nimic impresionat. Apoi m-o contactat Vasile, aka Vasi. Cica: nu iesi cu mobra? Ui ce fain e afara. Apoi ca is flacau! O ramas ca ma gaseste el pe unde sunt si m-am intors la poze. A ajuns Vasi la un moment dat si in plictiseala maxima am purces inspre o biserica aflata intr-un sat din apropiere. Greu sa stai pe drum cand de fapt nu ai chef. Ma vedeam in pat privind la un film. Ajunsi la biserica vietii, am pozat una alta, am povestit, l-am pozat si pe el, ca doar mno, si ne-am tirat.

Am facut popas la copacul vietii. Copacul LinistiiĀ adica.

Copacul Linistii

Poza mai de sus a fost facuta de Vasi, iar eu, amintidu-mi de tutoriale, de idei, de sfaturi si asa mai departe, am lasat artistul din mine sa faca o poza. Amu, nu zic ca moama cata mai arta facusi, manca-ti-as. Nu. Sunt un pic mandru de mine, ca am avut ideea sa ma dau mai in spate si sa profit de tot ce era acolo. Sunt un pic mandru, pentru ca poza finala arata mult mai bine decat ce era acolo, ma rog cel putin in ochii mei. De fapt dooh, normal ca imi place mai mult ce am facut eu…

RestNu sunt fan alb-negru, ma chiar intrebam cand am vazut atatea presetari in Lightroom alb-negru, da cui nu ii trebe dom’le culori? Insa pe cand ma jucam cu presetarile, cand am aplicat alb-negru… fucking wow. Ma rog, mie imi place, cam prea mult…

Cam atat in aceasta postare, peace out!

De departe Impresiile zilei

Noua zile

Au trecut de la inceperea asa numitei diete. Ce sa zic, m-am tinut relativ bine, am trisat intr-o seara cand am furat o clatita, facuse mama si nu prea am putut rezista. In afara de asta insa nu m-am lansat la ciocolati si bomboane, chiar daca am un ministoc in unul din sertare. Sade acolo pitita, printre altele, o minunatie de Milka la douasute cinzeci de grame… o Doamne, cat bun. Dar ma tin tare si imi tot dau peste mana.

Cola nu mai exista prin casa, chipsuri si alte rontaieli, la fel. Niet! Cum zice minirusul de la mine de la munca. Poate careva sa ii ghiceasca numele? Nu e greu. Serguei. Desigur! Doar am zis ca e rus. Mini. Ca e juma de buletin. Insa, ager minune mare la cei numai saizeci si ceva de ani. Dar oare de ce mnezo scriu eu de Serguei?

Dieta, decurge relativ bine. Nu e chiar dieta insa. Nu am facut decat sa renunt la porcarioare si am incercat sa mananc mai sanatos. Mai strecor cate un mar, cate o pasta, treburi de astea. M-am cantarit ieri si m-am bucurat nitel. Doua kilograme frumoase se dusera pe apa sambatei. Amu’, stiu ca nu am cum sa slabesc doua kilograme la fiecare noua zile. Ar fi frumos, insa bulangiul asta de corp o sa se prinda si o sa se adapteze. Bulangiul!

Cam astea ar fi de zis pe subiect. Subiectul fotografie stagneaza. Plec la munca dimineata, ma intorc de acolo seara. In doua saptamani o sa ma intorc noaptea, cu trecerea la ora de oiarna. O sa fie minufuckignat. Deloc depresiv. Deloc!

Mai am concediu insa, inca mai am opt zile de luat. Problema e ca am intrat in cardurile de credit ca vaca-n lucerna. Si maine-poimaine bate Craciunul la usa. Da! Bani! Bani! si iarasi Bani! Poi eu cu ce ma duc in concediu? Nush, poate mai deschind inca un card de credit… Glumesc, desigur. Imi ajung doua.

Cam atat pe ziua de azi, o sa incerc sa fac un update de tema, poate gasesc ceva mai aratos. Peace out!

De departe Impresiile zilei

Doisprezece octombrie

In urma cu un an, am inceput munca cu o ora mai devreme, adica de la sapte. Din motive de lacomie, din motive de pupincurist, si asa mai departe. Cum am ajuns eu acolo, am observat cat cer frumos se vedea deasupra mea. O inebuneala de culori turbate. Am tinut sa imortalizez momentul si am urcat pe niste scari mai, cum zic baietii de la Bistrita, dubase, m-am proptit in coate si am tras cateva instantanee. Bum bum, pac pac.

Rasarit 2017

Amu’… eu nu am stit ca am facut poza exact acum un an. Feisbucul mi-a amintit. Si sa vezi soc si groaza! Toata lumea pregatita?

E un flacau la munca mea draga in concediu, si apoi ieri, eu m-am oferit ca astazi sa ma prezint mai repede sa o iau cu munca inaintea listei de productie. Nimic nelalocul lui pana acum. Teoretic. Pentru ca ultima oara cand am mai inceput la ora sapte munca… pai nu imi amintesc, insa nu recent. But wait, there is more.

Pe cand am iesit din casa, sa pornesc in directia fabricii, am observat un cer rosiatico-albastrui si am facut stanga imprejur sa imiĀ  apuc camera. Se poate observa in ce directie o apuca lucrurile…

Am luat camera, am pornit spre munca, am ajuns, am urcat pe aceeasi scara ca acum un an, am facut poze. Bineinteles ca cerul nu era la fel insa: nu am mai facut poze rasaritului de acolo de acum un an, deci nu e un obicei, nu prea mai incep sa lucrez de la sapte din motive de lene. In sfarisit si in concluzionare, concludere, conc, eh crucea ma-sii… In concluzie m-am foarte crucit astazi cand dupa ce am pozat rasaritul, o aparut treaba aia pe feisbuc, cum ca am pozat rasaritul amu’ exact un an… Imi place mie rutina, insa… e cam prea de tot…

Bum bum, pac pac, poza de anul asta!

Rasarit 2018

De departe Impresiile zilei

Fara zahar

Nu formatia, “stilul meu de viata” ales pentru luna in curs. Adica nu chiar. Incepand de azi, timp de o luna, m-am gandit ca poate ar fi sanatos sa mananc cat mai putine, pardon deloc, alimente care au zahar adaugat. Ideea, bineinteles ca nu e unica sau originala, am vazut un flacau pe iutub care cum povestea el despre experienta lui in ceea ce priveste o dieta de dexintoxicare. Fara fucking zahar! Am tot studiat ce fel de dieta as putea urma, ceva simplu fara bataie de cap. Cam fucking greu, sa nu dea dracu sa imi zica vreunu de sala, ca nu merge, is prea comod, a se citi puturos. Fara zahar! Imposibil!!! Tocmai m-am intors de la cumparaturi. Am haladuit prin doua supermarketuri. Poi cum pana mea sa fie zahar in paine? In TOATE cerealele, in masline? In pastele fainoase? In branza? In fucking branza??? Poi eu ce mananc o luna de zile? tre sa gatesc se pare. Am facut un compromis cu mine, cumpar niscai produse cu continut infim de zahar, dar gatesc. Adica pana mea, si in bulion e zahar. Ce dracu mananc daca aleg TOTUL curat? Castane? Ca mamaliga nu imi fac.

Sa vedem cand m-o tine si treaba asta, nu ca ar fi prea obligatoriu, insa pana mea, cred ca bat iar nouazeci si cinci de kilograme, nu chiar frumoase. De dimineata mic dejun: omleta cu spanac, sa vezi cristosi si dumnezei de nu oi avea timp sa imi beau cafeaua. La pranz,.. well, am luat niscai baghete pe care nu e scris ca ar contine zahar. Am ales sa inchid ochii si sa le cumpar, nu prea am chef sa ma duc cu salata in caserola la munca… Iar pe seara, o sa imi pregatesc o minunata pasta. Pardon, o sa incerc sa pregatesc o minunata pasta. Am mai cochetarit eu cu bucataria, chiar si aici po blog… insa asta se intampla prin anul douamiizece de la Cristos. Opt ani frumosi, sau nu…

Mnezo cu mila, sper sa nu dau foc casei, vorbesc si eu de Domnul, poi ce mila sa aibe de mine, un pacatos? Ca doara nu am fo’ la referendum sa ii apar Cuvantul in fata halora de se impreuneaza pe la matu’ gros. Poi ce cetatean responsabil mai sunt si eu? Ce suflet de crestin mai sade in mine? RUSINE!!!

Foamea, out!