De departe Impresiile zilei

Conserva – reinvented

Se facea in anul douamiioptisprezece de la Hristos, ca era sfarsit de mai. In apropierea zilei mele de nastere… treizeci si cinci de ani frumosi. Nu stiu cand au trecut, insa uite-ma-s. Surioara si cumnatul s-au gandit sa imi faca un cadou onomastic mai alfel. Mai mare si mai negru decat ceea ce detineam eu. Un minunat exemplar japonez.

Zis si intamplat, m-am procopsit cu un minunat exemplar american, pe patru roti de data asta. Si tare comod am devenit intre timp. Tre’ sa fie prea cald si prea frumos afara ca sa ma decid a incaleca motorul… Am imbatranit, nu credeam vreodata ca o sa ma gandesc vreodata sa planuiesc o vacanta in conserva… planuiesc acum.

Acelasi consum, mai mult comfort, minus libertatea. Pauze mai putine, pentru ca opriri mai rare, nu stiu… nu credeam vreodata ca o sa ma aud zicand: road trip cu masina!

Surprins? Da! De rezultatul imbatranirii si de cadoul primit acum cateva luni. Nu mi-a venit sa cred, am ramas blocat intr-o bucla verbala: Ce mnezo ati facut? Nu se poate?! Nu! Cum? De ce? Dar nu pot sa accept, nu si nu!… Ce mnezo ati facut?….

Au facut si au facut bine… Fiesta de la noche, ca e neagra bestia cu motor de o mie. E si titanium pe deasupra, adeca mno, imi sade cacaul supraponderal pe piele, incalzita, de e necesar. Clima bizonica? Desigur, aruncam si oleaca de caramida pe pedala de acceleratie cand e plictiseala pe autostrada, bluetooth si alte minibrizbrizuri, toate la o taxa de drum zero! I’m loving it! Ca MC Donalds. Asigurarea ustura un pic, insa mno, e primul an, o sa ma scada. Sper.

Verdict? Poi ce sa mai zic? Masina moca, in stare buna. Asta pana i-am rupt oglinda stanga. Am impresia ca is cu motorul si ma indes peste tot… Sper ca toate is la locul lor in rest, adeca mno, cinci anisori vechime si cincizeci de mii de mile… nu ar trebui sa fie prea…. obosita.

Mnezo cu mila! Atasez poza cu specimenul, ca doar is pozar amu’, si ma intorc la ale mele, curatarea acvariului, iar apoi shopping intru alimentarea frigiderului.

Fiesta de la noche

De departe Foto Impresiile zilei

Hobby

M-a vrajit intotdeauna fotografia. Arta, cunostina din spatele unei fotografii uimitoare. Am vrut mereu sa creez ceva frumos, ceva placut ochiului, sa invat cum sa focalizez, cum sa pun in cadru ceva… altfel. Ca oricine altcineva, probabil.
M-am tot linistit singur si am ales sa nu investesc amar de bani in ceva ce probabil nu o sa folosesc prea des si am folosit tot felul de sapuniere care, fac poze, insa m-au limitat putin. Sau poate doar asa m-am simtit eu, limitat.
A venit insa momentul investitiei, momentul in care am zis: gata! Sa-i dam aripi pasiunii. Sa vedem, e doar o faza, sau chiar imi doresc sa fac asta. Amazon, comanda, achitare… doua zile mai tarziu, imi sedea pe bancheta conservei o minunatie de camera. Bineinteles ca nu m-am oprit acolo, doar se mai pot achizitiona si niscai obiective pe langa… adica exista loc de mai multa cheltuiala mai mereu.
Zis si facut, am purces in zile diferite, in locuri diferite, am incercat sa captez ceva frumos in masinaria asta patratoasa. Am incercat apoi tot felul de programe de editare, am inteles intr-un final ca editarea nu inseamna neeaparat trisare. Am urmarit ore de tutoriale pe youtube, am incercat sa fur cate un pic de cunostinta din fiecare. Am inceput sa creez, frumos sau nu, placut ochiului sau nu, voi incarca aici diferite poze. Pentru cine vrea sa vada, pentru mine. Ma voi intoarce la un moment dat aici si imi voi revedea primele incercari. Voi probabil spune ah, am si uitat ca detin camera foto, sau poate ceva de gen… uite ce rahaturi de poze faceam odata.
Timpul, inca o data timpul isi va spune cuvantul…

Prima poza:

Copacul Linistii

Dintr-un motiv pe care nu il stiu, iubesc copacul ala. Inainte, cand lucram in pub, dupa ce dadeam cu mopul, pana se usca sala, urcam pe mobra si alergam la copacul ala. Aprindeam o tigara si ma bucuram de liniste. I-am spus Copacul Linistii.

 

A doua poza:

Cafea alb negru

Testand tot felul de cadre si setari, m-am gandit ca nu ar strica sa pozez si un espressor. Nimic special aici, poate doar amintiri nu chiar placute pe langa masinaria de cafea.

A treia poza:

Apus

Nimic foarte special nici aici, doar teste si editari si mai multe teste. Locatia este aceeasi ca in prima poza. Langa Copacul Linistii, mi-a placut refelxia apusul in geamul masinii. Probabil am vrut sa redau asta.

Pun punct aici momentan, o sa revin cu poze facute cu obiectivul macro. Pfoai ce obiectiv, ce calitate, cat detaliu, cat wow.

Photograful wannbe, over and out!