Vacanta Italia August 2015 – completare – Partea a treia

Ziua a cincea
Buna dimineata, la ora zece. Stim dimineata a fost cand v-ati trezit voi. E zi, buna ziua.  Incepem ziua cu cafele si tigarai, asa ii sade bine omului sanatos. Apoi am mers si noi la bar. Care de fapt nu e chiar bar, ii zice bar, probabil asa e obiceiul pe la italieni, insa mi-a lasat impresia de o cofetarie eleganta, unde se vand si bauturi alcoolice. Bar? Bar!
Am consumat vreo doua ape, vreo doua cafele si ce stiu eu cate tigari, pana pe la ora pranzului. La ora pranzului, bineinteles, am luat pranzul. Fost-am la ceva carciuma chinezeasca. M-am chiorat mult pe acolo, sa nu cumva sa imi pun in farfurie ce stiu eu ce cal de mare sau pisica de uscat. Am mancat ceva ce arata si sper sa fi fost porc, cu probabil ceva orez. Am zis pas, zambind prietenos, tuturor imbierilor spre calamari, creveti si alte scarbosenii de alea. Paranteza. Nu mananc fructe de mare. NU. Nu am gustat, nu zic ca nu sunt bune, nu imi trebuiesc. Pur si simplu mi se face icnet doar cand le vad. Doar gandul ca le-as gusta, imi intoarce stomacul. Probabil infatisarea lor in stare naturala au dus la aceasta repulsie agresiva. Inchid paranteza.

Am terminat de papat, saru-mana pentru masa, ne-am intors la apartamentul surorii soatei. Echipamente, imbratisari, urari de bine, incalecat pe seaua mare, neagra si arzatoare si am plecat spre mama mea. Gizas… inca 400 de kilometri. La drumul de intoarcere am ales alta ruta. Am sperat sa fie mai putin costisitoare. Problema mare cand mergi in Italia e ceva ce nu am adus in discutie inca. Autostrada costa. Si fucking costa. A lot! Platesti sa te dai. A lot. Vreo 40 euro am platit de la mama pana acolo langa Roma. Si de la intrarea in Italia pana la mama, o gramada. Nu imi mai amintesc cat. Scump dom’le scump.

retur roma

Traseu retur Roma

Traseul intors a decurs ok. Am ales ca drum ceva intitulat… Strada Soarelui? Raza soaaareluii, si asa se sfatuiraaaa… :)) o denumire ce continea cuvantul soare, oricum. Traseul soarelui probail. Am avut parte de soare din plin in ziua aia. Treaba buna. Imi amintesc, nu foarte sigur insa ca am cam tandalit in ziua aia. Nu ne mai grabeam atat de tare si timp parca era. Pauze de tigari, de cafele si pana la final, tot seara am ajuns la mama. Daca nu ne prinde noaptea pe drum, nu suntem fericiti. In ziua cu pricina, am fost vizitati de sora cumnatului meu si fiul ei. Am servit ce pregatise mama si am povestit verzi si uscate. Dupa ce au plecat musafrii am mai stat la cate o tigara pe terasa-balcon si am depanat amintiri in trei.
Noapte buna apoi si buna a fost.

Ziua a sasea
Buna dimineata inca o data. De data asta mai devreme. Mai devreme, inseamna ca nu era soarele de doua falangi pe cer. Nici nu ne-am trezit cu noaptea in cap. Mic dejun si apoi zacut. Mult. In pat, pe balconul-terasa si iar in pat. Singura data cand ne-am atins de motor, a fost cand i-am curatat parbrizul de mustele sinucigase. Ala a fost singurul contact cu mobra pe ziua aia. Iubesc motorul, il iubeste si soata. Insa ce e prea mult, e prea mult. Doar gandul ca ne astepta inca 1600 kilometri, la care aveam sa ne inhamam a doua zi, ne-a facut sa nu vrem sa ne atingem de motor in ziua cu pricina. Si nu ne-am atins. Mic dejun, tigari, povesti, tigari, pranz, tigari, povesti, tigari, cina, povesti, tigari si somn. Cam multe tigari. Cica nu is sanatoase…

Ziua a saptea
Buna dimineata… buna pe dracu… Ia-te ne in ziua ce nu o puteam amana. Ziua intoarcerii spre Anglia. Am glumit eu sau ea. Nu putem urca mobra in ceva tir si noi sa mergem cu avionul? Am putea incerca… Vremea incepuse sa se strice nitel. Muntele vizitat cu doua zile inainte avea cusma neagra. Gandul ploii ce avea sa ne prinda pe drum ne-a cam ucis si singura voie buna care se mai regasea in adancul sufletelor noastre.
Sa mancam, sa bem cafea sa fumam. Nu neaparat in ordinea asta. Sa umplem side-casurile si top-case-ul. Sa mai fumam o ultima tigara. Sarutari, imbratisari, promisiunea revederii, multumiri pentru tot si sa pornim.
Bleah.. 1600 kilometri. Si multi si urati. Autostrada si autostrada. Macar nu ploua. Inca. Dar s-a pornit si ploaia. Ne-am echipat si am sperat sa nu ne udam prea tare. Echipamentul soatei a fost mai rezistent la apa decat al meu. Inca nu parasisem Italia pe cand picioarele mele erau murate. Ne-am intors pe sub Mont Blanc. Urata vreme. Si frig, foarte frig. Am alergat iar pana tarziu in noapte. Abia pe la ora zece sau unusprezece ne-am cazat. Dupa cautari intense si discutii in contradictoriu. Pe cand urmam drumul spre un hotel, ne-a sarit un Ramada in fata. Am oprit, am intrebat de au camere, aveau, ne-am cazat. Am vorbit frumos cu receptionerul si mi-a permis sa parchez animalul in fata hotelului. Aproape in usa adica.

2015-08-15 23.39.01

Soata obosita pe mobra parcata taraneste

Doar 600 kilometri am parcurs in ziua aia. Spaima pentru a doua zi, aveam de facut ditamai hopul. Aveam de alergat 1000 de kilometri. Ceea ce pe motor, goana contra-timp pe autostrada nu e nici comoda nici placuta. Sa lasam gandurile astea pentru maine. Noapte buna soata draga.

Ziua a opta – ultima zi de concediu.
Mneatza…
Mic dejun la Ramada. Sa ne facem curaj, vai, mi-e groaza. Nu ploua, dar nici frumos nu era. Cah… Am dat gata micul dejun, am fumat, mama lor de tigari si apoi ne-am apucat de imbagajit. Echipamentele pe noi, dar vai ce senzatie minunata sa iti iei echipamentul ud… Te trec fiori pe sira spinarii de placere. Am coborat cu toate din hotel, am predat camera si am organizat bagajele in motor. Apoi ne-am luat echipamentele de ploaie. Distractie mare pe sotia mea, cand un mucos de frantuz, trecand pe langa noi, s-a uitat la mine si a racnit: le travailleur. Eh fit-ar mucosul de ras, e frumos sa strigi: uite-l pe Dorel dupa baicarii chitrosi?

Sa pornim dara… Si am pornit. Plictisitor. Foarte. Sincer, m-am plictisit si atunci si cand am editat filmele din concediu cand am ajuns la partea asta. Drum drept si lung. Foarte lung. Bine, nu e nici foarte incurajator cand te uiti pe gps, pardon, telefon si vezi ca mai ai de mers inca 980 de kilometri pana la destinate. Merde!
Ne-a plouat iar, insa de la un moment dat s-a oprit. Am renuntat la echipamentele de ploaie, ea, iar eu la echipamentul de Dorel, intr-o pauza de aia scurta. Am devenit un fel de comandat suprem in ziua aia. Pauza doar dupa 50 de mile, 80 de kilometri. Nu suna rau. pentru primele doua pauze. Insa mai apoooi. Oh Doamne. Soata a adormit la un moment dat. Ascultam muzica in sistemul de comunicatie. Eu, pilotam plictisit. Viteza, undeva la 140 km/h. Drumul, drept. Vant, nu chiar puternic si nu din pupa. Ganguream ceva pe melodia din sistem, cand simt o atingere pe spate. Trec de pe muzica pe comunicare si imi intreb soata care ar fi baiul. Niciunul, imi raspunde. Pai atunci de ce m-ai facut atent? Am simtit o atingere pe spate. Am adormit si mi-a picat capul. Haa haa. Acum vreun an nu isi putea explica cum s-ar putea adormi pe mobra.

Multe opriri si multe ore mai tarziu am ajuns la Calais, portul francez. Am parcat mobra si am mers sa cumparam bilet de traversare. Urata teapa am luat iar. 110 euro pe o traversare ce am fi putut plati 30 euro, daca am fi rezervat online, cu doua ore mai devreme. Asta este. Am asteptat cuminti ora de imbarcare si apoi ne-am imbarcat. A plecat si bac-ul, am stat pe punte in mare parte a traversarii. Era caldut si senin. Poze, cafea si tigari, mama lor de tigari.

O ora si jumatate mai tarziu, ajungeam in Anglia. Frig in Anglia. In god damn august. Frig. Am ajuns la pub vreo trei ore mai tarziu si dupa cateva mici povestioare ne-am aruncat franti in pat. Mult, prea mult drum pentru doar o saptamana de concediu.

Inchei relatarea cu un mic rezumat.

Pentru inceput, planul de acasa nu e niciodata valabil. Mai ales daca targul e departe. Cheltuiala a fost mult mai mare decat am fi visat, Autostrazile sunt foarte scumpe in Franta dar mai ales in Italia. Traseul a fost mult prea lung si mult prea obositor, o spun eu asta, eu cel obisnuit sa stea cu curul in sa, vreme indelungata si pe pe distante uriase. Echipamentele de ploaie is foarte importante, nu merita sa te zgarcesti cand cumperi. Cazarea.. e foarte important sa imparti drumul inainte de a pleca. Sa stii din timp unde poposesti. Chiar sa rezervi. E mai bine sa ai rezervare undeva, sa fie necesar sa alergi pana tarziu in noapte ca sa te cazezi la loc sigur, decat sa cauti ca bezmeticul si nici sa nu gasesti.

Gps. Intotdeauna! Nu telefon. Daca se uda, eu am avut nenorocul sa ud doua telefoane in doua mari plimbari diferite, cu toate carcasele rezistente la apa, esti in mare problema. Mai ales daca esti total incapabil sa te orientezi cu o harta, ca mine.

In mare, acum ceva vreme, ramasesem cu un gust amarui in urma acestui concediu, insa scriind despre, rememorand aproape toate intamplariile, realizez ca a fost frumos. Mare dreptate a avut omul ala cand scria: “Cateva din calatoriile cele mai reamintite si cele mai discutate sunt acelea in care m-am innecat in ploaie si am ajuns la destinatie, rece, ud si mizerabil. Sincer, face ca mancarea sa fie mai calda si berea de la sfarsit de zi mult mai binevenita.
Daca nu era nicio durere si niciun disconfort, nu ar fi motocilcism. Si nicidecum nu mi-as fi schimbat modul de transport in nicuna din calatoriile alea reci, ude si mizerabile. Oricat de cald si uscat as fi ramas.”

Tin sa ii multumesc la final de post, fostului coleg de munca, Andrei, care m-a indemnat sa scriu. Bine mi-a prins sa retraiesc toata vacanta asta.

Nu in ultimul rand, soatei de drum. Mult am chinuit-o si de multa tarie de caracter a dat dovada. In viitoarele concedii pe doua roti, o ridic la programator ruta si organizator pauze. Eu nu stiu altceva in afara de: SA MERGEM!

italia retur

Traseu retur Italia

Adaug inca o data clipul pe care l-am descris in trei mari posturi.

Anul asta motociclim in Scotia. Noi doi si-o umbrela. Au inceput pregatirile deja, echipamente, consumabile si adaugarea de sume la pusculite. Asfalt uscat sa dea Domnu, ca voia buna o facem noi.

Over and out!

This entry was posted in De departe, Plimbari. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.