Skye

Acum un an visam in rime insula aceasta…

img_0225

 
Liman batran și neguros
Și Visul cu Deauville, frumos,
Piscul negru si ascuțit
De verde m-au îmbolnăvit.

Văzut în jos din stearpa stâncă
Golful albastru ne încantă…
Marea izbind si vrând a stoarce
piatra, înfrantă-n spume se întoarce…

Să-nnebunim de drag pe mobră
De-atât frumos si dor de sobă;
S-aud în cască al tău gand,
Să ne lăsăm purtați de vânt!

De intră briza-dânc în oase
Vom pierde-o în pernele pufoase
Și-am să te mângâi cald, duios
Iubite baikăr mustăcios.

S-apun cu soarele în brațe
La tine-n ochi. Iar raze hoațe
Să le preschimbe luna plină
In dragoste și în lumină.

Și dimineața să răsar
Cu tine iar si iar hoinar
Marea din spume ‘înalțe cai
Eu să îti fiu insula lui Skye.

Si asa a fost… Chiar mai mult de atat…

N-am stiut atunci ca pot visa mai mult despre peisaj:

Verde stancos, rotunjit, brutal, abrupt, albastru, verde indigo, turcoaz, verde iar… Verde crud, verde menta… Miros de iarba tunsa scurt prea scurt, rupta adanc din pamant amestecat cu vant sarat. Oi tunse, scurt, prea scurt… Copacii de marginea drumului tufisurile tunse, toate tunse… Pana si Caledonienii par tunsi .. Undeva cumva ciocnirea tectonica le a retezat creasta… Numai vacile sunt pletoase aici in Scotia…

N-am stiut sa visez stari de exaltare, oscilante. N-am visat ca pot sa ma simt ca-ntr-un roman…ca ma uit in stanga spre Old man of Storr si ma  va coplesi o cruda insingurare, toti demonii toate temerile mi se vor oglindi in ochiuri de apa verzi si vor vrea sa ma traga in adancuri. Ca in clipa urmatoare sa intorc privirea spre est iar asta sa fie egal cu teleportarea intr-o alta lume din alta era… Un cer surprins intr-un unghi splendid ce face ca surasul din adancul sufletului sa se insoțeasca  cu lacrimi de fericire…

Pe muchie abrupta de coasta, haul dinainte-mi m-a facut sa ma gandesc la sinucigasele din romane… cat gol sufletesc trebe sa te secatuiasca incat sa vezi plenitudine in saltul in gol, vindecare in roci sfasietor inspumate…

Aici; eram acasa la Heathcliff… Peisajul face din cruzime un atribut al supravietuirii… Am fost ” la rascruce de vanturi” in toate sensurile proprii si figurate ale titlului… vanturi si smarcuri cu apa indigo si turcoaz imbalsamand mii de nuante de verde. Si peste tot, oi bastarde cu cagule negre pe mutre.

Plecasem din Oban… Oban, oraselul-port vazut dimineata cand marea e soare si soarele e mare albastra… si corabiile plutesc pe cer sau zboara pe apa… E oraselul senin cu-n castel in ruina undeva pe o stanca… Nu departe de aleea pe care un cuplu in varsta chicotea pe-o banca… Asta m-a facut sa zambesc… Si da e oraselul cu un sens giratoriu plin de flori care insa in poza au parut banale…

Frumos nu stiu daca a fost oraselul dar a fost frumoasa dimineata aceea in care am cautat mana in mana pe strazi un loc unde sa ne bem cafeaua desi stiam ca-i prea devreme… nu-i nimic, pana la urma am supt ce mai era in termos… Nu se borsise inca laptele …

Oban-ul mi-a placut… insa drumul de acolo parca nu-l stiu… aceea o fi ziua in care eu eram convinsa ca mai avem benzina sa ajungem pana in luna si baikarul zicea ca mergem pe aburi?
O fi ziua cu magie si zane pe care o visasem? Or fi doua zile diferite de fapt?
De acolo am ajuns in FortWiliam?

Oh, nu… Nu mi amintesc cu adevarat nimic din cronologia zilei sau zilelor in Skye si-n restul Scotiei… O betie completa a simturilor, o liniste interioara profunda si cam atat… Slava cerului insorit al Scotiei ca baikarul este cu picioarele bine infipte in pamant (prin intermediul scaritelor) si pot beneficia de un remember realist; atat de mult am imprumutat din zenul peisajului incat mi se parea imposibil cu desavarsire , in cazul absurd in care am fi ramas fara benzina, sa nu se ofere cineva din pustiu sa-l duca pana la o statie de alimentare sa ia benzina si sa-l aduca si inapoi. A incercat el pe alocuri sa ma tulbure cu porcarii de genul canistra sau “vorbesti tu…?” Nu a reusit, desigur. Eu ma bazam pe comunicarea telepatica… Daca trebuia sa vorbesc “british” (crescuta fiind cu mania perfectiunii) singurul lucru cu care as fi fost de folos era sa ma prefac moarta la marginea soselei…

Dintre cele lumesti, m-au ranit doua lucruri. Atat de tare, incat le-am tinut minte: mizerabilul hotel din Kyleakyn de la care atat de multe asteptari tradate am avut… Si mic-dejunul de la acelasi hotel, care, desi n-a fost cel mai rau in absolut, a pastrat aceeasi nota de tradare…
Dar asta acum… ca-mi storc creierii sa-mi amintesc…caci imaginea de ansamblu reda niste amintiri despre frumos in cel mai pur sens al cuvantului.

This entry was posted in De departe, Fun, Plimbari. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *