Sa mor de stiu ce titlu sa mai dau. M-am gandit la Rutina 1. M-am intrebat ce o sa fac cand ajung la Rutina 100… Il titluiesc la sfarsit.
E miercuri, seara. A trecut si sambata aia de care ma temeam. Nu am schimbat uleiul. Sambata. Nici duminica. A fost frig. Chiar si in garaj, nu e un garaj inclazit. Sincer? Cred ca nu am avut chef sa schimb uleiul. Sau sa scriu. Sau orice altceva. De bine de rau, de munca am avut chef. Ba nu. Insa nu e vorba de chef cand e de munca. Nu fac parte dintre aceia care isi permit sa munceasca doar daca au chef. Din pacate. Sau poate din fericire. La ce putoare ordinara mi-s probabil nu as face absolut nimic cat ar fi ziua de lunga.

Maine is liber la pranz. Schimb uleiul. Iar. Sau poate ma sperie frigul. Iar. Nu ar fi urgent, insa imi sta pe cap. Vad eu maine ce si cum.
Din impresiile zilei de azi.
Hmm.
Despre ce as putea scrie? Cum am intarziat cu spalatul liniei de bere? Cum a venit o tanti si o servit astazi un ceai si o supa? Cum am banuit-o de constipatie? Nu am inteles de ce s-a asezat ea, singura fiind, la o ditai masa de sase persoane. De mancat cat sase sigur nu a mancat. Sa scriu despre cei doi consumatori care dupa ce le-am comunicat in mod oficial ora de inchidere si mi-am cerut scuze, am lasat nota pe masa si am precizat ca a venit momentul sa inchid, au ales sa plateasca si sa mai sada la povesti vreo zece minutele. Of Duamne ce l-as fi mai tras pe mormolocul ala de barba.

Sau sa scriu despre ciumflingarul de Adrian, ce e ceva rahat de asta mai cu sange albastru? Care vine cu gasca la carciuma. Iar cand mancarea e terminata si le-a umplut burdihanurile imputite… Ce fac ei? Scot cartiile de joc. Stai bre? Unde va credeti? La UK twist championship? Le-a mers figura. Au cerut voie acum o suta de ani, iar acum… continua. Nu e problema mare. Singura MEA problema e urmatoarea. Vin cinci unghieingat de astia. Mananca cate o pizza (cea mai ieftina si mai mare, dar cu de toate daca se poate), apoi se intind. Dar se intind. De exemplu, astazi penultima masa se tooot duse pe la noua si jumatate. Am stat dupa Adrian si gasca de Nemernici (cu N mare de la Neam de Traista) pana dupa 11. Sa ne intelegem. Terminasera pizzele de multa vreme. Si nici ca au mai consumat ceva. In safrsit… Partea buna? Imi imbogatesc vocabularul. Tin cu colegii sesiune de injuraturi la adresa carturarilor astora. In seara asta am ajuns la nivelul doi la Cristosi, la Dumnezei nu am avansat, tot incepator sunt si la Biserici, nivelul prealbastru, care e dupa roz, insa mno, ajung eu si la negru.

In alta ordine de idei, dupa ce am incuiat ne-a sunat Adrian asta. Ajunsese acasa. O zis ca s-a lovit. Nu pe drum. In casa. Ajuns acasa, o deschis si el frigiderul sa ia o bere de acolo, asa de noapte buna. Pai ce sa vezi fratie? Cand o deschis usa frigiderului, o napadit pe el, cremwursti, carnati trandafiri si rude de salam. De toate dimensiunile si culorile. Asa doar i-am urat cu totii.

Macelarul, out.
Poate schimb totusi uleiul ala maine…

Categories: De departe

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.