Restanta

Nu am mai tastat. Timpul si munca. Unul nu e suficient, sau nu stiu sa il organizez, cealalta, e destula… 

Dupa schimbul de ulei, adica a doua zi,mai exact, vineri, am vizitat-o pe mama in pauza de la pranz. Munca imi e organziata dupa cum urmeaza: incepem curatenia pe la zece dimineata, la doisprezece deschidem usile si poftim clientii in interior, in jurul orei trei ii poftim in exterior, punem lacat. Ii repoftim in interior la ora cinci (pm). Apoi ne rugam sa nu sada prea mult pe scaune. Pentru binele lor, desigur. Statul mult pe scaun provoaca deformari ale coloanei, hemoroizi si alte alea…

Revenind, in pauza de la trei la cinci, pm, adica post meridian, nu aaa… altceva, am pornit in mare graba spre Cambridge. Drum de vreo doua zeci de kilometri. Am pornit romaneste pe drumuri englezesti. Adica teava. 

In ziua precedenta, odata cu schimbul de ulei, am verificat placutele de frana pe fata, in partea stanga, ca sa fiu mai exact. La MOT (ITP -ul englezesc), flacaul mi-a zis sa keep an eye on them. Cica is mai consumate cele de pe partea stanga. Am introdus cu atentie, dar fara lubrifiere o surubelnita in etrier, sa vedem care le-ar fi problema… In urma analizei amanuntite, am observat ca unul din cei trei cilindrii, nu revine in urma actionarii franei fata. Cel din mijloc. Am asamblat totul la loc, amanand lucrarea. Timpul, iar timpul, bata-l vina.

Problema! Pai de ce? Aveam sa aflu ca cilindrul din mijloc, cel care nu revenea, nu era blocat cum am crezut. Nu. Ala e actionat de pedala  de frana (frana spate), datorita sistemului CBS (combined brake system). Cum am aflat? Franand bineinteles, fara rezultat bineinteles, primele doua actionari ale franei spate nu au facut decat sa readuca cilindrul in pozitianlui normala, pedala mergea in gol si era cat pe ce sa ma imbulzesc intr-un Fiat cu stilul meu de condus romanesc pe drumuri englezesti. Noroc cu reflexele, am apucat sa franez relativ repede cu fata, evitand imbulzeala…

Asta a cam fost peripetia zilei de vineri. Vizita mamei a fost scurta, cand ai la dispozitie doua ore, iar drumul dureaza aproximativ o ora dus-intors, nu ramane prea mult timp de taclale. Timpul, bata-l vina. 

Intoarcerea din Cambridge si restul zilei de vineri a decurs in mod repetitiv. Rutina cu care m-am obisnuit de altfel. 

Deschis usi la ora cinci, primit flacaii la bere, ca mno, asa e la sfarsit de saptamana, apoi primit restul consumatoruilor, umplut matul, trimis acasa, ca doar nu si-or goli matul acilea… si apoi somn.

Sambata. Rutina, rutina, rutina.

Duminica. Lucrurile au devenit mai senine. Incepand de sus. Ranjea soarele la mine de parca ma teleportasem in alta tara. Dupa cafeaua acompaniata de tigara, am pornit in urma unei dube, conduse de “ucenicul” meu in ale motociclismului. Un prieten care, in ce stiu eu ce dimineata s-a trezit cu gandul ca isi doreste motor. Cum nu stia un mai inflacarat baicar prin capul locului, s-a gandit ca ar fi o idee buna sa ma iscoteasca. Apai are si pe cine. De nu i-am turuit despre casti, nadragi, geci, viziere si tipuri de manusi, de cred ca se lasa de mobrism, inainte sa inceapa. 

Asta era planul zilei. Mers la magazinul de echipamente moto, belit ochii, probat casti si geci in vederea achizitionarii ulterioare. Cred ca vreo ora jumate am stat acolo. Marfa destula au baietii de la JS. 

Pe cand ne-am plictisit, am facut plinul cu doi burgari  si haida cu calea-ntoarsa. Doara nu era sa innoptam in oras strain.

Ajuns acasa, nu am mai purces intru vizitarea mamei. Se anuntasera vreo cativa pe acolo si m-am gandit ca mno, or fi destui.

Film, popcorn si somn. Faina duminica.

Luni. Rutina, vizitat mama, rutina, somn.

Marti. Bag picioarele in ea rutina. Astept sa se duca cucoanele alea, ma tem ca au facut radacini in scaune. Ah, ba nu, ui se duce una la dublu zero. S-or duce la un moment dat. Unde-a dus mutu iapa vedea-le-as…

This entry was posted in De departe, Impresiile zilei. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *