De departe

Pestii, motorul si filmul

Ma gasesc in fata unei batalii interioare: sa mazgalesc aici treburi plicticoase, sau sa alung plictiseala cu noile episoade din Daredevile de pe Netflix? Cugetand mai adanc, da, mai fac si treaba asta cateodata, imi dau seama ca primul sezon din Daredevil a fost destul de… degeaba? Ceva, asa, care se vroia film, dar parca ii lipsea ceva. Asa deci si prin urmare: iata-ma! Mazgalesc de zor, plin de voie buna, de aici din umilul meu coltisor. Frunza verde de gogoasa, da-i cu rima pe cocoasa. Eh, merge fara rime, observat-am ca nu prea imi mai ies. Rimele. Scriu ce scriu, ajung sa ma gandesc la rime pentru… sa zicem, banana, ca mai apoi sa realizez ca buclucasul de gand a ajuns paaaaana hat departe la echipamentul ala pe care inca nu l-am achizitinat. Nu prea imi iese rima dara.

Sa revenim in direct si in reluare. Mai mult in reluare de fapt. Ajunsesem cu relatarea tocmai la ziua de joi. Care acum e luni, seara. Despre vineri sa pocim fraze.
Vineri. Zi maistra. Am ajuns sa blestem toti feisbucarii cu statusurile lor de genul: iupii vine uichendu’. Mars ma d’aci. Vine doamna ma-ta… Vineri. Ah, ce mai urata zi in industria asta a restaurantelor si hotelurilor. A nu fi inteles gresit. Munca pe care o fac ar fi minunata, daca nu ar exista clientii… Vineri. Cea mai aglomerata zi. Ziua in care ies toti din cripte si birouri. In ordinea asta. Mai intai se fac vazuti cei ce au trecut bine de varsta pensionarii, aceia care aduc cu ei miros de naftalina si formol, colectia 1923. Toamna, dupa ciuma.
Pe la ora pranzului apar. Am mai scris in cateva randuri despre arhitectul ce o facut proiectul marii piramide. Da, vine des. El si cu prietenul lui. Ala nu e arhitect. Ala e inginer. Dupa ce a inventat focul si roata, fara sa le patenteze, si-a luat si doctoratul. Prin epoca bronzului. Dar destul despre fosile. Dar destul despre clienti de fapt. Vineri e o zi plina si haotica.
Am inceput ziua cu cafea si tigari, desigur. Cum dracu’ altfel? Mai apoi am aspirat restaurantul si barul. Sala de mese, ca sa fim mai tehnici. Apooooooi. Nu am facut surcele cum fac in mod normal. Nu! Am schimbat departamentul pentru vreo ora. cam atat mi-a luat sa curat vreo 30 de pesti. Da. Jur. Marturie imi sta intepatura din degetul mijlociu, mana stanga. Ai dreacu rasa de pesti cu tepii lor. Uitasem ce dureros e cand il apuci de unde nu trebuie.
Bun, dupa ce am umplut o chiuveta, eh, exagerez, o punga nu o chiuveta, cu instestine, basici, branhii si mai stiu eu ce alte organe zac prin pestalotii aia, mi-am luat viteza inspre camera sa imi iau uniforma de lucru. Ca de obicei , nu am gasit zambetul ce merge cu uniforma. De fapt cred ca s-a ascuns pe undeva. Raceala l-o speriat. Drept urmare, una din cliente m-a iscodit relativ curios… Dar ce se intampla cu tine? Esti mai posomorat decat de obicei. Am rezistat eroic impulsului de a-i da un raspuns sincer de genul: fata domiei voastre mi-a alungat voia buna si mi-am cerut scuze respectuos, mi-s racit, my humble apologies. NU ai vrea sa-ti suflu in supa? Cu paiu’?
Ziua apoi a avut un curs macelorifer. Doar e vineri. Cand e haosul mai mare? Vineerrri. Nu! Sambata. Asa deci si prin urmare, vineri si sambata, haos. Rutina, haos, somn.

Duminica. Mai simt si eu ca traiesc. Frumoasa zi duminica asta. Te trezesti, la cat vrei. Bei cafea, cat timp vrei. Fumezi. Cate tigari vrei… Treaba buna. Apoi mobra. Unde vrei si cat vrei. Petrol in rezervor sa fie. Petrol, nu benzina. Asa ii zice. Nu am inteles de ce. Probabil din acelasi motiv pentru care “pinul mar” cel englezesc e numit de restul planetei ananas. Sau dracu stie. Poate pentru ca o cola e larga, nu mare. Le-as fi zis eu alora de la ghiseu cand m-au corectat… Am intrat si eu ca omu’ si am cerut o cola… Una mica? (small) Nu, una mare (big, please). Auzi la el: You mean a large one? Apoi f.. apoi crist… larga-i m… Yes, a large one, please.
Mno… unde cacat e larga o cola? Sau o portie de cartofi? In sfarsit, fie precum vreti. Hai muia larga, sa am unde ma descarca la stomac.

Sa revenim dara. Duminica. Ce am mai facut eu oare? Ah da. Cumparaturi. Cum era sa uit? Sase pungi de tortillas si doua sosuri. De ce sase si doua? Logica mea e relativ simpla. Erau la reducere.
De obicei, am nevoie de un borcan de ala de sos la trei pungi de tortillas. Ajuns in magazin, am observat ca erau doua pungi la pret de una. Ei bine. Is marsavi astia. In mod normal o punga e o lira. Duminica o punga costa doua lire, mai exact 1.99. Deeeeeci: sase pungi de tortilas, iar cum sosul era la acelasi pret si in exact aceeasi situatie, doua.

Cu topcase-ul plin m-am intors la pub. Am lasat continutul si am plecat in tura mica. De fapt doream sa vad minunatia de motor pe care o achizitionase o cunostinta. Ajuns acolo… Scuzati-mi franceza acum… Are you for fucking real?
Motor… 2700 £. Da, doua fucking sapte fucking sute. Nu euro, nu lei, nu. Sterline. Adica o suta cinci zeci de milioane lei, vechi. Nu mai stiu cum e cu vechi, noi. Doua mii sapte sute de sterline. Adica exact aceasi suma pe care am cheltuit-o eu pe motorul meu. In urma cu doi ani. Dar stai asa. Nu am precizat ce motor si-a achizitionat cunostinta mea. Un fucking aprilia de 125. O trompeta de aia pe steroizi. Un fel de drujba cu roti. Dar care nu taie lemne.
Am vrut sa il intreb: ba fratica, ce ti-au mai dat in pretul asta? Service? Pe viata? Echipament full si benzina pentru un an de zile? Da… Inteleg ca are doar 4000 de mile. Si ca e din 2013. Da, e noua si faina(?). Dar 2700 de sterline? Are you for fucking real?!

Nu am reusit decat sa gangur un: sa-l stapanesti sanatos si fara incidente. Nu are oricum nevoie de sfatul meu flacaul cu pricina. Acum vreo doi ani isi luase o ceva Honda de 1000. De prin 93. Flacaul nu are carnet. Oricum, el o zis ca se descurca, ca e meserias. Era atat de meserias incat incepuse sa o tuneze. Ochiului lui atent observase cum carenele opun o prea mare rezistenta contra aerului si a inceput sa le mai micsoreze. Finisaje atente. Ici colea o mai impingea prin balast sau asfalt. Depinde ce era pe jos. La un moment dat o tunarea prin maro. De caine. Mai o semnalizare lipsa. Mai un colt indreptat. Treburi de astea. Macar acum e in legalitate. Aici poti conduce motor de 125 cu un rahat de curs, pe care il are. Cred.

Am dat o tura. Imi tuna inainte ca el o mers cu 70 (mile). Bine. Hai sa mergem cu 40-50. In plimbare. Ne-am plimbat. Vreo juma de ora. Mai mult nu am avut chef. Nici companie. As fi vrut sa trag mai mult. Pe de alta parte ii zisesem sa nu cumva sa se verse ca eu nu il adun de pe drum. Plimbare boring. Probabil nu o mai repet.

Sa nu uit sa scriu de orele de film. Da. Am iesit din casa. Am fost invitat, sau m-am autoinvitat la film. Nu imi amintesc exact. Si o fo fain. De mult nu am mai facut geva de genul asta. Asta ar trebui rapetat.

Over and out, parca ma atrage totusi Daredevil ala…
Until the next time.

De departe Impresiile zilei

Devine plictisitor

Nici macar nu mai caut motive sa scriu. Scriu azi ce am facut ieri. Ma cocosez deasupra telefonului iar tigara imi ingalbeneste incet varfurile degetelor. Astept. Astept sa se umple carciuma, pentru ca mai apoi sa astept sa se goleasca.

Miercuri. Am fost in vizita la mama mea cea suferinda. Am alergat iar ca un salbatec in vasta campie a Angliei. Am reusit sa invat intr-un final drumul spre Cambridge. Nu mai am nevoie de gps, ca sa vezi. 

Mama. A alunecat pe scari, iar in picaj si-a prins piciorul sub ea. Fracturi ale oaselor degetelor, habar nu am cum se numesc. Necesita interventie chirurgicala. O saptamana se implineste astazi de cand sade in spital asteptandu-si randul. Multe a vazut acolo. Urat e sa fi spitalizat. Mult mai urat este sa fi spitalizat in tara straina. Chiar daca sistemul e mult mai bun si totul luceste de curatenie.

Ea nu a avut contact cu englezii prea mult si nu stie prea multa engleza. Greu ii este acolo, cand este intebata de una alta, nu intelege exact, iar daca intelege, nu gaseste intotdeauna cuvintele cu care sa dea un raspuns.  S-a plictisit sa o tot sune pe sora mea ca sa vorbeasca cu asistentele. Pentru chestii mai importante, bineinteles.

Urat e in spital, o spun si eu, eu care am fost doar vizitator. O ora la doua zile. A fost suficient sa ma ingrozesc. Doamne la varsta inmormantarii, vaitandu-se si asteptand vizitatori ce poate nu vor venii nici astazi. Era zi, era forfota, insa le auzeam clar vaietele. Mai clar decat vocea mamei. Imi pot doar imagina cam cum se auzeau aceleasi vaiete in miezul noptii. Mi-a spus mama: cand plec de aici,  dorm o saptamana, nu am reusit sa dorm o ora legata de cand sunt aici. Te cred.

Am lasat-o singura, cu ochii mari, indreptati in directia doctorului ce ii spunea cam pe unde or sa taie si de ce. Ramasese stabilit sa fie operata in dimineata zilei de joi, astazi. Am salutat frumos si m-am indreptat spre iesire. M-a intors o asistenta din drum, sa ii traduc ultimele indicatii mamei. Am pornit apoi spre pub in galop nebun. Ghii armasar negru si turbat. Meri ca vantul, sa nu intarziem la ora deschiderii.
Nu am intarziat. Rutina, rutina. Taclale in miez de noapte cu un prieten. Somn.

Joi dimineata. Astazi. Prea dimineata. M-au trezit cateva mesaje de la mama. Ma anunta ca intra de dimineata in operatie, nu la pranz. I-am urat bafta, i-am spus ca o sa fie bine si am adormit la loc. M-a trezit apoi un telefon. Mama. Nu o mai operau si mi-a dat asistenta la telefon sa imi explice de ce. Din cate am inteles eu, in ora devreme – nu prea aud cu ochii lipiti – a aparut o urgenta si oricum mama nu e in stare grava, ba chiar mai mult, piciorul e inca umflat, nu prea pot intervenii inca. Teoretic putem merge sa o luam ca saptamana asta nu or sa o mai opereze. Poi bine mai fratici… La ce ati tinut-o acolo o saptamana deja? Sa aibe de unde venii? Fie…

Ziua mea libera azi. Pardon, pranzul meu liber. Am readormit dupa apel, m-au trezit cateva mesaje, iar am adormit. M-am trezit intors pe dos in jurul orei zece. Baie, baie, cafea, tigara, tigara, vitamine. Apoi tura scurta cu mobra. Stocul de tutun dadea semne de imputinare, trebuia reimprospatat. Stocul. De tutun. Am alergat apoi un pic armasarul in jurul orasului. L-am pus pe cric langa un pod, am fumat o tigara… M-am intors la pub si nu am mai facut nimic. Absolut. Pana la ora cinci. Cinci fara. Cand am coborat din camera in vederea deschiderii usilor si bineinteles in vederea pornirii activitatilor de servire.

Putine rezervari aveam in agenda. Patru, ca sa fiu mai exact. Patru mese. Cateva ore mai tarziu aveam sa ma intreb daca vazusem bine… Ne cam transpirau consumatorii astia…
Acum… vorba lunga, saracia omului. Sau ma rog, privarea lui de un Skyrim sau poate altceva, ce gasesc la reducere pe Steam.
Sa nu uit, au lasat-o pe mama sa plece. E aici cu noi. Macar acum doarme linistita.

Over and out.

De departe Impresiile zilei

Restanta

Nu am mai tastat. Timpul si munca. Unul nu e suficient, sau nu stiu sa il organizez, cealalta, e destula… 

Dupa schimbul de ulei, adica a doua zi,mai exact, vineri, am vizitat-o pe mama in pauza de la pranz. Munca imi e organziata dupa cum urmeaza: incepem curatenia pe la zece dimineata, la doisprezece deschidem usile si poftim clientii in interior, in jurul orei trei ii poftim in exterior, punem lacat. Ii repoftim in interior la ora cinci (pm). Apoi ne rugam sa nu sada prea mult pe scaune. Pentru binele lor, desigur. Statul mult pe scaun provoaca deformari ale coloanei, hemoroizi si alte alea…

Revenind, in pauza de la trei la cinci, pm, adica post meridian, nu aaa… altceva, am pornit in mare graba spre Cambridge. Drum de vreo doua zeci de kilometri. Am pornit romaneste pe drumuri englezesti. Adica teava. 

In ziua precedenta, odata cu schimbul de ulei, am verificat placutele de frana pe fata, in partea stanga, ca sa fiu mai exact. La MOT (ITP -ul englezesc), flacaul mi-a zis sa keep an eye on them. Cica is mai consumate cele de pe partea stanga. Am introdus cu atentie, dar fara lubrifiere o surubelnita in etrier, sa vedem care le-ar fi problema… In urma analizei amanuntite, am observat ca unul din cei trei cilindrii, nu revine in urma actionarii franei fata. Cel din mijloc. Am asamblat totul la loc, amanand lucrarea. Timpul, iar timpul, bata-l vina.

Problema! Pai de ce? Aveam sa aflu ca cilindrul din mijloc, cel care nu revenea, nu era blocat cum am crezut. Nu. Ala e actionat de pedala  de frana (frana spate), datorita sistemului CBS (combined brake system). Cum am aflat? Franand bineinteles, fara rezultat bineinteles, primele doua actionari ale franei spate nu au facut decat sa readuca cilindrul in pozitianlui normala, pedala mergea in gol si era cat pe ce sa ma imbulzesc intr-un Fiat cu stilul meu de condus romanesc pe drumuri englezesti. Noroc cu reflexele, am apucat sa franez relativ repede cu fata, evitand imbulzeala…

Asta a cam fost peripetia zilei de vineri. Vizita mamei a fost scurta, cand ai la dispozitie doua ore, iar drumul dureaza aproximativ o ora dus-intors, nu ramane prea mult timp de taclale. Timpul, bata-l vina. 

Intoarcerea din Cambridge si restul zilei de vineri a decurs in mod repetitiv. Rutina cu care m-am obisnuit de altfel. 

Deschis usi la ora cinci, primit flacaii la bere, ca mno, asa e la sfarsit de saptamana, apoi primit restul consumatoruilor, umplut matul, trimis acasa, ca doar nu si-or goli matul acilea… si apoi somn.

Sambata. Rutina, rutina, rutina.

Duminica. Lucrurile au devenit mai senine. Incepand de sus. Ranjea soarele la mine de parca ma teleportasem in alta tara. Dupa cafeaua acompaniata de tigara, am pornit in urma unei dube, conduse de “ucenicul” meu in ale motociclismului. Un prieten care, in ce stiu eu ce dimineata s-a trezit cu gandul ca isi doreste motor. Cum nu stia un mai inflacarat baicar prin capul locului, s-a gandit ca ar fi o idee buna sa ma iscoteasca. Apai are si pe cine. De nu i-am turuit despre casti, nadragi, geci, viziere si tipuri de manusi, de cred ca se lasa de mobrism, inainte sa inceapa. 

Asta era planul zilei. Mers la magazinul de echipamente moto, belit ochii, probat casti si geci in vederea achizitionarii ulterioare. Cred ca vreo ora jumate am stat acolo. Marfa destula au baietii de la JS. 

Pe cand ne-am plictisit, am facut plinul cu doi burgari  si haida cu calea-ntoarsa. Doara nu era sa innoptam in oras strain.

Ajuns acasa, nu am mai purces intru vizitarea mamei. Se anuntasera vreo cativa pe acolo si m-am gandit ca mno, or fi destui.

Film, popcorn si somn. Faina duminica.

Luni. Rutina, vizitat mama, rutina, somn.

Marti. Bag picioarele in ea rutina. Astept sa se duca cucoanele alea, ma tem ca au facut radacini in scaune. Ah, ba nu, ui se duce una la dublu zero. S-or duce la un moment dat. Unde-a dus mutu iapa vedea-le-as…

De departe Impresiile zilei

Schimbul de ulei

Moama cata viata interesanta realizez ca am. Scriu despre un schimb de ulei. Halal. Aproape ca era sa ma rog sa se lase cu caldura, sa am si eu ce scrie. De o tura, o poza, pana mea. Insa mi-am amintit, is ospatar. Nu orice fel de ospatar, is un ospatar cu blog. Eeeh? Main idea? Poi de e cald, gem terasele. Numa chef de mobra nu mai ai dupa ce alergi de nebun printre mese.
Ca de obicei fur curent si ma indepartez de subiect. Schimbatul de ulei.

Bine, bine… Dupa ce m-am trezit de dimineata, ca mno, nu am cum sa ma trezesc de seara. De fapt am, dar nu astazi… Si dupa ce au plecat restul spre spital, ah shit. Am uitat sa precizez. A alunecat mamica mea pe scari si si-a cam fracturat ceva la un picior. Da. Urata zi. M-am trezi auzind ca plange cineva si parca auzeam ceva de ambulanta. Wtf? Ce visez iar? Dar din pacate nu visam. A alunecat pe scari si cazand si-a prins piciorul sub ea. Urat. Au plecat ei trei spre Cambridge, iar eu am ramas sa deschid usa celorlalti angajati.

Cafea si tigari pana au venit colegii. Apoi am purces la muuuult asteptata schimbare de ulei. Si l-am schimbat. Uleiul din motor si cel din cardan. Urmeaza bujii, gume, placute de frana, dar pana atunci verificarea etrierului stanga-fata. Nu prea se retrage o mizerie de aia de cilindru. Pam pam, necesita verificari ulterioare. Si anterioare. mai ales posterioare. Oare?

Mecanicles, over and out!

Poi cine are ulei are, s’ai la la lai lalaaaaa…
Cine n-are… n-are.

Ah, btw :D. Nu pregatesc mobra de sezon, Dovilu a fost fabricat pregatit. Pentru sezon. Ca o paranteza magaria asta. Hater si eu. Vad tot mai multe poze cu motoare pe facebook, cu descrierea generala: pregatita de sezon. Wow. Daca vrei sa iti pui mobra pe feisbuc, ca mine, urca o poza si gata. Suna a pitiponceala: pregatita de patuc, pregatita de bal, pregatirea mamei ei de treaba.

Hateru’ over. And out!

Pregatit de dus la dublu zero.

De departe

Ruda de salam, vrejul de vasole

Sa mor de stiu ce titlu sa mai dau. M-am gandit la Rutina 1. M-am intrebat ce o sa fac cand ajung la Rutina 100… Il titluiesc la sfarsit.
E miercuri, seara. A trecut si sambata aia de care ma temeam. Nu am schimbat uleiul. Sambata. Nici duminica. A fost frig. Chiar si in garaj, nu e un garaj inclazit. Sincer? Cred ca nu am avut chef sa schimb uleiul. Sau sa scriu. Sau orice altceva. De bine de rau, de munca am avut chef. Ba nu. Insa nu e vorba de chef cand e de munca. Nu fac parte dintre aceia care isi permit sa munceasca doar daca au chef. Din pacate. Sau poate din fericire. La ce putoare ordinara mi-s probabil nu as face absolut nimic cat ar fi ziua de lunga.

Maine is liber la pranz. Schimb uleiul. Iar. Sau poate ma sperie frigul. Iar. Nu ar fi urgent, insa imi sta pe cap. Vad eu maine ce si cum.
Din impresiile zilei de azi.
Hmm.
Despre ce as putea scrie? Cum am intarziat cu spalatul liniei de bere? Cum a venit o tanti si o servit astazi un ceai si o supa? Cum am banuit-o de constipatie? Nu am inteles de ce s-a asezat ea, singura fiind, la o ditai masa de sase persoane. De mancat cat sase sigur nu a mancat. Sa scriu despre cei doi consumatori care dupa ce le-am comunicat in mod oficial ora de inchidere si mi-am cerut scuze, am lasat nota pe masa si am precizat ca a venit momentul sa inchid, au ales sa plateasca si sa mai sada la povesti vreo zece minutele. Of Duamne ce l-as fi mai tras pe mormolocul ala de barba.

Sau sa scriu despre ciumflingarul de Adrian, ce e ceva rahat de asta mai cu sange albastru? Care vine cu gasca la carciuma. Iar cand mancarea e terminata si le-a umplut burdihanurile imputite… Ce fac ei? Scot cartiile de joc. Stai bre? Unde va credeti? La UK twist championship? Le-a mers figura. Au cerut voie acum o suta de ani, iar acum… continua. Nu e problema mare. Singura MEA problema e urmatoarea. Vin cinci unghieingat de astia. Mananca cate o pizza (cea mai ieftina si mai mare, dar cu de toate daca se poate), apoi se intind. Dar se intind. De exemplu, astazi penultima masa se tooot duse pe la noua si jumatate. Am stat dupa Adrian si gasca de Nemernici (cu N mare de la Neam de Traista) pana dupa 11. Sa ne intelegem. Terminasera pizzele de multa vreme. Si nici ca au mai consumat ceva. In safrsit… Partea buna? Imi imbogatesc vocabularul. Tin cu colegii sesiune de injuraturi la adresa carturarilor astora. In seara asta am ajuns la nivelul doi la Cristosi, la Dumnezei nu am avansat, tot incepator sunt si la Biserici, nivelul prealbastru, care e dupa roz, insa mno, ajung eu si la negru.

In alta ordine de idei, dupa ce am incuiat ne-a sunat Adrian asta. Ajunsese acasa. O zis ca s-a lovit. Nu pe drum. In casa. Ajuns acasa, o deschis si el frigiderul sa ia o bere de acolo, asa de noapte buna. Pai ce sa vezi fratie? Cand o deschis usa frigiderului, o napadit pe el, cremwursti, carnati trandafiri si rude de salam. De toate dimensiunile si culorile. Asa doar i-am urat cu totii.

Macelarul, out.
Poate schimb totusi uleiul ala maine…