Vise…

E trei dimineata, alarma nu apuca sa faca scandal, nu am pus geana pe geana si o dezactivez inainte sa ma incante cu tonuri tribale pe care nu le-am mai schimbat de ceva vreme. Cobor din pat incet, iau tableta, telefonul si ies din camera.

Dezactivez alarma pubului si cobor in bar, aprin un bec chior si imi croiesc drum spre espressor. Pana si pregatirea propriei cafele a devenit o rutina, o masura si jumatate de cafea, trei lingurite de zahar, adaugare de lapte. Imi iau o tigara, invartita de cu seara; dimineata nu prea sunt in stare sa le rulez. Apoi ma asez pe acelasi loc, acelasi de aproape patru ani.

Imi verific, cu aceeasi rutina zilnica, facebookul, contul bancar si emailul. Mai arunc o privire infrigurata rutei. Imi imaginez drumul, curbele umbrite de padurile noastre bogate si intalnirea cu fostii mei tovarasi de drum, prieteni buni pe care nu i-am mai vazut de mai mult de doi ani… Cat de frumos o sa fie… Mai arunc o privire ceasului, acelasi ceas pe care il privesc zilnic, tot mai des cand se apropie ora de inchidere. Mai am timp de o tigara, de ce m-as grabi?

Sting tigara si urc incet scarile vesnic scartaitoare, nu vreau sa fac prea mult zgomot. Ajungand in camera, arunc o privire trecatoare bagajului si ma intreb pentru a suta oara daca am luat tot ce imi este necesar. Imi imbrac izmenele moto si arunc bagajul pe umar, parasesc camera si cobor cu moleseala scarile, indreptandu-ma spre camera unde imi sade echipamentul. Imi trag nadragii, cizmele, imi pun bandana in cap, apoi imbrac geaca. Conectez pe casca intercomul proaspat scos de la incarcat, apoi montez camera. Zambesc gandindu-ma la gramada de bani dusa pe echipament, macar este intr-adevar impermeabil.

Parasesc pubul si deschid garajul, arunc bagajul in topcase si scot motorul meu negru din garaj. Incui garajul. Imi montez telefonul in carcasa si ii conectez mufa de incarcare, activez bluetooth-ul si mi-s good to go.

Imi sarut logodnica, spunandu-i ca da, o sa fiu atent la drum. Shit, am uitat sa postez ca plec, dureaza putin… Imi pun casca, invart cheia in contact si ridic cricul. Intorc cu grija motorul, semnalizez, ma asigur, am plecat…

Asa visam data de zece august anul curent… Asa mi-o imaginam pana ieri dimineata, cand am gasit doua mirobolante plicuri in posta, plicuri ce mi-au spulberat dulcele vis. Unul de la contabil, factura pentru pregatirea taxelor, taxe ce trebuie achitate pana la intai august, insumand numai 823 de lire, suma la care adaugam factura contabilului, de 540 de lire. Am zambit acru cand am citit totalul, intrebandu-ma daca taxeaza o lira pe act, insa sigur nu am avut 540 de facturi si chitante, mortii lui… Al doilea plic era innoirea asigurarii moto, numai 300 de lire, insa, dupa o mica gugaluire, am gasit una mai ieftina, pe la vreo 180.

Nu stiu daca sa indraznesc sa mai visez, insa speranta moare ultima…

20140704-123243-45163028.jpg

This entry was posted in De departe, Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *