Somnule, pasăre măiastră

Fuge somnul din odaie
Când prăjeşte o tigaie
Mă apucă ura mare
Că n-am vreme de culcare

Cum adică să-ţi permiţi
Vezi că o să-ţi rup doi dinţi
Să trezeşti un om ca mine
Îţi iau pielea de pe tine…

Nu ştiai? Tu tre’ să taci
Nicidecum să mă ataci
Dacă eu zic că-i târziu
Aşa e. Crezi că nu ştiu?

Nu îmi pasă că ţi-e foame
Vezi în pungă, nu ai poame?
Ce îţi trebuie să prăjeşti
Nu ştiai că mă trezeşti?

Şi-al meu somn de deranjezi
Nişte spume o să vezi
Cum mă umflu iar în pene
Când te spurc pe tine, nene

Ce crezi? Ca aici e gară ?
Tot aşa, seară de seară
Faci potoale de-alea grele
Le tragi în poze pe ele

Ce, credeai că te suport
Dacă faci şi mâine tort?
Ce te uiţi aşa de trist
Ce pui bot de scuterist?

Dacă-ţi zic că e târziu
Tu să taci, ţi-am zis că ştiu
Că la nouă jumătate
E-ntuneric şi e noapte!

Şi ai mei bătrâni strămoşi
Se luau după cucoşi
Când ochişorii îi închideau
Toţi sub pături se băgau

Şi eu sunt român sadea
Eu repet istoria
Ai ceva de comentat?
Ia mai “JET” am replicat!

Serios?

This entry was posted in Rahat in versuri. Bookmark the permalink.

3 Responses to Somnule, pasăre măiastră

  1. Pasagera says:

    A trip down Memory Lane 🙂

  2. Robbie says:

    ce face somnul asta din UAMENI >:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *