M-a surprins iarna…

Alaltăieri am plecat de la muncă. Am plecat ceva mai târziu datorită câtorva evenimente. Se cam termina pachetul de revelion şi aproape toată clientela părăsea hotelul. Al doilea set de evenimente… am patroni suspicioşi. Ei nu cred în criza economică din ţărişoara noastră, cu toate că şi cealaltă afacere a lor merge ca dracu’. Necrezând în criză, ne bănuiesc pe noi, cei care ne dăm vieţile pe frontul muncii, de afaceri ilegale şi de tot felul de hoţii. Mno, bănuindu-ne de rahaturi, am fost ţinut peste program, în vederea interogării.
La un moment dat am plecat. Le-am explicat frumos că sunt, totuşi, doar un om. Un om care e la muncă de vreo 30 de ore şi care are nevoie de odihnă. Dus am fost spre casă. Cu mobra, autobuz nu aveam atunci şi nu voiam să mai aştept nici 5 minute. Şi nu voiam nici să merg pe jos.
Drumul a decurs fără incidente, iar restul zilei nu am mai avut alte evenimente.
Ieri m-am trezit şi m-am uitat pe geam. Stupoare, totul era alb şi ningea. Laser, frate! Bine că am mobra parcată în faţa blocului…
Am intrat pe messenger de pe calculatorul Pasagerei, al meu fiind puţin bolnăvior. Am hotărât cu foca de Gxg să garez Taifunul Negru lângă Fulgerul Roşu. De urcat la Predeal a doua zi călare nu putea fi vorba.
Am tras de timp din cauza lenii mari.
După masă, adică in jurul orei 16.30, am luat Taifunul între craci şi am plecat spre locul de garare. Mno, era o zăpadă pe stradă… Când am ieşit în drumul “principal”, am accelerat un pic cam tare. Moamă, ce învârteală am tras. 180 de grade în mai puţin de o secundă, reuşind să pun mobra la pământ. Prima dată pe anul ăsta.
Mi-am continuat drumul cu greu. Vai de mine… cum putea să fugă spatele…
Ce m-a distrat, însă, a fost altceva. Într-o intersecţie, am fost claxonat. Iniţial nu am reacţionat, însă mi-am dat seama că doar eu puteam fi claxonat. M-am uitat spre zona de unde se auzise claxonul. Un domn într-un Logan alb însemnat cu “Poliţia Română” îmi face semn dacă sunt întreg la cap. A avut noroc că trebuia să ţin ghidonul cu ambele mâini. Îi făceam o bucurie :P.
Am ajuns fără alte evenimente notabile la garaj, am parcat mobra şi gata.
Azi am urcat cu dulapul ăla de Codreanu. Firmă locală ce deţine monopolul pe piaţă. Iar au băgat autobuz de 27 de locuri. În situaţia în care la Predeal au urcat astăzi vreo 35-40 de persoane. După ce că plăteşti 5,5 lei pentru o cursă de 25 de kilometri, trebuie să fii norocos să prinzi loc, zici că e 6 din 49. Mă gândesc, oare nu are trebui să ne bage biletele într-o căciulă, apoi să le extragă? Biletul extras însemând loc pe scaun… Ai dreacu’ cu monopolu’ vostru! ‘R-aţi ai dracu’ de nesimţiţi. Ţară de profitori şi de speculanţi.
Bun, acum sunt la muncă. Închidere de lună şi, da… explicaţii. De ce? Pentru că e România, pentru că dacă ai un angajat, poţi spune că îl deţii si pentru că încă nu am vorbit de demisie.
Mno, cam gata cu relatările de pe front, mă întorc la ale mele, înainte de a observa vreunul că fac trafic şi că nu îmi văd de treabă.
Viitorul şomer out!

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to M-a surprins iarna…

  1. Robbie says:

    Eu spun că mai bine o laşi mai uşor… nu de alta, dar dupa aceea “Taifunul” va ajunge dintr-o “jucarie” mare, un puzzle si mai mare ;)) şi nu ne dorim asta şi sigur nici tu…mai ales Doamne fereşte să mai primeşti bonus la confecţionarea puzzle-ului şi o şedere de câteva zile în zona veselă de la Spitalul de Urgenţă.

    Spammer-ul out :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.