Se face că am un coleg nou în recepţie. Şi era colegul ăsta nou de tură. Pac, pac, sună telefonul. După ce rosteşte el incantaţia de început, aşteaptă reacţia interlocutorului. Interlocutorul zice:
– Ce faci, bă?
Colegul meu face o pauză, bănuind că eu sunt la celălalt capăt şi răspunde:
– Bine, bă, tu ce faci?
Nu se mai aude nimic câteva secunde şi interlocutorul spune încurcat într-un final:
Fiu-meu e pe acolo? Dă-mi-l la telefon!

Colegul s-a prins că la telefon nu eram eu, ci patronul. Mno, mi-aş fi dorit să fiu de faţă când încerca să drege busuiocul cu replici de gen: Îmi pare rău, nu ştiu ce-am făcut… Dar vai, incredibil! Credeam că este colegul! Dar vai, ştiţi am crezut că recunosc timbrul colegului meu şi tot aşa :D.
Flăcău, eu nu fac farse pe fix şi puţini fac farse pe fix. Mno, recomandare: dacă nu eşti sută la sută sigur că vorbeşti cu o anumită persoană, nu da răspunsuri de astea; poate fi nasol :).
Mno, tură uşoară tuturor!

Categories: Uncategorized

1 Comment

anothergxg · April 16, 2010 at 1:24 pm

ceva asemanator am patit cu un prieten; apelul incepea mereau cu o exprimarea unei dorinte, care scotea la iveala partea noastra homosexuala.
toate bune si frumoase pana cand si-a uitat telefonul acasa si a raspuns ta-so, sau ma-sa, nu mai stiu…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.