Cum nu se conduce un scuter

Acesta e al doilea post din categoria “Aşa nu”. O categorie ce ar putea fi denumită şi “Tehnici testate de împrăştiere”. Împrăştierea nu e o tehnică prin care te faci praştie… e acţiunea care apare după buf. Dar gata cu gramatica, hai să purcedem la povestire.

Cică era odată un proaspăt scuterist. Foarte speriat de cele două roţi pe care se ţinea destul de greu dacă apăreau în trafic şi alte vehicule. Scuteristul, fiind foarte simţit şi nedorind să încurce pe cineva în deplasările lui pe drumeagurile patriei, circula cât mai pe dreapta, chiar pe linia şanţului. Doar pentru a nu incomoda conservarii ăia graşi şi slinoşi din jipane.

Se face că, la un moment dat, al nostru scuterist se plictisea pe acasă pe la el şi, chiar dacă avea un mic şi urât scuter, a plecat spre Belvedere ca să se plimbe. A plecat spre Belvedere, însă nu a şi mers până acolo, s-a oprit pe drum. Atunci era singurel, nu se plimba cu alţi scuterişti ca el fiindcă nu îi întâlnise încă pe cei ce au format un an mai târziu CSBv. Fiind singur, s-a oprit lângă o bancă şi a fumat o ţigară. Apoi a întors ghidonul preaurâtului scuter spre Braşov. A plecat încetişor, însă începuse să îi placă viteza şi a tras de manşon tot mai tare. Şi ce viteză prinsese el… cel mult 60, mai mult nu mergea urâţenia.

Cum cobora el vârtos spre Braşov, observă un far în oglindă, aude un vruuuuuum şi vede stopul motorului care trecuse ca vântul pe lângă el. Se sperie şi trage dreapta destul de mult. Apoi mai vede un far în oglindă. Se gândeşte repede că mai vin vreo câţiva Valentino şi Stoner şi nu ar vrea să stea în calea cursei lor. Se orientează repede, vede un drum în dreapta şi hotărăşte să oprească acolo. Începe să frâneze şi semnalizează dreapta. Iese în acel drum, însă cu prea multă viteză. Încă frâna când a fost ridicat de o denivelare de la sol. În momentul în care se trezeşte deasupra solului, scuteristul nostru se sperie şi eliberează din strânsoare manetele de frână. Ajunge pe sol, dar, nemaifiind acţionate frânele, scuterul nu se opreşte unde voia scuteristul, ieşind din drumul acela în şanţ, unde se răstoarnă.

Scuteristul sare repede în picioare şi, cu toate că nu simte nimic, se controlează de răni. Nu are nimic şi începe să verifice plasticul cel urât. În afară de ghidon strâmb, nici scuterul nu are nimic. Se purcede la îndreptarea ghidonului prin clasice metode. Apoi încalecă pe scuter şi îşi continuă drumul spre casă. Are grijă să treacă repede pe lângă Livadă. Nu ar vrea să audă râsetele bikerilor, pardon, reisărilor care l-au văzut 10 minute mai devreme întins în şanţ.

Un an mai târziu, scuteristul nostru încă se întreabă cum mama sfântului a ajuns în şanţ şi, cu toate că era îmbrăcat doar în pantaloni scurţi şi o bluză, nu a păţit nimic…
De la acea trântă, m-am hotărât să nu mai fiu atât de prost să ies în şanţ ca să nu îi încurc pe alţii. Strada e un “bun” public. Si dacă cineva crede că 100 de cai putere au mai multe drepturi pe o stradă decât 4 căluţi, poate să se ducă drept dracului.

Atât.

This entry was posted in Asa nu!. Bookmark the permalink.

One Response to Cum nu se conduce un scuter

  1. anothergxg says:

    morala?
    purtati echipament, copii!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *