Cum e, de fapt, cu planurile

Toată lumea ştie că planul de acasă nu se prea potriveşte cu cel din târg. Mno, plănuiam eu ca ieri să mă dau toată ziua cu mobra, poate să ajung şi pe Transfăgărăşan, că doar e cald, nu? Cum o fo de fapt? Păi ia să istorisim…

După ce am postat eu, am plecat la Dieci. Acesta, care este, este una locaţie foarte frumoasă, însă se poate să nu o mai vizitez. Iniţial era un loc cald, primitor şi nepopulat de ăia pe care îi iubesc eu mult de tot. Adică cocalarii. De ceva timp, am observat, însă, câteva feţe dubioase, câteva râsete de alea ca la stână şi ceva ţoale de alea coca style. Mno, dacă voi mai mere pe acolo sau nu, vom vedea. Între timp, să revenim.

Am ajuns la Dieci, am comandat şi, după destul de mult timp de aşteptare, am şi primit ce am comandat. E de înţeles însă întârzierea, aveau ceva treabă. Bun, după ce ne-am înfruptat din preparate, am şters-o spre casă. Ca o curiozitate personală: cum dracu’ poţi să bei bere la ora 12, în miezul zilei?!

Pe drum ne-a ieşit în faţă un magazin IT. Mno, let’s go in. Poate găsesc hard. Şi am gasit, un Western Digital, de 180 de GB, la mirobolantul preţ de 245 lei. Ceea ce e ok. Găsisem pe net ceva, însă cu transport ieşeam mai scump. Şi baieţii de acolo au fo ok, deci crecă o să îi recomand când o să îmi aduc aminte numele magazinului…

Am ajuns acasă şi, cu toate că plănuisem ture, nu puteam să las hardul neîncercat, nu?
Aşa că am instalat Windows – data viitoare pun Linux. După ce am instalat Windows, am pus driverele. Se făcuse deja ora 3. Am apucat drumul Selgrosului, de unde ne-am întors 2 ore mai târziu. Mno, shit! Se ştie că în perioada asta, la ora 5 deja e început de beznă. L-am sunat pe cel mai mare spammer în viaţă, adică pe Slbz, să vad dacă are timp să ma ajute cu o aerisire de frână. Frâna de pe faţă prindea cam târziu şi era enervant. Şi periculos. Bun, m-am dus pe la dumnealui şi, pentru început, am montat spătarul. Tocmai fusese sudat, cedase la un moment dat. După ce am montat spătarul, am purces la schimbarea lichidului de frână, se pare că ce aveam eu acolo nu corespundea standardelor în vigoare.

După ce am schimbat lichidul, am plecat cu Slipknot spre Belvedere. Am mai chemat noi o focă, însă se pare că acea foca îşi făcea siesta sau nu avea chef de ture. Am facut o tură de control. Care s-a mai lungit oleacă prin oraş. Se pare că statul pe dreapta mult dăuneaza. Am tras de scuter cam tare, am băgat nişte depăşiri printre benzi… a căror amintire îmi provoacă fiori de teamă.

După terminarea turei, am acoperit le mobră cu le husă şi am urcat, însoţit de Slipknot, la me, în vederea consumării unei cantităţi de alcool. Am aşteptat până a ajuns şi spammerul şi ne-am luat să golim sticla şi cutiile. Totul o decurs relativ ok, cu toate că am instalat programe în marea majoritate a timpului. Scuze, bă.
Mno, ne-am simţit ok. Acu’, am avut şi noi o nedumerire pe care nu am putut să o dumerim. Cum dracu’ s-o împăca audioexcrementul produs de Guţă si şleahta lui de amuzicieni cu AC/DC, Queen, Manowar sau Nightwish? Adică, pana mea… am mai auzit de manelohausări… da’ de maneloroacheri nu. Asta cum dracu’ mai vine?

Ia să încerc să dau o definiţie a maneloroacherului.
So… Maneloroacheru’: acea persoană care să simte bine în compania fraţilor dă pahar. S-a observat că în urma consumului de alcool, după un ” O, viaţa mea” merge un “I want to break free”, după sau în timpul unei “Puşca şi cureaua lată” mere şi o petardă aruncată pă geam, pe lângă maşinile vecinilor. Maneloroacăreala merge asezonată cu bere la litru, o prajeală de-aia dă împute toată scara şi ceva vin pastilat. Se recomandă practicarea manelorocărelii numai în camere izolate fonic sau capitonate, în vederea nepoluării fonice şi neinteligente a împrejurimilor. Încă nu s-a înţeles apariţia acestui curent… Poate că în urma ascultării unei piese rock, adoratorul lui Guţă îşi spune mândru: “Nu sunt chiar manelist”.

Revenind la “I want to break free”: eu chiar sunt free, de aia mi-am luat mobră, de aia am deştele şi gândurile neîncătuşate.

Mno, la sfârşit de post tre să precizez că e ora 7.00 şi că nu înţeleg de ce căcat sunt treaz de la ora 5.00. M-o fi blestemat vreun maneloroacher?
Să consumăm alcool cu cap. Respect!

P.S. Recită un porumbel la fereastra mea:)).

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

3 Responses to Cum e, de fapt, cu planurile

  1. Pasagera says:

    Am şi eu o curiozitate personală: cum poţi asculta manele la ora 12, în toiul zilei? Da, ştiu, la fel cum poţi bea şi bere la aceeaşi oră… Două elemente care merg mână în mână, nu?

  2. anothergxg says:

    deci, draga mea foca,

    transfagarasanul e inchis de pe la sfarsitul lui octombrie pana pe la sfarsitul lui mai. deci te-ai fi dus ca o foca degeaba p-acolo, pe un drum drept, plin de prosti si de radare.

    mi-ar fi facut o deosebita placere sa te onorez cu prezenta, insa eram alaturi de a mea pasagera, insa nu are voie sa se plimbe pe scuterul rosu daca temperatura este sub 15 grade Celsius

  3. slbz says:

    berea la 12 ziua merge cand e vara si esti la un tenis de picior sau pe plaja sau dupa o noapte in care te-ai imbatat…sa vezi ce repede iti revii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *