Auci

Grăbindu-mă pe scări la sapă, am reuşit să nu îmi mai pot ridica picioarele destul şi am căzut ca un prost, lovind cam tare cu un genunchi în scară. Văzându-mă şchiopătând, una dintre colegele mele m-a întrebat ce am păţit. Am răspuns foarte acru că am căzut ca un prost pe scări. Se uită la mine cu o faţă nedumerită şi mă întreabă unde am căzut. Răspund un picuţ mai acru decât prima dată că am căzut pe scări, doar spusesem o dată unde căzusem. Nu? Atunci, cu o privire şi mai nedumerită, mă întreabă cum am căzut. Am dat ochii peste cap şi am răspuns încă o dată că am căzut ca un prost. Nu pricep de ce dracu’ nu mă mai înţelege nimeni. De câte ori tre’ să zic acelaşi lucru?

Nu pot să nu comentez şi următoarea întâmplare. Se face că avem contract aici, la stână, cu un anume furnizor de semnal audio-video. Şi vine un reprezentant de-al ăstuia şi abureşte conducerea cu noile lor decodoare digitale. După ce aruncă tăt felul de epitete de genul: aparatul ăsta e dă shit, face şi pichioci prăjite, calcă, spală, aspiră şi, în timpul liber, mai şi transmite în televizor 101 programe.

Mno, când auzi conducerea de aşa minunăţie, pe loc semnă contractul şi îşi dădu aprobarea pentru a introduce asemenea minuni tehnologice în camere. Mno, acu’ eu ştiu că sap în preafrumoasa ţară Romândria, ţara în care sacii de grâu se fură singuri (aşa zicea Teo în Deko). Te aştepţi ca aceste deosebite aparate să nu dispară din camere? Sau să zicem că nu dispar. Te aştepţi să nu încerce vreun deştept să încerce alte programe? Să nu dea vreo tută olecuţică de vin sau ceva cola pe el? Şi totuşi, nu o să se împiedice vreun cretin şi o să se lovească de decodor, imprimându-i o traiectorie dubioasă înspre geanta lui de voiaj?

Dacă cineva crede că sunt puţin paranoic, vă invit să poftiţi pe la mine să vedeţi cum scot românaşii de prin genţi halate, prosoape, prelungitoare sau telecomenzi când află că nu erau incluse în preţul camerei.
Sper doar să anuleze cumva comanda şi să nu se lege la cap cu aceste deosebite aparate. Îţi pui decodor de astă în intimitatea căsuţei tale, nu acolo unde cazezi tot felul de foci cleptomane. Părerea mea.

Acestea fiind spuse, mă mai ating uşor pe genunchi şi simt că încă mă doare. Dacă vreţi să ştiţi de ce, vă mai zic o dată că am căzut pe scări ca un prost. Ce? Unde am căzut? În crucea…
Pace!

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.