Amintiri

Hai vară!!! Că nu mai pot îndura atâta îngheţ şi atâta zăpadă. Plictist fiind, am răscolit prin EDS şi am recitit posturile mai vechi. Pfoai, cât de fain era în vară… Ieşeam de la muncă şi lăsam inspiraţia de moment să îmi întocmească traseul. Cum ar fi ăsta. Cât visez la o zi călduţă… Ce aş mai încăleca pe monstruleţ şi ce frumos aş mai lua curbele cu genunchiul jos. Cât de mult mi-ar plăcea să admir peisajul României noastre sălbatice şi nepopulate.

Cu toate că sunt perfect conştient de faptul că în momentul în care m-aş bucura de plimbare şi de o parte din peisaj, m-ar întrista cealaltă parte a peisajului, poluat cu ajutorul proastei creşteri a concetăţenilor noştri. Populaţia celeilalte Românii. Românii ăia care nu au auzit de termenii “curaţenie” sau “bun simţ”. Animalele alea care ascultă manele şi nu numai, care consumă cantităţi industriale de bere (de obicei cât mai ieftină şi mai “germană”) şi care uită să îşi adune jegul pe care l-au produs. Oare cum aş putea sau am putea să educăm aceste specimene? Oare e o idee bună să le atragem atenţia? Oare ei în căsuţele lor fac la fel? Oare îşi lasă gunoiul în mijlocul casei, sperând că un străin o să îl ia de acolo? La ce găsim în urma unora, putem crede că au mâncat numai de pe jos şi că, din prea multă lene, nici măcar nu îşi mai spală vasele sau pe ei înşişi. Preferând să economisească apa, aruncă Eau de Toilette pe ei şi gata. La cum miroase uneori pe lângă unii prin mijloacele de transport în comun şi nu numai, nu pare imposibilă teoria mea, din păcate.

E oare o idee bună să le spunem noi acestor specimene că PET-urile nu sunt biodegradabile şi că, dacă nu vor fi strânse, acolo le vor găsi şi urmaşii urmaşilor noştri? Şi dacă vom atrage atenţia, oare nu vom fi jigniţi şi nu ni se va râde în faţă? Uat tu du? Uat tu du?

Sunt deranjat de specimenele descrise şi de acţiunile lor, dar nu ştiu ce aş putea face eu ca să nu se mai întâmple. Să pot ieşi în natură şi să mă pot aşeza oriunde fără să strâng de acolo deşeuri înainte. Cică toată Europa plânge după natură, după locuri şi peisaje în care nu există construcţii, după zone verzi. Noi le avem şi ne batem joc de ele. De fapt ăsta e românul, se cacă la el în ogradă.

Era un banc destul de nasol, care, însă, ne cam reprezintă. Cu el închei acest post:
“Un român găseşte un prun. Fiind rupt de foame, scutură de zor prunul, până cad toate poamele jos. Şi bagă el la prune până nu mai poate. Când nu mai poate, prunul fiind descoperirea lui, se cacă pe prunele rămase ca să nu le mănânce altcineva. Îl apucă, însă, somnul şi adoarme lângă prun. Se trezeşte la un moment dat, când foamea îi cam dă târcoale. Ce e de făcut? Păi ia să vedem cum arată prunele alea… Asta parcă nu are căcat pe ea, se poate mânca. Nici asta nu are, merge mâncată. Tot aşa până se termină prunele.”

P.S. Am auzit “bancul” în copilărie. Iniţial, era vorba despre un ţigan, însă am observat că majoritatea concetăţenilor mei se poartă ca şi cum ar vrea să fie asociaţi cu această etnie. Mi-am luat libertatea de a schimba făptaşul. Nu cred că o să deranjeze pe nimeni şi, cu atât mai mult, nu pot fi numit rasist (cu toate că sunt un pic rasist, nu mult, doar cât să îmi doresc să dispară toţi dracului din ţară!) Şi de se găseşte unul care să înceapă să spună că sunt necioplit and shit, să ia o mobră între craci şi să meargă din Braşov spre Cheia. Şi după ce o evita bolovanii din Gârcini, aruncaţi, da, de către ţigani, să ia unu’ acasă şi să îl îngrijească. Şi nici după aia să nu îmi spună că gândesc greşit…

Rasistu’ out.

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

2 Responses to Amintiri

  1. Robbie says:

    Trist dar adevărat!
    P.s: Can I join your rasist group? ;;)

  2. Varu' says:

    asa e vere… si asa ca o completare : http://www.youtube.com/watch?v=1_Oy7dxdBzM 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *