Akai – explicaţia

Mno, după ce am scris ieri postul(nu postul cu Akai), o venit ficioru’ care mă schimba. Nu scutecul, tura. Mno, fiind câteva problemuţe, m-am gândit să mai şed oleacă. Şi uite aşa am pierdut autobuzul ăla lasăr de 9:30, apoi şi pe cel de 11:15. Ce mi-a trecut prin cap? No problem, încalec pe scuterul ăla negru şi frumos, ăla cu şa mare 😛 şi merg acasă. Pentru că aveam de achiziţionat ceva, preferam să cobor cu scutărul. Nu prea ador să mă dau cu mijloacele de transport în comun, iar taxiurile sunt scumpe. Aşa că am încălecat pe o şa şi jet spre Braşov. Dar un jet mai mic aşa, că era destul de îngheţată soseaua.

După ce am mers vreo 5 kilometri, am sesizat un zgomot infernal. Era clar, variatorul îşi dădea obştescul sfârşit. Am continuat drumul cu 60 la oră, mai mult nu voia sau nu putea. Chiar la intrare în Braşov, am observat că vitezometrul făcea figuri. Mai făcuse aşa în trecut şi i se trăgea de la o siguranţă. Am hotărât să opresc şi să rezolv problema. În parcare la Carrefour. Am oprit mobra, am descălecat, am desfăcut un capac, am verificat siguranţa şi şoc! Era ok. Măi să fie… În sfarşit, încalec pe scuter, pun contactul, dau cheie şi şoc! Nu mai pleacă. Mno fain, ce dracului are? Păi am observat că atunci când am schimbat releul, nu am izolat aşa frumos cablurile care fac legătura cu acesta. Datorită apei si sărurilor aruncate de roată pe releu, cablurile s-au corodat, iar unul s-a rupt. Nefuncţionând releul, bateria a fost golită şi nu s-a ocupat nimeni de încărcarea ei.

Şi uite-mă stând ca o focă lângă mobră fără curent. Am sunat foca, însă avea telefonul închis. Am sunat foca roacheristă, însă nu era în Braşov. Apoi l-am sunat pe Matrix. Câta norocul, în juma’ de oră era lânga mine cu fişe. Am cerut o scânteie la un conservar posesor de Dacie şi, după ce s-a strâmbat oleacă, mi-a dat. Mno, am şters-o din parcare spre Selgros, de unde am achiziţionat una-alta.

Am plecat spre casă şi am tras un duş. Pe urmă am dat cu praf de mers în direcţia casei lui Matrix. Acolo urma să aibă loc cel mai tare party din sud-estul Europei. Şi pfoai ce am lucrat… pfoai cât am mai troscănit… ma mir că nu ne-o dat nimeni afară la ce falsări am tras pă karaokele început. Mno, la un moment dat… am observat ca pe microfonul pe care îl ţineam în mână scria Akai. In următoarele ore am repetat acest cuvânt în toate accentele şi pe toate tonurile posibile. Presupun că devenisem exasperant la un moment dat. Da mno, aşa îmi place mie.

La sfârşit, dar nu în cele din urmă, le mulţumim gazdelor pentru invitaţie, pentru săraţelele alea cu care m-am îndopat eu în continuu şi pentru că nu ne-au dat afară când am început behăielile. Mno, mulţămim frumos încă o dată.

Mahmuru’ out!

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

2 Responses to Akai – explicaţia

  1. Robbie says:

    Frumos party. Sa tot fie !:) AKAI !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *