Înainte să închid agregatul, am observat că o anume Focă este online. Asta se întâmpla ieri, când mă pregăteam să plec acasă. Şi, văzând foca, i-am spus că am două cuvinte pentru ea: Muntele Roşu. Văzând că nu răspunde, am închis calculatorul şi am început să mă echipez de plecare. La scurt timp, mă apelează foca şi zice că ar fi interesată de ieşire.

Am plecat spre Braşov cu ceva întârziere, aşa păţesc eu de fiecare dată şi, după ce am lăsat calcu’ acasă, am aşteptat să vină foca la mine. A venit şi, după ce am alimentat, am plecat spre destinaţie. Drumul, aşa cum am spus întodeauna, e superb. Atâtea curbe, atât de frumos construite… parcă au fost făcute special pentru noi, aştia pe două roţi. Drumul a fost superb, însă eu am fost păcălit de mirajul verii şi am plecat spre Muntele Roşu în blugi peste care am avut genunchiere. Dar auzi gândire frate, să mergi în creierul munţilor în blugi, acum, pe frigul ăsta… Am cam dârdâit.

Ajunşi la drumul care duce spre munte, foca a avut o oarecare ezitare. Parcă ar fi vrut să mergem înainte şi să ne întoarcem pe Siriu. La insistenţele mele, am urcat acei 3 kilometri de căcat. Drumul ăla e atât de distrus încât nu cred că o să îl mai fac vreodată. E prea dureros. Ajunşi sus, am făcut câteva poze, am admirat ceaţa de pe acolo, deşeurile aruncate de mizerabilii oameni şi am cam plecat înapoi. Nu înainte de a-i da motive de râs focii. Am prin scuter o pereche de pantaloni impermeabili. Cum spuneam, era un frig pe acolo de îmi îngheţa sângele prin vene. Aşa că am luat pantalonii pe mine, măcar să nu mai simt curentul. Dar surprize, surprize! M-am chinuit juma’ de oră să îi îmbrac. M-am făcut cât o morsă şi nu prea mai încăpeam în ei. Eu mă chinuiam să îi iau pe mine, foca şi prietena ei râdeau de mine. Mno fain.

Am plecat într-un final înapoi spre Braşov. Am ajuns fără incidente, chiar dacă am trecut prin Gărcini şi am făcut la repezeală ceva de haleală, foamea se instalase în noi. După ce am halit, am hotărât să mergem la adunătură, în Livadă, aşa cum vorbisem cu restul cârdului de foci. Când ne-am săturat de bârfit sau când am început să îngheţăm, nu mai ştiu sigur, am plecat fiecare pe la casa lui.

Ce zi frumoasă, chiar dacă a fost o dată de 13 şi chiar dacă m-a speriat o mamaie de dimineaţă, care, văzându-mă lângă plastic, mi-a şoptit: Ai grijă, maică, ai văzut câte rele sunt la televizor! Acu’ nu ştiu dacă se referea la baicăru’ care a spulberat o tanti pe trecere sau la baicării care sunt măturaţi de conserve, dar tonul ei mi-a cam dat fiori.

Mno, cam astea au fost trăite ieri. Azi dorm sau cârpesc una-alta la cazan… Om vedea. Zi uşoară şi faină tuturor! Mai puţin conservarilor ălora chiori. Voi să aveţi o zi naşpa, băi ciuflingarilor. Da’ naşpa naşpa!

Update:

Mult stimată şi iubită focă, am impresia că acest blogger a scris special pentru tine acest post. Mno, îţi recunoşti dependenţa or what?

Categories: Plimbari

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.