Rahat in versuri

Mulţumire

Îi mulţumesc celui de sus
Că te-a adus deasupra
Iar de eram un pic mai dus
Îţi remodelam mutra

Cum pana mea poţi să spargi
Cu utilaj de minerit în casă
Te-ntreb explozibil bagi?
Să ştiu să plec de-acasă

De ce din somnu-mi mă trezeşti
În muget groaznic de picamer
Pe zebră aş vrea să te-ntâlnesc
Dar eu să fiu în Hummer

Cum pana mea să dai cu sete
În zori de zi să spargi pereţi
Să mă trezesc cu faţa la perete
Să îi blestem pe-ai tăi, pe toţi

Aşteaptă în pana mea bă focă
Să treacă măcar juma’ de zi
Aşa nu vei mai risca o rocă
Sa te pocnească-n freză într-o zi

Scuteriştii cei săraci îs obosiţi
Nu prea mai dorm de când nu sunt călare
Şi au devenit cam nesimţiţi
De când îşi iau trezirea-n zgomot mare

Uncategorized

30.05.2009 – Prin zonă

După ce m-am trezit din somnul meu de după bere si o picătură de tequila, am sunat la urgenţă foca. I-am propus ceea ce nu îi mai propusesem de multă vreme. O plimbare. Cu toate că iniţial m-a refuzat cu eleganţă (Jet mă d’acia), într-un final a spus da şi a fost de acord să tocim cauciucurile nemţeşti prin gropile rromâneşti. Şi duşi am fost spre Sfântu Gheorghe. Eu având-o pasageră pe Pasagera şi Gxg împreună cu Carmen. Am mers la modul relax cu maximum 70 la oră. Vremea era frumoasă, doar jumătate de cer spunea că o să se deverse.

Ajunşi în Sfântu Gheorghe, am tras pe dreapta în apropierea parcului şi am dat o tură prin zonă. Fiindcă era cald, am hotărât să achiziţionăm câte o îngheţată. Am găsit un supermarket unde au intrat doar ei trei. A fost ultima oara când i-am văzut! Aşa îmi spuneam jumătate de oră mai târziu, când ei încă nu ieşiseră de acolo. M-am calmat când i-am văzut totuşi teferi, la un moment dat.

După ce au scăpat din înfiorătorul magazin, am hotărât să ne scăldam în razele soarelui. Asta fiindcă lacul din parc părea destul de murdar. Oricum, foarte fain e parcul ăla. Nu e foarte mare, însă ai impresia că un Superman sau Ironman a decupat o bucată dintr-o pădurice şi a aruncat-o în mijlocul oraşului.
Foarte frumos!

Am impresia că în Sfântu Gheorghe până şi piloţii de căruţe au făcut şcoala de şoferi. Asta după ce un căruţaş de ăsta mi-a acordat prioritate într-un sens giratoriu. Ce căuta el cu căruţa pe drumul public din ditamai reşedinţa de judeţ nu aş putea să ştiu…

Am plecat din Sfântu şi am pornit spre Întorsură. Am oprit un pic prin Ozun şi am achiziţionat câte trei bucăţi din preparatele locale: kurtos. Am luat de unde mai luasem şi altă dată. Clar nu de la rulote. Ăia nu sunt ozuneni. Deci nu cunosc arta desăvârşită de coacere. Mno, ideea e că am luat odată kurtos de la o tanti care avea o rulotă pe lângă ea, iar kurtosii au fo slabi. Slabi de tot.

Am părăsit şi Ozunul şi ne-am târât spre Întorsură pe drumul din Dobârlău. Mult spus drum. De fapt, era o întindere de gropi şi plombe. Am evitat gropi încontinuu.

Am ajuns la rude, am bârfit un picuţ, apoi am continuat să bârfim. Se cam adunaseră nori negri deasupra şi parcă aveam o mică reţinere să plecăm.

Când s-a mai luminat, am plecat la urgenţă spre Braşov, unde am ajuns fără nicio problemă. Faină plimbare. Cu gust de “mai vreau”. Cu toate că toată ziua ne-au dat târcoale nori urâţi, nu am fost udaţi. Ceea ce nu am precizat a fost faptul că tot drumul am claxonat cu noile mele claxoane Hella, de 110 decibeli frumoşi, care au poposit pe scutărul negru graţie generozităţii membrilor CSBv. Le mulţumesc şi pe această cale. Vă mulţumesc frumos pentru că aţi fost alături de mine, pentru tot ce aţi organizat şi pentru că sunteţi mai mult decât nişte prieteni!