Uncategorized

Aventuri acasă

Ca tot omul care observă că plăteşte o opţiune de câţiva euro la Orange şi îşi dă seama că nu o foloseşte, m-am hotărât să îmi trag şi eu o cartelă Cosmote. Adică am verificat la sfârşitul lunii minutele mele de pe abonament şi din 180 de minute folosisem 7. Nu era prea laser. Aşa că am cumpărat un telefon de la Slipknot (merge, bă) şi am introdus în el cartela primită de la Pasageră. Asta se întampla ieri, pe la ora 17:00. După ce am introdus cartela în telefon, am efectuat primul apel ca să o activez. Bun, am activat opţiunea aia şmecheră şi mi-am personalizat apoi tonurile de apel şi alte setări. Pe la ora 20:00, la trei ore de la activarea numărului, îmi sună telefonul… Mă uit spre Pasageră, credeam că face glume. Nu ea suna. Mno, cine dracu’ să sune când nu am dat numărul nimănui? Răspund:

– Alo! Spuneţi, vă rog!
– Bună seara, am înţeles că aveţi lemne de vânzare.
M-am gândit că îşi bate vreun roacker sau vreun scuterist joc de mine, dar nu aveau numărul ăsta.
– Greşeală! zic, formaţi din nou, eu nu vând nimic.
– Ba nu, că eu aşa am înţeles, că vindeţi lemne!
Deja mă enervasem şi am continuat cu accent de arghelean.
– Mno, stimate domn, să schiţi că aşest număr ghe chelefon o fo activat numa’ azi. Deci aţi greşit numărul, fută-l Dumnezău să-l fută. Mno şi eu nu vând nişi un lemn, sara bună.
Am închis telefonul şi se pare că stimabilul a înţeles fără alte explicaţii pentru că nu a revenit.

Mno, paşe!

Uncategorized

Ce de copaci…

Se face că eu am o surioară prin ză Greit Brităn. Şi se mai face că ea, neavând ce face cu vro câţiva euroi, s-a gândit să facă un bine fratelui ei, proprietarul preafrumosului şi preaelegantului, adică a măreţiei sale Scuterul Negru (să vad eu o laudă mai tare ca asta :P). Adica mie, grasul de 102 kg (tre’ să scap de pufuleţii ăia din cameră, că nu mai ţine).

Aşa, mă sună surioara şi îmi spune să merg la poştă că trebuie să ridic o sumă de bani. Foarte frumos din partea ei, mulţămesc frumos, soră-mea. Ieri se face că ajung la poştă (Poşta Română, of course) şi pătrund în interior. Merg la ghişeu şi mă aşez la coadă. Se ştie că în toate instituţiile de stat din România, cu toate că sunt o grămadă de angajaţi, tot timpul e coadă. Cum îmi aşteptam eu rândul, observ un moşulică cum se strecoară pe lângă mine şi se aşează în faţa mea. Fără efect însă, madam de la ghişeu m-a abordat pe mine primul. Mă întreabă prin ce serviciu au fost trimişi banii. Ridic din umeri în timp ce ma scotocesc prin buzunare. Aveam eu un ID number al transferului, dar nu dădeam de el. Gasesc hârtiuţa şi i-o arât, hârtiuţa. Se uită la numarul mâzgălit pe peticul meu de hârtie şi dă dezaprobator din cap. Păi nu la noi, încercaţi la o bancă cu serviciul Moni Graham.

Mno, apuc calea spre bănci, nu calea spre pierzanie, şi găsesc un Unicredit Ţiriac. Pătrund în interior şi simt căldură. Pfoai, am stat cam mult în apropierea lui Slbz, uite ce expresii dau din mine… Dar să revenim, o întreb pe tanti dacă seamănă mâzgăleala mea cu un ID de Moni Graham, cică da. Lasăr. Demarează tanti activitatea de extragere a banilor. Mai că îmi venea să îi las acolo. Am semnat vro patru pagini A4 si una A5. Bun, mă întreabă dacă îi vreau în Euro sau în lei. Aleg Euro şi ca să vezi, aveam de primit câţiva Euro virgula 42, adică 00,42 Euro. Mno, întocmeşte madame încă o hârtie de schimb valutar plus una de acord nuş ce. Las-o dracu’, madame, că am semnat ca la tribunal. Parcă navigam în Windows: sunteţi sigur că… Da în… pana mea.

Mno, eu am ales ca factura mea de portocală să îmi vină pe mail, să nu mai taie aştia copaci aiurea. Însă uite cum pentru câţiva IePuroi transferaţi taie ăştia o Dumbravă minunată.

Întreb şi eu ceva la sfarşit de post…
Pentru o sex oral primită degeaba, fără rost şi fără a face nimic pentru a o merita… cum ar trebui să răspund? Bine, iniţial m-am gândit că eu sunt mai bun de atât şi că nu merită să mă cobor la vreun nivel şi că nu trebuie să demonstrez că pot fi mai cioban de atât. Însă acum mă întreb dacă nu cumva ar trebui să fiu mai cioban? Dacă o coastă sau o falcă ruptă nu mi-ar acoperi setea de răzbunare. Într-un fel sau altul, sexul oral se va întoarce. Voi, cei slobozi la gură, ţineţi minte că misterioase sunt căile Domnului. Şi nu în ultimul rând, sexul oral de azi… sexul anal de mâine… şi bâta va fi dildo-ul.

Sexologul out.

Tot mi-am comandat rack. Numa’ aşa, ca să moară dujmanu’.

Evadati din grajd Fun Rahat in versuri

Lustragiul pătimaş

Acum mult timp, cu aproximativ 4-5 anişori în urmă, am avut un invitat la mine, în camera de serviciu primită de la directoarea hotelului. Acţiunea s-a petrecut la fostul loc de muncă, a cărui locaţie era mirifică, mirobolantă chiar. Se făcea că am consumat ceva băuturi spirtoase alături de acest invitat. Fosta mea colegă de cameră a vrut să se delecteze privind, admirând chiar un film X-rated. După vizionare, am mai consumat ceva băuturi şi am mai schimbat ceva replici. Invitatul meu a dorit să se îmbăieze fiindcă tocmai picase de pe un drum lung, fiind obosit şi încălzit. În timp ce era în baie, mi-am dat seama că aveam nevoie de ceva de acolo. Am aruncat o privire pe geam să vad dacă se aruncase în cadă. Dar vai, surpriză! Invitatul meu căzuse în păcatul malahiei, lustruind bastonul, dându-i in cap la mort, agitând copilul mort, zgâlţâind banana, jucându-se cu ursuleţul, agitând sticla de sana. Am rămas mască şi m-am retras oripilat.
După acest incident, nu am mai facut băi in cada întinată de materia cenuşie a invitatului meu.

Frunză verde de nuia
Frate, las-o-n pana mea
Te-ai simţit acilea bine
Ţi-ai uitat fiii la mine

Las-o dracului de treabă
Faci în deplasare la….treabă *
Treabă de aia nasolă
Îndemnat de cel din smoală

Măi frăţie, de mult te ştiu
Dar nu ştiam că lustragiu
Ai să fii la mine-n baie
Că-ţi dădeam un şut în cap *

Sper că nu te mai tragi pe cur
Şi nu mai arunci cu fii în jur
Sper că eşti mai calculat
Si mai des eşti regulat.
Fâs fâs!

Turnătorul out!

Uncategorized

Bună treabă…

M-am holbat aseară la 4400 până pe la 1:30. Am mai dat la zăpadă între timp, pentru condiţie fizică. Mno, mă trântesc la somn. Şi mă trezesc ca de obicei, descui uşile, merg la baie şi pe urmă mă gândesc să mătur terasa pentru că se depusese ceva zăpadă. Ies eu frumos, mătur acolo, mai dau şi cu lopata destul de mult timp. Începusem să mă mir că nu mai apar colegii mei. Mi-am dat seama că grupuleţul de copilaşi drăgălaşi mâncau abia pe la 9.00. Am terminat de curăţat şi am intrat în recepţie. Am dat drumul apoi la 4400 şi am privit cu interes. Totuşi, ai mei colegi nu mai apăreau. Mă uit la ceas…, mă mai uit o dată, apoi mă uit la laptop, la telefon şi la calculatorul din recepţie. Nu îmi venea să cred, era doar 5:45. Nu înţelegeam cum dracu’ de m-am trezit la ora aia şi cum de m-am păcalit aşa. Poate inconştientul meu voia să arate ce angajat model sunt… NOT.

Mno, am plecat cu autobuzul mai târziu spre casă. Tot timpul apar complicaţii când vreau să ajung devreme. Am ajuns şi în Braşov pe la 12:00 şi pur şi simplu a trebuit să înot până acasă. Nu e deszăpezit nimic şi e al dracului de greu să te mişti pe trotuare.
Acum aş da un play la cele câteva episoade rămase, dar se pare că îmi e al dracului de somn.

Hai cu asfaltu’ ăla uscat! Orijinalu’ out!

Uncategorized

Fără chef de muncă

Da, sunt de tură şi mai am un pic până scot cablul telefonului. Deja a sunat de mult mai multe ori decât aş fi avut chef să aud. Ce e cel mai nasol? Aud aceleaşi întrebări, la care dau aceleaşi răspunsuri. Da, am camere, preţul fiind acesta. Ar mere un somn frumos, da’ se pare că am un grup de copilaşi. Again! Partea bună este că au profesori care îi supraveghează, eu nu trebuie să interacţionez deloc cu ei.
Mno, acu’ mă uit pe geam şi văd o zi naşpa, atât de naşpa încât dacă aveam tendinţe emo, îmi scurtam o venă. Şi totuşi, o să deschid folderul numit “The 4400” şi o să dau play la următorul episod. Asta pentru că ador serialele şi pur şi simplu încremenesc în faţa ecranului.

Serial Killăru’ out.