Rahat in versuri

Mac mai mic

Frunză verde garofiţă
Mi-am tras gun de grădiniţă
Ca să treacă timpu’ iute
Când vremurili ie urâte

Jur să spăriu cocalaru’
Ce învârte prost şăsaru’
În sens frumos dă Românie
Chişătoarea să îi vie

Jur să dau cu bilă albă
După cei ce trec în grabă
Fără să se uite întâi
Prioritate îi sau nu-i

Jur să mă combin cu chelu’
Amândoi să dăm măcelu’ (mac mai mic)
Ălor chiori şi jmecheri mari
Ce in Dacii-s cei mai tari

Strop curat de vin divin
Moamă, ce idei îmi vin
Despre cei ce-au dat cu cuie
Când au consumat tâmâie(oasă)

Pune-v-aş dă gât un ştreang
Chiar de staţi numai în gang
Atârna-v-aş sus pă plită
Ca să fac din vită sită

Frunză verde de cicoare
Ştiu că versul sens nu are
Nu înjuraţi că viu la voi
Înarmat ca un puţoi

Uncategorized

Futu-ţi portocala mă-tii!

Am ajuns în Braşov pe la 10:10, adică acum 40 de minute. M-am gândit să nu cobor în altă staţie ca să îmi plătesc abonamentul Oranj, pentru că există magazin în Unirea. Mno, am ajuns în gară şi am coborât dezamăgit din autobuz, pentru că nu am prins autobuzul luminii astăzi, deci nu eram protejat de lumina sfântă a kitchoasei cruci. A crucii mă-sii de şofer. Mno, după ce am coborât din rahatul ăla de autobuz, am plecat spre Unirea Shiter Center. Am ajuns la magazinul Oranj de acolo. Închis! Cum mă? Mă uit la orarul atârnat de uşă. 10 – nuş cât. Mă uit la ceas: 10:20. Bă să dea dracu’.

Mno, dacă persoana care se ocupă de căcatul ăla de magazin e la fel de punctuală ca o anumită persoană, care se ocupă de alt magazin (o persoană pe care o ştiu eu, e clar), o să deschidă în pana mea la 13:00. Atunci când soarele a reuşit să învingă stratul gros de rimel uitat de aseară pe ochii ei ca două stele. Oare ce se face într-o zi întunecată?

Mno, atât momentan.
Zi faină tuturor!
Clientul NEsatisfăcut out…

Uncategorized

Prostia românească

Astăzi o să scriu despre prostia made in România, un subiect interminabil. O să încep cu un deosebit exemplar, un exemplar des pomenit de mine pe acest blog de shit. Mno, am deosebita plăcere să vă prezint… şoferul de autobuz! Un nemaipomenit exemplar. Cu o vârstă între 30 şi 35 de ani, probabil căsătorit, probabil tată a vreunui nefericit copil.

Am văzut mulţi şoferi de autobuz puţin plecaţi de acasă. Acţiunile ăstuia au depăşit recordurile de prostie înregistrate până astăzi. Avea un stil de a ieşi din staţie nemaipomenit. Nu ştiu ce reguli de circulaţie respecta, însă sigur nu erau cele în vigoare. Sigur l-au claxonat şi înjurat doar în cursa de astăzi cel puţin 20 de persoane pentru că ieşea din staţie direct în faţa conservelor de pe DN. Fără nicio jenă, ca la stână, frate. Când am coborât am şi înţeles de ce nu ceda trecerea sau de ce nu aştepta cuminte în staţie, până avea dreptul să iasă de acolo. Avea contract cu Doamne-Doamne, iar dulapul pe care îl conducea era protejat de lumina sfântă a Domnului Iisus. Autobuzul era supranumit şi Maşina Luminii, iar şoferul presupun că era supranumit Cârmaciul credincios şi supus, cred.

Continui postarea de astăzi cu o deosebită plăcere. Pentru că o să tastez despre un coleg de-al meu, un domn trecut bine de prima tinereţe, cu toate că acest lucru nu se vede, el fiind foarte sportiv. Dar să expun şi motivul pentru care îl prezint astăzi pe Every Day Shit. Nu putem să nu îi observăm pe cei care vor să iasă în faţă, să fie în centrul atenţiei tot timpul. Chiar dacă e greu de crezut, colegul meu, datorită reuşitelor lui extraordinare, a fost înscris automat la un Campionat Mondial. De urecheling şi curling.

Povesteam cum patronii sunt cu ochii pe noi, verificându-ne tot şi toate. Acum am şi aflat de ce. Au fost patronii la o radiografie şi a fost observată limba colegului nostru undeva în intestinul gros. Da, ştiu cum sună ce am scris eu aici. Însă ştiu şi cum e să fii verificat până la piele din cauza unui moş cu vise de mărire şi conducere. Vreau să îi dedic infectului versul următor: “Îţi lingi în cur şeful ca să ajungi un şef mai mic? Dă-te în gâtul mă-tii!” Acolo să te duci stimate coleg, dar prin cur să intri. Vreau să le dedic tuturor lingăilor de ochi maro hemoroizi gingivali şi fie ca într-o altă viaţă să fiţi plante. La propriu. Ca să puteţi deveni un extraordinar chilot. Aşa veţi putea deveni de nedespărţit de orificiul căruia îi acordaţi atâta atenţie.

Ataşez poza cu dulapul luminii şi mă întorc la treburile mele.
Sictiritul out…

Lumina din lumina...

Lumină din lumină...

Mno fucking update: Dacă pe o uşă scrie mare: DEFECT… ea funcţionează? La mea de vaci imbecile…

Uncategorized

Gata cu fumatul

Am observat că ăştia scumpeau ţigările la 10 lei. Mi s-a părut cam mult, pana mea, oricât de puţin ai fuma, tot e aiurea să arunci 10 lei pe 20 de ţigarete. Ca să le aprinzi, să le fumezi sau poate să le uiţi în scrumieră? M-am întrebat de multe ori de ce fumez şi de ce nu mă las de fumat. Am dat vina pe dependenţă, pe plictiseală, pe nervi. M-am ascuns în spatele acestor motive când motivul era unul singur: Nu voiam să mă las de fumat. Îmi plăcea să trag din ţigară, să fac pauze de ţigară atunci când mă plimbam, să stau la o ţigară cu prietenii. Mi-am dat seama că fumatul are două probleme. De prima am vorbit deja, fumatul devenind un lux, iar a doua se subînţelege, sănătatea. Nu cred că se merită să dai o căruţă de bani pe ceva ce îţi aduce moartea. Mai devreme sau mai târziu, fumatul te ucide. Şi moartea cauzată de fumat nu e una rapidă şi nedureroasă. Din contră. Şi uite aşa, după mai multe… să zicem tentative, mi-am propus ca, de la întâi ianuarie 2010, să renunţ la acest viciu scump. Până acum, adică de douăzeci şi şapte de zile, am reuşit să mă abţin.

Mai nou, chiar mă deranjează să merg într-un local unde se fumează. Acum îmi dau seama de nişte chestii pe care însă nu o să le scriu azi. O să le scriu atunci când vor fi foarte puţini aceia care vor fuma. Nu aş vrea să creadă cineva că acum îmi dau aere şi că scriu anumite chestii în ton cu Green Peace şi alţii ca ei.

Cum te poţi lăsa de fumat? Am avut cunoştinţe care au încercat să se lase folosind diferite produse care le-ar fi uşurat aşa zisa dependenţă. Personal, cred că aceste produse au fost create doar pentru profitul companiilor producătoare. Dacă vrei să renunţi la fumat, renunţi pur şi simplu. Nu trebuie să fii “erou” ca să renunţi la acest viciu. Nici măcar nu e greu, le laşi şi gata.

Fumam şi eu de vreo 11 ani, uneori chiar mai mult de un pachet pe zi. Chiar îmi amintesc de minunata perioada din 2005-2007 când fumam chiar mai mult de două pachete zilnic. La ce bun? Chiar nu ştiu. Ştiu un lucru însă: dacă fumezi un pachet pe zi, după un an de inhalare, eşti mai sărac cu un Majesty de 250, luând în calcul un pachet de ţigări la valoarea de 10 lei şi un Majesty la acelaşi preţ la care l-am luat şi eu. Eşti şi mai bogat la sfârşit de an, mai bogat cu o pată neagră la radiografie.

Mno, când moartea ne dă târcoale every fucking day, chiar trebuie să o chemăm cu fiecare ţigară inhalată?

Proaspătul nefumător out!

Uncategorized

Mno…super poză

Cu ocazia unui revelion… cu mult timp în urmă. O tanti petrecăreaţă şi agitată. Cu toate că, vorba lui Slbz, “Zici că e vie”, o făcut un show la momentul respectiv…
I give you… the chick…
Mno, să nu vă oripilaţi…

Misca...

Misca...