Plimbarica de seara.

A inceput cu un topic al unui nou user pe forumul nostru. Propunea acest nou user o intrevedere la ora 22.00 in Livada Postei. La ora 22.00 in Livada erau prezenti 6 onorabili scuteristi: Gxg, Rares, Foca, Matrix, Laurentiu si subsemnatul. Initiatorul topicului se pare ca a adormit sau a ramas fara benzina si de aia nu a fost prezent. Nu cred ca are rost sa mai povestesc despre el, oricum nu conteaza. Onorabilii scuteristi au pornit intr-o minitura pana in Poiana. In Poiana au dat peste Tastatorul cel viteaz, care e un scuterist neinfricat (pe forumuri). Cand ne-a vazut acest voievod al internetului, aceasta intruchipare a nemarginitului asemanata cu flatulenta suava a cainilor lupi de preerie, a bagat mana adaaaanc in gaz si s-a facut nevazut… Oare de ce? Stia ca avem sa ii platim o polita? In sfarsit, am mai stat un pic in Poiana si am sters-o spre Rasnov. Pe drum, Laurentiu a acrosat o vulpe si vulpea… nu a comentat nimic. Din Rasnov ne-am intors in Brasov, respectiv in Livada. Pe drum, Gxg a avut o mare relevatie… si mi-a zis : Hai pe Predelut. Mergem! am raspuns. In Livada am propus sa mergem pana la Baraj la Siriu. Adica… ce imi e 20 km, ce imi e 75 ? Logic, nu? Ok… in jurul orei 1 au inceput pregatirile de decolare. Matrix ne-a parasit, Andrei nu putea sa vina din cauza cauciucului spate (fa-ti, ba, guma aia odata). Ne-am regrupat in benzinarie. La ora 1.30 erau prezente 4 scutere si 6 scuteristi: Gxg cu pasager, Rares, Laurentiu si eu cu pasager (proasta alegere sa iei o foca basinoasa pasager, dar despre asta vorbim putin mai incolo). Bun… am plecat, am mers si incet si tare. Si intr-un final am ajuns la baraj. A ajuns Gxg, la 3 secunde eu, dupa 3-5 minute Laurentiu… dupa 10-15-30 de minute Rares nu a ajuns… Wtf? Deja aveam filme horror in cap. Am dat teava inapoi si ma uitam temator spre parapeti. La un moment dat vad ca Gxg semnalizeaza stanga si opreste pe marginea drumului. Saracu’ de Rares era in genunchi langa scuter. Cureaua de transmisie ii cedase si nu glorios. Am descalecat ne-am scarpinat, ne-am flatulat cu randul 😀 Andrei a schimbat cureaua (foarte inspirat Rares, a avut o curea de rezerva, bravo ba!) si am plecat spre Brasov in jurul orei 4.30. Ce sa mai zic? Frig, vant, ceata. Moama… o fo un frig… la un moment dat m-am oprit sa trag un susu rapid si m-am speriat: credeam ca nu mai aveam furtun, se ascunsese. Buun, ne-am continuat drumul spre Brasov… unde am ajuns in jurul orei 6.00. Privind in ansamblu, foarte tare plimbarica si as mai face de astea. Ii multumesc pe aceasta cale celei mai intelegatoare femei din lume, prietena mea. Iti multumesc ca ma intelegi si nu ma “paruiesti” pentru ca lipsesc zile si nopti de acasa. Sunt un norocos. :*.
A, era sa uit: pe drum, nush ce dracu’ a mancat stricat Andrei – (bine, la un moment dat am crezut ca murise) – venea, frate, din spate o duhoare de cadavru… Ori nu a mai zis sa oprim si s-a sparcait in pampersi.

Plimbarica cea de seara
Tre s-o facem, este vara
Doar o viata noi avem
Si pe doua roti suntem
Noi asa stim sa traim
Viata asta ce-i un chin
Daca n-ar fi doua roti
Ne-am purta ca niste morti
Ce stau ziua in cuscuta
Si noaptea isi freaca ochii
Am vrea kilometri mii
Sa parcurgem zi de zi
Sa ramana amintirea
Atunci cand vine despartirea
De asta viata…

Asfalt uscat si nopti luminate de faruri. Respect!

This entry was posted in Plimbari. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *