O zi perfecta…

M-am trezit de dimineata, mi-am facut cafeaua, am savurat-o ascultand Destination Anywhere si am plecat spre munca. Trafic relativ liber, nu aud niciun claxon. De pe o straduta laterala, un sofer iese putin cam tare si ma incomodeaza. Ma incrunt, franez, el iese si isi vede de drum. Ajung la semafor langa acest sofer. Lasa geamul jos, ma saluta si isi cere scuze – avea gandul in alta parte. Ii spun ca nu face nimic, insa data viitoare, daca e ud pe jos, s-ar putea sa nu pot opri si nu o sa fie bine de niciunul. Se face verde si plecam. Dupa cativa km, dau de filtru si sunt tras pe dreapta. Un politist vine spre mine, se prezinta si imi spune sa am grija. A fost accident mai sus si exista scurgeri de ulei pe sosea. Imi cere actele si le verifica. Ma saluta frumos si imi doreste o zi buna. Imi continui drumul. Nu sunt sicanat de nimeni, parca peste noapte toti au invatat sa conduca si sa se comporte uman. Totusi, sunt depasit de un scuter al carui conducator nu avea casca. Ma uit la el si ii fac semn spre casca. Nu are emotii, culoarea lui este protectia lui. Piele kevlar, gel cu titan. Iarasi filtru si ce sa vezi: scuteristul fara casca da declaratii. Asa da. Sper sa ii imobilizeze si scuterul (pe afara asa se face). Ajung la munca. Ma mir. In afara de nenea care mi-a taiat calea, dar si-a cerut scuze, drumul a fost ok. Parca ne-am educat, parca e mai bine. Parca ceva s-a schimbat. Oare ce? Stilul meu de scris – am scris ce as vrea sa se intample, nu ce s-a intamplat.
Da Doamne numai zile ca cea imaginata mai sus. Asfalt uscat!