Ori sunt prea prost pentru secolul asta, ori nu reusesc sa ma integrez in societate, ori sunt prea mult prosti in jurul meu PUNCT.

Toata viata am incercat sa ajut pe oricine avea nevoie cum am putut. Daca eram la randul meu ajutat, am incercat sa rasplatesc acel ajutor cu mai mult decat ar fi trebuit. Am ajutat pe cine am putut chiar daca unii au uitat ce am facut pentru ei sau chiar ca am facut ceva pentru ei. Chiar daca unii dintre cei pe care i-am ajutat au ajuns sa isi bata joc de mine, eu am continuat sa fac la fel cu altii. Cand zic ajutat sa nu se inteleaga construit case, platit rate sau mai stiu eu ce. Ma refer la lucruri relativ simple pe care nu are rost sa le insir.

Am ajuns in urmatoarea situatie: oamenii uita si nu doar asta este problema: oamenii uita si sunt si nesimtiti. Se comporta cu tine de parca ai fi un nimeni. Pai cand ai avut nevoie, asa erai? Ce solutii am acum?

1. Ma transform in magar, scot ochii tuturor si uit la randul meu persoanele care m-au ajutat.
2. Nu iau nicio masura, ramane totul neschimbat, eu pic de joker.
3. Ma mut in Retezat, intr-o vagauna adanca si nu mai socializez cu nimeni, nimic, niciodata.

De ce tot rahatul asta? Am si uitat. Stiu doar ca se va schimba ceva. Am polite neplatite, deci no more mister nice guy. Fiecare cu a ma-sii si mai vedem. Sigur voi testa de acum inainte fiecare persoana inainte sa inchei o prietenie cu ea. Ajungi sa te scarbesti cand cunosti mai bine o persoana. Te scarbesti daca stii ca ai crezut in acea persoana. Insa daca nu ai fi crezut in ea, daca nu ai fi avut asteptari de la ea… nu te doare capul. Nu mai zic nimic. Nu cred ca intelegeti ceva din ce am scris eu aici si imi cer scuze pentru lucrul asta. Imi mai cer scuze si pentru rautatile gratuite pe care mi le-ati suportat unii dintre voi. Nu toti.
I’m sick and tired.

Scarbitu’ out!

Categories: Uncategorized

4 Comments

Bunica · August 14, 2009 at 12:06 am

ba, maine dau eu o cafea, dar ti-o platesti.

Pasagera · August 14, 2009 at 10:03 am

Din “vasta” mea experienta de viata, am tras concluzia ca oamenii te ajuta numai cand esti jos, cand le esti inferior. Poate pentru ca asta le da lor impresia de superioritate. Imediat ce sesizeaza ca incerci sa iti revii, scot coltii si incearca sa te trimita inapoi jos (true story :P).

Cat despre gesturile gratuite, sunt rasplatite numai cele negative. Celelalte se uita aproape instantaneu. Asa ca… poezie! Poezie! Poezie! Vrem poezie! 😛

Shark · August 14, 2009 at 10:05 am

@Pasagera
Vine poezie, o incepusem de ieri dar a trebuit sa o sterg la mecanic. Vineee…

Pasagera · August 14, 2009 at 10:07 am

A, sa nu uit: imi cer scuze pentru caracterul mult prea evident al celor scrise mai sus 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.