La sapa de Hallowshit

Aham, sunt de servici, e foarte laser. Ieri nu a nins, dar a fost cam frig si nu am parasit apartamentul. Am coborat doar sa imi cumpar lapte. Lapte cu cacao si un kurtos langa… mic-dejunul focilor. Pe urma am pierdut ziua la televizor.
Astazi, dupa ce am coborat si incalzit motorul bestiei negre, am plecat infruntand frigul. La Brasov totul ok, insa urcand spre Predeal am inceput sa vad zapada pe copaci. Mi-am facut probleme… am mai dansat o data cu bestia. Nu voiam un bis. Oricum, zapada era doar in copaci. Drumul, cu toate ca era rece, nu mi-a facut probleme. Si am ajuns si la munca… Ai de pana mea, moama, ce descopar aici. Sute de mii de copii care se zbenguie, chiuie, alearga, cad, se ridica, rad, alearga, urla… E macel. Andrei, colegul pe care l-am schimbat, era foarte stresat. Cred ca l-au innebunit minifocile astea. Acum observ ca parasesc locatia – sper sa iasa la plimbare. Nu am nimic cu ei, insa eu sunt usor stresabil. Nu as vrea sa fac un ghertoicid aici.
Cam atat momentan, poate revin cu update-uri despre neastamparatii astia.
Pace!
Update: Senzational! O vrut sa iasa o tanti in fuga, senzorul usilor nu a avut timp sa proceseze informatia, buf poc, tanti avea nasul bandajat, ma rog ceva lipit pe nas. NASol moment, ma asteptam sa se trosneasca vreun ghertoi, nu o tanti la treij de ani. Ma rog. Prostia nu tine cont de varsta. Poate revin, poate nu :P.
Pace!

Update:
Am trecut pe langa un preinfarct… Ma holbam in laptop si aud de nicaieri: “Ne dati ori nu ne dati?!” Ridic privirea si stupoare: Doua chestii care treceau un pic de receptie ma priveau prin mastile lor de vrajitoare si inca o chestie. O ce v-as da yo… da is parintii vostri acilea si nici nu am voie sa va ranesc. La mea, nu stiu ce o sa fac daca o sa am si eu vreodata un plod. Nu prea ii suport. Ma rog, atat timp cand nu interactioneaza cu mine nu am treaba cu ei. Ia sa impachetez eu niste cacareze de oi in celofan, sa le dau…:D
Creca revin…

Si ultimul update:
Mi-a adus o colega un telefon. L-a gasit pe nu stiu ce masa. Cand o plange cineva, sa il returnez. Bun, si se face ca telefonul tot suna si suna. Si eu, ca o foca care sunt, nu raspund, dar ma enerveaza… Ce e de facut? Astept sa nu mai sune, il deschid, nu stiu cum se numeste actiunea de glisare a unui telefon mobil… Il glisez? Ma rog, il deschid cu gandul sa ii dau un turn off – deja ma dispera. Si il deschid si mi se pare ca formeaza… ok… il inchid (deglisez?) pentru ca nu imi dadeam seama pe unde are turn off. Pana la urma, nu era telefonul meu si no, nu trebuia sa il ating. Si il las pe masa. Ei bine… telefonul incepe sa sune, again… come on…
Bun, suna o data, suna a doua oara, bag mana in ochi… ma uit la numar, astept sa termine de sunat si il apelez de la receptie. Ii zic cine sunt si ii spun ca telefonul e la receptie. Si nenea imi spune ca e telefonul fiica-sii si ma roaga sa i-l tin la receptie si cand i-l returnez a doua zi sa ii fac morala. Am trait sa o vad si pe asta: un roman care roaga un strain sa ii faca morala plodului sau. Buna treaba, as vrea sa il scot pa nenea ala la o bere. Nu va ganditi la prostii, insa un om ca asta poate gandi numai bine.
Acestea fiind transmise de aici de pe front, muncitoru’ out si cred ca ma bag la somnic.
Asfalt uscat!

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

2 Responses to La sapa de Hallowshit

  1. Bunica says:

    a great day for science

  2. Pasagera says:

    Se intrevede o zi exact pe gustul tau, nu? 😛
    A, cred ca am mai comentat eu mai demult: la 30 de ani, o femeie nu e “tanti”! 🙂

    P.S.: Multa rabdare! Serios! Ghertoicidul se pedepseste cu inchisoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.