De pe la sapa…

Da… asa cum ma asteptam, ziua de astazi este una tzuper wonderful, cum zicea un fost coleg de munca. Show-ul a inceput de cand mi-am luat hainele de scandal pe mine, respectiv sacoul si camasa aia smechera. Bineinteles, astea vin la pachet, adica plus una bucata cravata, cu care imi vine sa atarn pe cineva (nu zic cine, ca ne conduce) de undeva. Cum spuneam, am ajuns la munca si, dupa ce mi-am luat fata de: “Welcome, motherfuckers”, a si inceput tambalaul. Fa rezervarea x, in timp ce scanezi factura y, in timp ce raspunzi la telefon si toate astea in timp ce trimiti faxul ala. Boooooon. La un moment dat, vine capul sfeclei, pardon al grupului si incepe ala sa ma ia pe mine la treispe – paispe, fara Andrei Gheorghe. Prima problema, zice el. E frig! Si daca nu porniti caldura o sun pe directoare. Bai mecla, tu crezi ca eu am placeri ciudate? Crezi ca am fetisuri cu frigul? Tu chiar crezi ca directoarea nu stie cat de frig e aici? Si ai impresia ca ea a zis sa pornesc rahatu’ ala de centrala si eu nu am chef?
Bun, am pornit centrala. Vine omul peste juma’ de ora si imi zice sa trimit pe cineva sa aeriseasca mirobolantele calorifere. Ca nu se inclazesc. No blesteme… pe cine rahat sa trimit cand instalator nu mai am de mult. Am mers eu, m-a ajutat si el si am aerisit si mama caloriferelor. Booon.
Isi da seama omul ca sala nu e aranjata cum ar fi vrut el. Hai sa mutam scaune, hai sa mutam mese… o, muta-ti-as nasu ala sub gura. Pune stimabilul un scaun undeva si eu ii zic: Stimabile, de acolo nu se vede ecranul. El, nicio reactie. Peste cinci minute imi zice: Degeaba ai pus scaunul asta aici, pentru ca nu se vede de aici la ecran. Am vazut negru in fata ochilor. M-am simtit ca in copilarie, cand al meu tata ma “dojenea” cu palma peste scafarlie. Booon, o trecut si aia. Pe urma a cerut prelungitoare. Ca sa vezi, am gasit. Trei, dintre care unul functiona. Nu e nimic, ne luam salopeta de electrician si le reparam. Le-am reparat si au mai si fost cumparate vreo cinci bucati. Problem solved. Apoi a intrat in sala restaurant, unde, clar, era frig. A sarit inca o data pe mine, ca el nu baga oamenii in frigul ala si sa rezolv situatia. Bai nene, centrala merge, mai mult nu am ce face. Intr-adevar, mai sunt cateva ventilatoare, dar nu stiu cum sa transfer caldura pe ele. Pai suna, fa ceva, rezolva problema. Am sunat un fost instalator, nu stia. Celalalt instalator e demult plecat in Spania. Cum sa rezolv? Nu stia, el voia doar sa aiba caldura, deci sa mearga ventilatoarele. Am sunat-o pe directoare care si-a facut aparitia si l-a calmat. Toate astea s-au intamplat pana acum. Grupul inca nu a sosit, deci distractia de abia incepe. Ma duc sa imi iau Distonocalm. Shit, am uitat, lucrez in Predeal, farmacia e inchisa dupa ora 17.00.
Presimt ca o sa revin cu relatari de pe front.

Update: Mda… iar m-a luat meclistu’ in impresii, ca e frig in restaurant, ca am zis ca rezolv… Acu’… eu nu stiu ce o discutat directoarea cu el, da’ m-am enervat. Si m-am cam rastit la el. Si ce vreti sa fac eu? Ca nu sunt nici instalator, nici electrician, nu sunt nici macar receptioner. Sunati-o pe directoare sa va rezolve problema. Nu a mai carait nimic, o facut stanga imprejur si cred ca a sunat-o pe directoare… Cert e ca acum facea glume cu mine. Bineinteles ca nu l-am bagat in seama. Sper sa ma lase in durerea mea in pace, ca o sa ii frec una. Stiu ca interesul lui e sa fie totul ok, sa fie lumea multumita si asa mai departe. Dar cand atat pot sa fac, atat pot sa fac. Punct! O intrebare mi-am pus… oare asta ma vede in trafic? Sa nu uit… inca nu a venit grupul… Alea cincizeci de persoane. Da, toti romani si da, bucuresteni. Vai, ce distractiv o sa fie…
Pace!

Update: Au venit toti intr-un final. In afara de o domnisorica pitiponcita, nu mi-au creat probleme si stres. Domnisorica dorea sa stea cu ixuleasca, la naiba, fata. Asa ca de ce nu ii dau cartela? Domnia sa unde doarme peste noapte? Am vrut sa ii soptesc suav ca javrele dorm in parcare, insa inca mai am stapanire de sine. A linistit-o o colega de-a domniei sale. Altfel o invitam la o discutie prieteneasca ce ar fi inclus cativa dumnezei si vreo trei biserici.
“Ce caut eu in viata mea?” Oare si-au pus vreodata intrebarea asta? Si daca da… ce raspuns si-au dat?…
Nevermind, sper sa ma lase in pace…
Respect!

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to De pe la sapa…

  1. anothergxg says:

    ba, ce-i drept cand dai o galagie de bani ai oarecare pretentie.
    intr-adevar nu e problema ta ca nu sunt aerisite caloriferele, insa daca te pui in locu’ aluia care plateste o sa vezi ca nu prea te intereseaza. tu vrei caldura.

    la fel de adevarat e ca daca nu esti gretos in calitate de client(desi ai avea toate motivele sa fii) ai mai mari sanse sa rezolvi problemele, pentru simplu fapt ca oricarui angajat ii place sa se simta un mic dumnezeu pe bucata lui de treaba; zic asta din experienta de customer service, unde modul in care era pusa problema + tonul era esential pentru a ma face sa-mi depasesc (sau nu) atributiile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *