Amintiri din ghertoime…

Si amu, cica era odata un ghertoi. Un ghertoi mic, cu par blond ca auriul spicului de grau, foarte neastamparat ghertoiul. Once upon a time, at band camp… a, nu, stai ca am gresit once ala. Odata era in vizita la bunicii lui. Si bunicul copilului era membru al clubului de pescuit si vanatoare. Bunicul copilului era un om foarte bun la suflet si isi iubea nepotul. De multe ori ii pusese pusca de vanatoare in brate. Descarcata, desigur. Ii tragea cocosul si apoi ii spunea nepotului: “Trage in ceas”. Nepotul tintea ceasul si poc, se auzea zgomotul cocosului.
Ei bine, dragii Sharkului, vine bunicul de la vanatoare si pune arma pe masa. Ghertoiul cel blond trece pe langa arma, iar aceasta ii face cu ochiul. O insfaca si il tinteste pe bunicul lui, care tocmai intrase in odaie: “Stai ca trag!” Bunicul lui incremeneste. Banuiesc ca nu isi amintea daca descarcase sau nu arma. Moama, ce tremurita l-a apucat, chiar si azi ma distrez cand imi aduc aminte. Nu mai stiu daca am tras sau nu. Stiu ca sfarsitul bunicului meu nu a fost cauzat de arma lui de vanatoare. A plecat dintre noi cand eram mic, dar inca imi aduc aminte de el si de cat de frumos se purta cu mine.
Poate voi mai posta amintiri de astea, cu haiduci, vreodata.
Vanatoru’ out!

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

2 Responses to Amintiri din ghertoime…

  1. anothergxg says:

    si unde-i pusca acum?
    incape in portbagajul scuterului negru?

  2. Shark says:

    @anothergxg
    Ba, tu crezi ca armele de vanatoare se dau asa cum se dau creditele la Flanco, pe baza buletinului? Armele au fost vandute sau predate, ca de nu… faceam eu cumva sa incapa in portbagaj, poate renuntam la caratul husei 😛
    Nu sunt criminal, insa am vizat cativa bizoni si parca as fi vrut sa le iau capetele drept trofee.
    Pace :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *