Ieri, dupa ce am ajuns acasa, am intrat ca tot omul pe messenger si am dat drumul la muzica. Si cum chatuiam eu si ascultam Chris Rea – Road to hell, am fost abordat de Slipknot: “Ba, o plimbare, ceva?” Dupa ce am discutat, am hotarat sa mergem pana la Muntele Rosu, cu toate ca drumul e tandari de la sosea pana acolo. Zis si facut. Am incalecat pe mobre, ne-am facut rezerve de gaz si de haleala si tava spre destinatie. Am mers cu frica prin Garcini, ca de obicei, eu, pentru ca pe acolo nu e foarte sigur. Dupa ce am trecut insa de Garcini… am continuat fara probleme. Cat de frumos e drumul ala… ce curbe, ce asfalt si traficul era aproape inexistent. Atat de liber nu am gasit drumul ala pana ieri. Cand am ajuns la ”intersectia” cu drumul spre Muntele Rosu, ne-am oprit sa ne tragem rasuflarea si sa ne facem curaj. Distrus drumul pana sus. Mi-a bubuit de douaj’ de ori cricul pana sus, din cauza gropilor… Am ajuns intr-un final la destinatie si am parcat plasticele pe verdeata. Am halit, am baut Cola, am fumat o pipa si am facut poze. Am mai discutat despre cat de frumoasa e tarisoara noastra si cat de greu ajungi in locurile astea frumoase si am plecat spre Brasov. Unde am si ajuns, pe ploaie. Noroc cu hainele moto impermeabile – NOT. Sa nu va luati geci moto Nitro pentru ca nu prea sunt impermeabile, asa cum scrie pe ele. Super tur. Trebuie insa sa mai merg pe undeva. Vine iarna si o sa tot stau in casa.
Asfalt uscat si vara vesnica.

Categories: Plimbari

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.