Am încercat la un moment dat să scriu cu diacritice, dar, după ce am salvat postul la care am muncit destul de mult, vedeam in locul frumoaselor ă î ţ â ş nişte semne de întrebare. M-am lăsat păgubaş şi am rescris postul.
Însă astă-seara am început să mă plictisesc şi am căutat modalităţi de implementare a diacriticelor pe EDS. După câteva minute de căutări asidue, am găsit acest blog. Cu ajutorul informaţiilor găsite acolo, am reuşit să fac acest lucru.
Mulţi se vor întreba de ce aş vrea eu sa îmi complic existenţa? Păi e chiar simplu, am cam chiulit la limba maternă şi acum încerc să recuperez. Ţinând cont că voi folosi diacritice, poate că voi fi mai concentrat la ceea ce voi pune aici şi nu va mai fi nevoie ca a mea Pasageră să îmi editeze posturile. Asta una la mână.
A doua… Priviţi cât de frumos se vede acest cuvânt în scumpa noastră limbă: Căcat! Am dreptate? E mai frumos decât cacat, al doilea neavând nicio frumuseţe.
Mno, acum sper să nu mă fac de căcat.

Că tot veni vorba de căcat. În această minunată seară, eu stăteam aplecat asupra mirobolantului meu utilaj. Este vorba despre al meu laptop. Şi cum stăteam eu concentrat, încercând sa instalez diacritice pe blog, apare un individ lângă recepţie.
– Eu vorbesc degeaba?
– La ce vă referiţi? replic eu, ridicându-mă de pe scaun.
– V-am rugat să transmiteţi să se facă curat în camera mea. Nu s-a făcut.
– Ok, colegele mele au fost foarte ocupate astăzi şi bănuiesc că nu au mai avut timp să intre în camere. O să vin eu să văd dacă am cu ce să vă ajut.
Am intrat cu individul în lift şi am urcat spre camera lui. Am ajuns acolo şi mi-a zis că are nevoie să îi schimb prosoapele şi să îi mai dau nişte hârtie igienică.
Am intrat in depozitul colegelor mele şi am luat două suluri de hârtie şi două prosoape. Am ajuns la el în cameră, i-am dat alea şi am întins mâinile după prosoapele murdare. Am înţeles în timp ce imi retrăgeam mâinile de ce au colegele mele mănuşi. Pe unul dintre prosoape se putea observa foarte clar un colorit căcăniu-maro. Prima mea reacţie, stăpânită cu succes de altfel, a fost să mă comport cu el în acelaşi mod în care m-am comportat cu al meu iubit hard disk şi să îi mut una în moalele capului. Asta în timp ce i-aş fi urlat în ureche: La ce pana mea mai ceri hârtie igienică dacă te ştergi de căcat la curul ăla de neam prost cu prosopul ăsta, bă infectule?
Am tăcut, am luat prosopul de un colţ şi am părăsit de urgenţă camera. Juma’ de oră mai târziu, eram, în sfârşit, iar curat…

Iarnă scurtă!

Categories: Uncategorized

7 Comments

anothergxg · December 28, 2009 at 12:05 am

io stau si ma intreb de ce cuvantul “diacritice” nu contine diacritice?

Robbie · December 28, 2009 at 12:43 am

@Gxg , buna intrebare :))
@Shark- ce zici de revelion sa iti facem cadou un pistol cu silencer? :>
sau mai bine niste praf de scarpinat pe care il poti adauga din belsug pe prosoapele de schimb ale celor care fac magarii deastea?

Jesus… nu vroiam sa spun asta, dar: ţară de căcat, oameni de căcat! Sau ar trebui sa zic Uameni?:))

Shark · December 28, 2009 at 1:01 am

Mno, vaz ca tre sa fac un tuning si pe la comentarii. Cat de curand…
Update : Done!

slbz · December 28, 2009 at 1:50 am

lol lol lol…cacaniu pe prosop??? pune niste sticla pisata din aia fina si ii vezi dimineata…cacanarii nu o sa stea jos si asa iti dai seama care a facut-o

Shark · December 28, 2009 at 1:55 am

Sincer, prefer să cred că aveau ghete maro şi că şi-au dat luciu cu prosopul. Pentru binele lor… Intr-o zi tot patrund cu bâta peste ei…

Arthur · December 28, 2009 at 5:40 pm

Bravo pentru diacritice. Ai dreptate, limba română îşi pierde din farmec şi expresivitate fără ele.

pauzamea · December 30, 2009 at 10:54 pm

Utilizare plăcută a diacriticelor 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.