Rahat in versuri

Pluguşor fără număr, fără vise, fără speranţe …

Aho aho pă sistem nou
Fară număr ca un bou
O dau mereu, sunt armăsar
Şi cel mai mare cocalar
D&G când vede fata
I se pune frate pata
Şi din ochi, uite, mă soarbe
Cum sorb eu vreo două halbe
Da, cu poftă d-aia mare
Nimeni sete ca a mea n-are
Iar de trag o râgâială
La sfârşit de gâlgâială
Nici nu trebe’ să mă scuz
Şi-asta nu c-aş fi ursuz
Pur şi simplu nu tre’, frate
Să te scuzi pentru-aşa fapte
Cui nu-i place seară de seară
Să orăcăie ca-n gară
Ca să ştie toţi duşmanii
Când să-mbată toţi golanii
Eu şi-ai mei ne simţim bine
Nu ne doare, bă, de tine
Ce tot zici? Că vrei să dormi?
Eu îţi zic mai bine torni
Bericioaice şi vinoase
Chiar de bei vreo patru case
Nu e bai, toarnă în tine
Ia-mă idol, fă ca mine
Nu ştiai că-n astă viaţă
Tre să bei pân’ dimineaţă
Ca să simţi bin’ că trăieşti
Şi că cel mai tare eşti.

Aho aho trosniţi flăcăi
Ia sunaţi din zurgălai
Să se-auză peste văi
Românaşii se distrează, ăăăi ăăăi

Măi stimate cocalar
Sau aş vrea să-ţi spun văcar
Eu de beau, nu fac ca tine
Lasă-mă să-ţi spun mai bine
Cum se face-n societate
Unde se respectă toate
Nu te-apuci să faci scandal
Ca un prim neanderthal
Ştii, am cam coborât din pom
Parcă specia se numeşte om…
Trebuia să evoluăm
Nu la mal să ne căcăm
De ce vrei să pari mai bun
Fiindcă nu esti, toţi îţi spun
De ce te porţi ca Tarzan
După ce bei un lighean
De rahat numit alcool
Coclesule, eşti matol
Dar să nu crezi că eşti cool
Când te scarpini iar în cur
Chiar crezi ca eşti mai tare
De flegmezi iar pe trotuare
Nu o să demonstrezi nimic
Poate doar că jos eşti mic

Aho aho, de anu’ nou
M-am săturat de sistem nou
Să înghit de toate neîncetat
Prefer să plec, pa v-am lăsat.

Plictisit de voi sunt iar
Şi tot scriu, dar în zadar
Tot compun, e fără rost
Nu educi cu shit un prost
Mă las, dom’le, păgubaş
Şi las colcesu’ fruntaş
Chiar scârbit de al lui fum
Jur că nu-i mai stau în drum
Mă dau umilit deoparte
Şi o să părăsesc în noapte
Ţărişoara mea frumoasă
Unde am vrut să îmi fac o casă
Însă învins mă declar acum
Chiar m-am săturat să spun
Că o să fie bine odată
Am tot zis, viaţa mea toată
M-am minţit încet mereu
Lasă, frate ,nu e greu
La cumpăna dintre ani
Îmi dau seama, fară bani
Nu poţi să răzbeşti în viaţă
Şi-mi vine, până dimineaţă
Să dispar din acest loc
Unde şanse ai deloc

Aho aho de sărbători
Ia cu tine negrii nori
Tu, finalule de an
Fără prea mare tam tam

2010 când ajungi la noi
Nu ne aduce nevoi
Le avem prea de demult
Speranţa noi ne-am pierdut

2010 te-aştept
Şi aş vrea ca un profet
Să ne spună cât de bine
O să ne fie cu tine…

Aho aho pe sistem nou
Azi întâpinăm an nou
Şi vreau ca de mă iei de bou
Să îţi primesti de anul nou

Cel mai frumos cad(v)ou!

La cumpăna dintre ani, aş vrea ca în 2010 să nu mai văd doar partea neagră a realităţii. Aş vrea să nu mai încep orice propoziţie cu răul. Să nu mai fiu atât de pesimist, să nu mai văd oriunde m-aş uita doar probleme şi neajunsuri. Aş vrea să pot visa frumos.
Mi-aş dori ca în 2010 să avem parte de cel mai uscat asfalt şi de cele mai frumoase curbe. Fie ca noul an să aducă fiecăruia noi prietenii şi numai zile fericite.
Un an nou cât mai fericit tuturor! La mulţi ani, România! La mulţi ani tuturor!

Uncategorized

S-a mai dus un an…

Cât de repede mai trece timpul. Cât de rapid trece viaţa, parcă ieri eram în 2008 şi parcă alaltăieri ieşeam din băncile jegoase ale liceului, pregătiţi să luăm viaţa în piept. Ce repede înaintăm în viaţă, uneori fară să conştientizăm acest lucru. Pur şi simplu te trezeşti într-o zi şi îţi dai seama că ai aproape 30 de ani, că stai în chirie, cu toate că munceşti deja de aproape un deceniu, nu ai reuşit să faci nimic memorabil, iar cu toată munca, nu ai reuşit decât să pierzi ani din viaţă, ani pe care niciun ban şi nicio avere nu o să îi aducă inapoi. Oare nu ar fi frumos să trăim aşa cum spun mulţi, adică să trăim fiecare zi ca şi cum ar fi ultima?
Vorbeam cu un bun prieten acum câteva zile şi spunea el ceva de genul: “Cum să îţi baţi joc de corpul tău, bă? Cum să îl afumi, să îi dai tot felul de grăsimi şi toxine? Cum să îl îmbibi cu alcool? Oamenii sunt atât de proşti! Un singur lucru au în viaţă, corpul lor. Cum să îşi bată joc de el în halul ăla?”
Aşa că pentru noul an mi-am propus să am grijă la ce bag în mine. O să încerc să slăbesc şi să mă las de fumat. Până acum nu am reuşit. La alcool nu am de ce să renunţ, fiindca nu am facut un hobby din consumul de alcool şi beau foooooarte rar.
Mi-am propus să fiu mai bun şi mai înţelegător cu cei mai puţin educaţi şi cu mai puţin bun simţ decât este normal. O să încerc să nu mă mai las rănit de lipsa lor de bună creştere. O să încerc să mă simt bine, indiferent de ce ar face cei ce ţin neapărat să îmi strice ziua. Până la anul, însă, o să îmi permit anul ăsta să le mai dedic o dată frigidere pline de carne şi multă sănătate.
Mi-am propus şi să mă plimb mai mult ca anul ăsta, dar să fie o plimbare făcută cu cap. Dacă voi pleca în călătorii călare, să plec spre locuri puţin mai îndepărtate, nu să mă învârt în jurul Braşovului în fecare zi.
Mi-am propus ca, dacă vreau să mă apuc de facut bani, să plec din ţara asta scumpă, în care din salariu reuşeşti să îţi plăteşti chiria, iar de rest să iei oleacă de benzină.
Mi-am propus să nu mai uit ceea ce nu e de uitat şi să mă revanşez faţă de cei ce merită. Chiar dacă o să fie nevoie să îmi calc pe principii.
Acum, la final de inepţii privind la ce o să fac şi cum, nu pot decât să mulţumesc celor ce mi-au fost alături pe parcursul anului pe care tocmai îl lăsăm în urma noastră.
Mulţumesc Pasagerei, care mi-a înţeles boala denumită “două roţi” şi nu m-a certat pentru zilele şi nopţile lipsite de acasă. Îţi mulţumesc pentru ceea ce eşti şi pentru că mă accepţi aşa cum sunt, te iubesc!
Mulţumesc George, Rareş, Ghiury, Andrei si Robert pentru că aţi ştiut să fiţi oameni şi prieteni. Aşa cum alţii nu au ştiut.
Mulţumesc mamei, surorii si rudelor mele de la Sita Buzăului. Sunteţi o familie ca puţine altele.
Mulţumesc colegilor şi foştilor colegi de muncă pentru că mă suportă aşa acru şi băşinos cum sunt.
Mulţumesc conservarilor şi românilor care mi-au dat atâtea subiecte pentru rahaturile în versuri. Preferam să nu îmi dea.

Vă doresc tuturor să aveţi un an deosebit, toate visurile sa devină realitate şi să fiţi sănătoşi, ăsta e cel mai important lucru.
Le doresc tuturor locuitorilor acestei planete un an fără lipsuri. Dacă am avea tot ce ne-ar fi necesar vieţii, am fi mai buni…
Un an nou fericit!

Uncategorized

Zeitgeist

Am revăzut aseară Zeitgeist şi m-am gândit să le pun aici. Poate nu toată lumea a reuşit să vadă aceste două documentare extraordinare. Sunt făcute atât de bine încât nu se poate să nu iţi placă.
Vizionare plăcuta!

Zeitgeist I

Zeitgeist II

Uncategorized

Iar la muncă…

Am făcut câteva schimburi de ture, iar astăzi sap cu drag şi spor din părţi. Am în hotel aceleaşi foci nesimţite şi guralive. M-am săturat şi îmi vine să ma duc unde văd cu ochii. Ca să fie tacâmul complet, e un soare de îţi vine să îţi dai demisia în timp ce iei mobra între craci. Mno, asta e… mai rabd o zi.
Pentru mâine sau poimâine am în plan ca, împreună cu Pasagera, să merg să văd Avatar. Peste tot aud că e cel mai cel, că e foarte laser şi aşa mai departe. Sunt aproape nerăbdător să îl văd.
Bun, acestea fiind relatate, mă întorc la introducerea facturilor în program şi la aşteptarea patronilor. Se pare ca şi ei s-au hotărât să îşi petreacă anul nou la munte. Sper să nu îmi facă şi aştia figuri, că o să fie un şomer în plus în această ţărişoară plină de şomeri.
Închei cu un sentiment de revenire şi de continuare. A postului, desigur.
Cât de mult îmi place şi cât de mult aprob ce a postat foca asta aici.
Hai vară, că înnebunesc pă zăpada asta…

Update:  Ne-am răzgândit, nu mai mergem la Avatar. Avem fiţe şi vrem să îl vedem doar 3D. Cum în Braşov cică nu există cinema cu asemenea performanţe, aşteptăm să apară DVD-ul. Ochelari de scafandru poate vom gasi undeva.

Uncategorized

Avem diacritice…

Am încercat la un moment dat să scriu cu diacritice, dar, după ce am salvat postul la care am muncit destul de mult, vedeam in locul frumoaselor ă î ţ â ş nişte semne de întrebare. M-am lăsat păgubaş şi am rescris postul.
Însă astă-seara am început să mă plictisesc şi am căutat modalităţi de implementare a diacriticelor pe EDS. După câteva minute de căutări asidue, am găsit acest blog. Cu ajutorul informaţiilor găsite acolo, am reuşit să fac acest lucru.
Mulţi se vor întreba de ce aş vrea eu sa îmi complic existenţa? Păi e chiar simplu, am cam chiulit la limba maternă şi acum încerc să recuperez. Ţinând cont că voi folosi diacritice, poate că voi fi mai concentrat la ceea ce voi pune aici şi nu va mai fi nevoie ca a mea Pasageră să îmi editeze posturile. Asta una la mână.
A doua… Priviţi cât de frumos se vede acest cuvânt în scumpa noastră limbă: Căcat! Am dreptate? E mai frumos decât cacat, al doilea neavând nicio frumuseţe.
Mno, acum sper să nu mă fac de căcat.

Că tot veni vorba de căcat. În această minunată seară, eu stăteam aplecat asupra mirobolantului meu utilaj. Este vorba despre al meu laptop. Şi cum stăteam eu concentrat, încercând sa instalez diacritice pe blog, apare un individ lângă recepţie.
– Eu vorbesc degeaba?
– La ce vă referiţi? replic eu, ridicându-mă de pe scaun.
– V-am rugat să transmiteţi să se facă curat în camera mea. Nu s-a făcut.
– Ok, colegele mele au fost foarte ocupate astăzi şi bănuiesc că nu au mai avut timp să intre în camere. O să vin eu să văd dacă am cu ce să vă ajut.
Am intrat cu individul în lift şi am urcat spre camera lui. Am ajuns acolo şi mi-a zis că are nevoie să îi schimb prosoapele şi să îi mai dau nişte hârtie igienică.
Am intrat in depozitul colegelor mele şi am luat două suluri de hârtie şi două prosoape. Am ajuns la el în cameră, i-am dat alea şi am întins mâinile după prosoapele murdare. Am înţeles în timp ce imi retrăgeam mâinile de ce au colegele mele mănuşi. Pe unul dintre prosoape se putea observa foarte clar un colorit căcăniu-maro. Prima mea reacţie, stăpânită cu succes de altfel, a fost să mă comport cu el în acelaşi mod în care m-am comportat cu al meu iubit hard disk şi să îi mut una în moalele capului. Asta în timp ce i-aş fi urlat în ureche: La ce pana mea mai ceri hârtie igienică dacă te ştergi de căcat la curul ăla de neam prost cu prosopul ăsta, bă infectule?
Am tăcut, am luat prosopul de un colţ şi am părăsit de urgenţă camera. Juma’ de oră mai târziu, eram, în sfârşit, iar curat…

Iarnă scurtă!