Plimbari

04.10.2009 – Cheia la dus, Siriu la intors.

Duminica m-am trezit si aveam chef de o plimbare. Tot corpul se cerea pe scuter. Oare pentru ca sambata a plouat si m-a udat de la munca pana acasa? Vorbisem cu un prieten, Alastarez, sa mergem pe Transfagarasan, dar cum era prea tarziu (era deja ora 11.00 si asta era in Timisul de Sus), nu prea ne incadram in program. L-am sunat si am hotarat sa mergem pana la Siriu. A ramas sa trec pe la el sa il iau. Dupa ce m-am echipat, am plecat spre Timisul de Sus. Pana acolo mi-a trecut prin freza sa mergem pe Cheia si sa ne intoarcem pe Siriu. Zis si facut. Am incalecat si am sters-o. Am oprit la Petrom in Timisul de Jos sa alimentam si sa luam una-alta pentru drum. Pe urma am incalecat si da-i gaz. Am oprit de cateva ori pe Cheia sa mai facem poze si am ajuns la Valenii de Munte. Acolo trebuia sa fac undeva stanga, insa am cam ratat. Am mers inainte si am observat pe stanga un fast-food. Am hotarat sa intram sa mancam si sa verificam drumul pe harta – de aia mi-am luat harta, nu? Sun mai intai foca de Gxg sa vad pe unde trebuie sa o iau. Foca cea tradatoare era pe Transfagarasan… hater! Te tin eu minte, ba tradatorule 😛 Am intrat, am comandat si ne-am trantit la o masa. Cand a venit ospatarita cu a noastra comanda, i-am cerut indicatii si ne-a explicat ca trebuie sa ne cam intoarcem. Am mancat si am sters-o inapoi. Am pornit spre Cislau si ne-am distrat la greu. Drumul de la Valenii de Munte pana la Cislau e ciudat. Ala din Prahova e bun, insa cand intri in Buzau, iti vine sa iti tai o vena. Si cum era drumul muci, mergeam incet si ne minunam de poporul roman sau rom de pe marginea drumului – aia de prin satele alea. Bun, am ajuns la o intersectie si am virat stanga, spre Brasov. Inca 107 km. Am mers binisor, am mai oprit la baraj si am plecat teava spre Brasov. Mai erau vreo 75 de km si inca vreo 20 pana la Timisul de Sus – trebuia sa duc foca pasagera acasa, nu? Am continuat fara incidente, iar in Intorsura Buzaului am realimentat. Vreo 8 litri. Deci consum 4,2. E bine, tinand cont ca scuterul transporta pe langa cele 150 de kg ale lui inca 180 kg. Si am mers tarisor pe alocuri. Bun, am plecat din Intorsura si da-i gaz, ca era destul de tarziu. Si ce sa vezi? Pe Lunca Intorsurii (o portiune luuuuunga si dreaaaaapta) unde e limita de 60 de km la ora, eu merg cu 100 (pana mea, doar ma grabesc, nu?). Si merg si merg, il depasesc pe unu’ si ma apropiam de un altul. Am vrut sa il depasesc, dar veneau niste tiruri din contrasens si nu aveam timp. Observ si politie pe stanga, deci reduc vertiginos si, cand trec de ei, incep sa dau flashuri tirurilor, sa stie ca e garda. Bun, aveam foca in fata, mergeam cu vreo 60-70 si strig la pasager : Garda, ba. Bine ca am redus. El imi zice ca nu a auzit. Atunci intorc juma’ de bot spre pasager si urlu: Era garda! Intorc botu’ in fata si… surprize… surprize… foca din fata mea era oprita cu semnal stanga! Cacat! Frana! Derapez si vad cum nu pot opri in timp util, dau drumul la frane, cred ca trag spre dreapta, ies de pe drum, franez iar, mai derapez o tura, putin mai violent si mai zgomotos, iar dau drumul la frane, imi revin, intru inapoi in drum accelerez… si nu imi vine sa cred ce tocmai am evitat… Intreb pasagerul fara sa ma uit in spate 😀 daca e ok. El imi raspunde ca a vazut… Am continuat drumul pana pe Predelut. Cand am coborat de pe mobra, am inceput sa ne minunam de norocul sau priceperea de care am avut parte. Nu stiu cum s-a intamplat, stiu ca a fost rapid si stiu ca nu am patit absolut nimic. Cred ca cineva acolo sus ne iubeste. In sfarsit, am plecat spre Brasov, pe urma spre Timisul de Sus. L-am debarcat pe pasager asa cum l-am luat, poate putin mai speriat si mai obosit. Am plecat apoi spre Brasov. Slipknot ramasese fara curent si am trecut pe la el sa il ajut. Apoi, dupa o zi plina, am ajuns si acasa. Intreg. Multumesc Pasagerei pentru intelegere – iar am lasat-o tingulica acasa si eu am haladuit, si mai multumesc pasagerului pentru poze.
Asfalt uscat si ochii in zece!
Adaug poze imediat 😀

Fun

La munca…in…

Este ora 2.30 dimineata. Oaspetii tocmai au urcat pe mai multe carari in camere. Au avut team drinking. Si au drinkuit destul de bine. Maine parasesc hotelul de dimineata, dar asta nu mai este problema mea, poate doar daca urmam acelasi drum. As fi nelinistit sa fiu pe acelasi drum cu neste luzari care au consumat alcooale pana la ore tarzii in noapte. Insa asta e alta poveste. Sa revenim la partea: au urcat in camere. Eu ma bucur, pana mea, asta inseamna ca ma pot baga la somn linistit…de la 2.30 la 6.00 sunt 3 ore jumatate, deci ma voi odihni un pic, nu voi fi un pericol in trafic. Dar vai!!! Suna telefonul, injur, ridic receptorul:
– Receptia, spuneti va rog !
– Chiar nu se mai poate da drumul la caldura? E foarte frig aici!
– Buna seara, nu imi amintesc sa va fi spus ca nu se poate da drumul la caldura…asta prima la mana, a doua, centrala e programata si porneste la anumite intervale orare. Programarea se face prin satelit, numai de la sediul NASA. Partea asta cu programatu’ e bullshit, insa ar fi sunat bine. I-am spus ca o sa incerc sa pornesc centrala, a inchis si am pornit centrala. Acum tre’ sa mai stau treaz o vreme ca sa opresc centrala.

Sfaturi :
Cum pornesti centrala: Lectia 1.
Se ia o sticla de doi litri. Se umple cu apa. Se porneste spre subsol, adica spre locatia centralei. Se deschide usa la garaj. Se aprinde lumina. Se striga o data patrunzator: CAINE! Daca se aud latraturi violente, se pregateste bidonul cu apa. Fug dulaii aia de apa ca de dracu’. Cica o fo un nene care ii spala fortat si de atunci cand vad apa se ascund pe unde apuca. Bun, dupa ce se arunca de cateva ori in aer, in mod asemanator cu agitarea cadelnitei de catre preasfintia sa popa spre caini, se asteapta evaporarea lor. Dupa ce au disparut, se deschide inca o usa, se actioneaza cateva intrerupatoare si cativa robineti si gata. E chiar simplu! Imediat trebuie sa merg sa o opresc. Sper sa nu raman fara apa in bidon :D.
Asfalt uscat!
P.S. Lectia 2, adica oprirea centralei…intr-un episod viitor.

Update: Un prieten de al meu lucreaza la o benzinarie. Si cum era el de servici si statea pe acolo teleleu sau ce pana mea facea el acolo…observa cum in cofetaria sau fast-food-ul de acolo neste tarani de oras isi urca odrasla pe una dintre mese. Bun, ce fac ei in continuare? Il dezbraca si incearca sa ii schimbe scutecul. Nu l-am crezut!
– Ba, esti prost? Cum sa ii shimbe scutecul pe mese, ba?
– Foarte simplu, frate: l-au urcat pe masa si, fara nicio jena, l-au dezbracat si cautau scutecul prin sarsanale.
– Si voi nu ati dat cu bolovani dupa ei?
– Le-a zis un coleg sa incerce in alta parte.
– Si nu au facut urat?
– Ba da.
Bag picioarele in ea tara. Stiu insa ca daca pe tura mea prind vreunii in receptie incercand sa faca asa ceva…ii rup, de fapt cobor in centrala, ma intorc cu dulaii si nu le dau bidon. Papa cutu :)). Oameni de cacat!
Ii multumesc lui Alastarez pentru material.
Asfalt uscat!

Evadati din grajd

Inconstienta si prostia se platesc scump

Sunt la munca si acum cateva minute m-a sunat un prieten si mi-a spus ca e blocat in trafic undeva pe langa Tarlungeni din cauza unui accident. In acest accident a fost implicat pe de o parte un Mercedes si pe de alta parte un scuter. Mercedesul se deplasa pe drumul cu prioritate care se intersecta la un anumit punct cu un drum secundar. De pe acest drum secundar a iesit in tromba, ignorand indicatorul STOP, un scuter pe care se afla un dobitoc (“pilotul”) si prietena acestuia. Din cate mi-a zis prietenul meu, scuterul a intrat in portiera mertanului si s-a cam facut tandari. Casca dobitocului, la fel, tandari, piciorul pasagerei, rupt. Si totul pentru ca idiotul ala de scuterist nu a franat la rahatul ala de STOP. Stau si ma gandesc, oare si-a imaginat ca indicatorul ala a fost pus acolo pentru ca primaria Tarlungeni avea prea multe pe stoc si… pana mea, trebuia si ala pus undeva ca nu mai aveau locuri de depozitare? Aproape as pleca de aici spre Tarlungeni sa il caut pa dobitoc sa ii mai dau si eu vreo cateva bucati la freza. Sa se invete minte.
Zilele trecute, postam pe un forum detalii despre CSBv, despre ce vrem sa facem noi ca organizatie. Un forumist scuterist de acolo imi raspunde: “Nu mersi”. Am inteles imediat ca era un tip de maximum 17 ani care se credea bun in “pilotaj”, as pe scuter, un Rossi in miniatura, ce mai. Asa, noi, CSBv, incercam sa schimbam ceva, incet ce e drept, dar incercam. Si vin putoii astia si se fac muci in masini fiindca nu au habar de reguli de circulatie sau alte alea. Pai unde rahat e militia? La linie continua? Asteapta un luzar sa il salte de o rata la jipan? Mi-as mana in ochi si sa fac ceva pe ele de organe. Pe mine ma trag pe dreapta repede, dar pe ghertoii aia fara casti, acte si minte, nu. Incepeti, tovarasi militieni, sa va faceti treaba cum trebuie si o sa vedeti cum scad accidentele aici in Republica Democrata Bananiera.
Asfalt uscat si treziti-va, bai copiilor, o viata aveti! Oare cum va trai dobitocul ala de scuterist cu gandul ca i-a fracturat piciorul prietenei lui?

Plimbari

30.09.2009 – Muntele Rosu reloaded

Ieri, dupa ce am ajuns acasa, am intrat ca tot omul pe messenger si am dat drumul la muzica. Si cum chatuiam eu si ascultam Chris Rea – Road to hell, am fost abordat de Slipknot: “Ba, o plimbare, ceva?” Dupa ce am discutat, am hotarat sa mergem pana la Muntele Rosu, cu toate ca drumul e tandari de la sosea pana acolo. Zis si facut. Am incalecat pe mobre, ne-am facut rezerve de gaz si de haleala si tava spre destinatie. Am mers cu frica prin Garcini, ca de obicei, eu, pentru ca pe acolo nu e foarte sigur. Dupa ce am trecut insa de Garcini… am continuat fara probleme. Cat de frumos e drumul ala… ce curbe, ce asfalt si traficul era aproape inexistent. Atat de liber nu am gasit drumul ala pana ieri. Cand am ajuns la ”intersectia” cu drumul spre Muntele Rosu, ne-am oprit sa ne tragem rasuflarea si sa ne facem curaj. Distrus drumul pana sus. Mi-a bubuit de douaj’ de ori cricul pana sus, din cauza gropilor… Am ajuns intr-un final la destinatie si am parcat plasticele pe verdeata. Am halit, am baut Cola, am fumat o pipa si am facut poze. Am mai discutat despre cat de frumoasa e tarisoara noastra si cat de greu ajungi in locurile astea frumoase si am plecat spre Brasov. Unde am si ajuns, pe ploaie. Noroc cu hainele moto impermeabile – NOT. Sa nu va luati geci moto Nitro pentru ca nu prea sunt impermeabile, asa cum scrie pe ele. Super tur. Trebuie insa sa mai merg pe undeva. Vine iarna si o sa tot stau in casa.
Asfalt uscat si vara vesnica.