Uncategorized

La sapa de Hallowshit

Aham, sunt de servici, e foarte laser. Ieri nu a nins, dar a fost cam frig si nu am parasit apartamentul. Am coborat doar sa imi cumpar lapte. Lapte cu cacao si un kurtos langa… mic-dejunul focilor. Pe urma am pierdut ziua la televizor.
Astazi, dupa ce am coborat si incalzit motorul bestiei negre, am plecat infruntand frigul. La Brasov totul ok, insa urcand spre Predeal am inceput sa vad zapada pe copaci. Mi-am facut probleme… am mai dansat o data cu bestia. Nu voiam un bis. Oricum, zapada era doar in copaci. Drumul, cu toate ca era rece, nu mi-a facut probleme. Si am ajuns si la munca… Ai de pana mea, moama, ce descopar aici. Sute de mii de copii care se zbenguie, chiuie, alearga, cad, se ridica, rad, alearga, urla… E macel. Andrei, colegul pe care l-am schimbat, era foarte stresat. Cred ca l-au innebunit minifocile astea. Acum observ ca parasesc locatia – sper sa iasa la plimbare. Nu am nimic cu ei, insa eu sunt usor stresabil. Nu as vrea sa fac un ghertoicid aici.
Cam atat momentan, poate revin cu update-uri despre neastamparatii astia.
Pace!
Update: Senzational! O vrut sa iasa o tanti in fuga, senzorul usilor nu a avut timp sa proceseze informatia, buf poc, tanti avea nasul bandajat, ma rog ceva lipit pe nas. NASol moment, ma asteptam sa se trosneasca vreun ghertoi, nu o tanti la treij de ani. Ma rog. Prostia nu tine cont de varsta. Poate revin, poate nu :P.
Pace!

Update:
Am trecut pe langa un preinfarct… Ma holbam in laptop si aud de nicaieri: “Ne dati ori nu ne dati?!” Ridic privirea si stupoare: Doua chestii care treceau un pic de receptie ma priveau prin mastile lor de vrajitoare si inca o chestie. O ce v-as da yo… da is parintii vostri acilea si nici nu am voie sa va ranesc. La mea, nu stiu ce o sa fac daca o sa am si eu vreodata un plod. Nu prea ii suport. Ma rog, atat timp cand nu interactioneaza cu mine nu am treaba cu ei. Ia sa impachetez eu niste cacareze de oi in celofan, sa le dau…:D
Creca revin…

Si ultimul update:
Mi-a adus o colega un telefon. L-a gasit pe nu stiu ce masa. Cand o plange cineva, sa il returnez. Bun, si se face ca telefonul tot suna si suna. Si eu, ca o foca care sunt, nu raspund, dar ma enerveaza… Ce e de facut? Astept sa nu mai sune, il deschid, nu stiu cum se numeste actiunea de glisare a unui telefon mobil… Il glisez? Ma rog, il deschid cu gandul sa ii dau un turn off – deja ma dispera. Si il deschid si mi se pare ca formeaza… ok… il inchid (deglisez?) pentru ca nu imi dadeam seama pe unde are turn off. Pana la urma, nu era telefonul meu si no, nu trebuia sa il ating. Si il las pe masa. Ei bine… telefonul incepe sa sune, again… come on…
Bun, suna o data, suna a doua oara, bag mana in ochi… ma uit la numar, astept sa termine de sunat si il apelez de la receptie. Ii zic cine sunt si ii spun ca telefonul e la receptie. Si nenea imi spune ca e telefonul fiica-sii si ma roaga sa i-l tin la receptie si cand i-l returnez a doua zi sa ii fac morala. Am trait sa o vad si pe asta: un roman care roaga un strain sa ii faca morala plodului sau. Buna treaba, as vrea sa il scot pa nenea ala la o bere. Nu va ganditi la prostii, insa un om ca asta poate gandi numai bine.
Acestea fiind transmise de aici de pe front, muncitoru’ out si cred ca ma bag la somnic.
Asfalt uscat!

Plimbari

Miniplimbarica

Am iesit de la munca si, ca de obicei, nu aveam chef de mers acasa. Asa ca m-am oprit la Gabi, la un pahar de vorba. Cred ca s-a bucurat pentru ca el, fiind paznic, se cam plictiseste. Insa a inceput sa mi se faca pofta de kurtos si m-am gandit sa o sterg spre Ozun. Asa ca am plecat spre casa – trebuia sa imi las laptopul. Cu laptopul in scuter nu pot sa merg dupa kurtosi ca nu am loc de depozitare. Am ajuns acasa, am mai chat-uit un pic si am plecat spre Sfantu Gheorge prin Sanpetru. Bineinteles ca am incurcat drumul si m-am trezit la Hanul din Ardeal (aceasta locatie se afla in drumul spre: Mures, Sighisoara si Zarnesti)… Wtf?! Tin sa ii urez multa sanatate melteanului care mi-a dat directia aia, indrumandu-ma aiurea.  In sfarsit, am mai intrebat doi flacai si am aflat ca trebuia sa ma intorc. Hai mai, serios? Pai asa se intampla cand mergi pe drumuri necunoscute fara sa intrebi sau sa consulti o harta. Buun. Prin Araci or something era sa ma urc pe doi vitei care circulau pe banda mea. Viteii sa fi tot avut vreo 16 primaveri. Foarte agitati si zburdalnici. In momentul in care i-am claxonat cred ca i-am trezit, fiindca au avut o reactie foarte ciudata: aaa… CE VREI, BA! Eu nu voiam nimic, poate doar ca banda mea sa nu fie ocupata de vitei de culoare jeg-gri (Ati auzit de culoarea jeg-gri? Daca nu, o trecere prin Araci, Garcini, Moroieni sau chiar o plimbare cu troleul va umple acest gol. Culoarea jeg-gri ii diferentieaza pe “cetatenii” de etnie roma, adica pe TIGANI, de romanasi. Despre ce ii aseamana pe romansi de TIGANI, intr-un post urmator) care merg spre birtul din sat. Ori la pascut. Habar nu am. Pe urma, m-am oprit la mormantul unui mopedist (cred) – o sa pun o poza. Aranjamentul de acolo m-a facut sa cred ca era un mopedist un pic mai manelo/cocalar, dar nu conteaza asta. Despre morti numai de bine, deci Dumnezeu sa il ierte. Pe urma am mai tras vreo cateva poze pe drum si am ajuns in Sfantu. M-am invartit un pic pe acolo si am plecat spre Ozun. Totul ok, am cumparat niste kurtosi si m-am intors in Brasov. Aici am fost la Pasagera la munca sa ii duc umbrela si sa ii las un kurtos. N-a vrut kurtos, treaba ei, pana cand ajunge acasa se termina :D. Cand am plecat de acolo era sa fac un big fucking crash. Daca faceam, as fi fost scos vinovat. De ce? Nu am chef de photoshop, asa ca voi explica.  Eu trebuia sa fac stanga. Din  stanga mea, veneau masini pe drumul cu prioritate si treceau prin fata mea. La un moment dat, am vazut o conserva semnalizand stanga, deci drumul lui trece prin stanga mea, nu ne intersectam, asa ca da-i gaz. Ce sa vezi? S-a razgandit si face dreapta, no cacao, bine ca a franat, eu am accelerat si bine ca nu am patit nimc. Asa cum am zis, daca era troscaneala, picam de bou. Cu toate ca ala semnalizeaza aiurea si nu gandeste (pana mea, cred ca dormea la volan). Asa cum ziceam, a franat, m-a injurat, am inceput si eu sa injur, mi-am dat seama ca degeaba il injur, el crede ca eu am iesit de smecher si nu pentru ca a semnalizat el aiurea. Asa ca am salutat si am dat jet. Te asiguri, vezi ce face, iesi fara probleme si tantalaul se razgandeste. Intr-o secunda! Sa ma frec ca nu mai trec prin intersectii nesemaforizate. Sau iau utilajul in spate si traversez asa, ca sa nu ma mai risc aiurea.

Pe urma, am ajuns acasa, m-am uitat la doua filme, am devastat vreo cateva pungi de chipsuri si am mancat cand a ajuns Pasagera acasa. Singur nu mananc pentru ca imi e rusine. Pe la noua am vorbit cu Slipknot pe messenger si am iesit cu el sa isi caute cainele. Cica s-a pierdut. Chiar, poate il vede cineva, e asta si poate da o mana de ajutor. A se lua la cunostinta faptul ca se ofera recompensa.
Dupa ce am dat o tura prin Racadau, am ajuns in Livada. Cat timp am stat acolo, a inceput sa picure si ne-am distrat un piculet. Parcau taximetristii pe locurile de parcare rezervate persoanelor cu handicap, iar echipajul de politie de acolo (se plictiseau unii si stateau in Livada) ii alunga. Cu replici de genul: “Ce esti dom’le asa obraznic? Nu vezi unde parchezi?” Referitor la acest fapt… intentia e laudabila, dar… cate rahat persoane cu handicap au nevoie de loc de parcare la ora 22? Daca se intampla ziua, jos palaria. Oricum, bravo lor pana la urma.
Noi ne-am incruntat la cer si, ca sa ne luam la tranta cu pojghita de ploaie, am plecat in Poiana. Cam frig… si cat am stat acolo a inceput sa ninga. De vis, ne-am intors in Brasov si ne-am incalzit cu o caffe nus’cum la Dieci. Pe urma am plecat pe la casutele noastre.
La meteo o zis ninsori pentru ziua de maine, asa ca presimt ca vine o balada p’acilea.
Asfalt uscat?!

Probleme, reparatii

Mici probleme, din nou…

Povesteam ca nu am cauciuc spate. Ei bine, de ieri am, unul foarte sexy, fabricat la Nemtia si achizitionat la excelentul pret de 138 lei. Ieri, dupa ce l-am cumparat, am fost la o vulcanizare si, cu ajutorul lui Andrei, am schimbat acolo cauciucul. Insa am observat cum din amortizorul din dreapta curge ulei ca din dus, iar din cel din stanga picura putin. Asta este una dintre probleme. A doua, se pare ca ma lasa iar variatorul si devine enervant. Am inceput sa ma plictisesc tot schimband piese acolo si ma gandesc serios sa imi iau unul Polini la excelentul pret de 600 ron. Insa inainte trebuie sa fac o verificare la actualul variator. Asa ca pe la 10.30 plec spre Prejmer, la fratele Paskal pentru o schimbare de telescoape si poate o verificare de variator. Acum merg sa ma imbrac. Ce chestie, azi am guma noua si e al dracului de innorat. Zici ca cineva acolo sus are ceva cu mine.

Eu am scris putin, insa fratele Gxg are un post mai lung si foarte frumos referitor la teparii romani. Daca va intereseaza identitatea vanzatorului, contactati-ma :D. Nu ca as avea ceva cu el, Doamne fereste, chiar il ador si as vrea sa ne intalnim sa putem depana amintiri placute la gura sobei.

Asfalt uscat! Paskale!!! Tin’ te ca viu!

Update:
Scuteul negru beneficiaza de un interior mai curat si mai aranjat, adica am facut curatenie in portbagaj. Mai beneficiaza de amortizoare reconditionate vizual, adica a luat Paskal amortizoarele de pe celalalt scuter, fratele geaman al scuterului negru si le-a periat un pic, le-a dat niste spray negru, deci arata da vis. Amortizeaza la fel. Scuterul negru mai beneficiaza si de o reparatie a sondei de apa. Nu mai indica bine si ma temeam sa nu mi se caleze motorul, asa cum am auzit ca a patit un luzar. Bine, luzarul ala e injurat zilnic, deci banuiesc ca de aia. Intr-o zi o sa pun si link :D, cu injuraturile, of course.Total manopera – 20 lei. Daca o sa ma indur sa ma lipsesc de 600 ron, o sa pun variator Polini si atunci scuterul negru nu va mai avea nicio problema. Vedem. Multam Paskale! Acum ar mai trebui ca scuterul negru sa beneficieze de o spalare mica. E cam jegos si nu se simte bine. Sa vad ce are de gand vremea.
Pace!

Uncategorized

Sunt mandru de mine

Astazi am iesit de la munca. Insa, atipic, am lalait-o pana pe la 11 prin Predeal, am mai stat la palavre fiindca, neavand guma, nu am cum sa bantui si acasa nu am ce face. Intr-un final m-am plictisit sa si barfesc si am plecat spre Brasov. Drumul ok, tantalai putini, nicio problema. Ajung la intrare in Brasov, reduc pana pe la 40-50 de km la ora si imi vad de drum linistit. La un moment da,t vad pe dreapta un nene care imi facea semne disperate. Il si aud la un moment dat: “Opreste domnule, am o urgenta.” Eu sunt mai saritor cand e vorba de ceva necazuri si am tras pe dreapta. Nenea fuge dupa mine si ma trezesc ca sare pe locul pasagerului. Pana sa il intreb care ii e problema incepe sa ma roage cu voce grava: “Domnule te rog! Du-ma la stadion, a plecat autocarul fara mine! Nu stiu ce sa fac! Te rog.” Ok, dau din umeri, dau semnal stanga si plec spre Bartolomeu. Banuiam ca de prin zona aia pleaca autocarele. Drumul a decurs fara incidente, poate doar faptul ca m-a strans nenea la piept cum nu cred ca a strans vreao fata in viata lui. Noroc ca aveam doua perechi de pantaloni. Brasov, soare, coafura rezista. Incontinuu a borbolosit cu glas pierdut in spate: “Domnule, te rog, nu ma lasa, a plecat fara mine, te rog, trebuie sa il prind, nu ma lasa, ajuta-ma.” Am ajuns in Bartolomeu si am vazut undeva Atlasib, langa sectia doi de politie. L-am trimis acolo sa intrebe daca stiu aia ceva. A aflat ca autocarul pleaca din autogara Codreanu nr. 2 si l-am dus acolo. Nu pot sa descriu ce privirea avea cand a vazut autocarul acolo. A sarit ca un copil de pe scaunul meu si s-a repezit spre ghid cu o viteza de am crezut ca o sa fiu martor la ce stiu ce MK. Dar nu a fost sa fie, doar i-a zis: Cum sa ma lasi domnule acolo? Daca nu ma ajuta domnul asta ce faceam?” Ghidul ala a replicat sec: “Pai tu nu te-ai intors” Ce bou… Am intors scuterul si i-am mai aruncat o privire, am vazut cum se cauta prin buzunare, a scos 50 de lei si s-a indreptat spre mine. I-am zis ca nu e nevoie. A insistat, nu i-am luat si am dat gaz salutand. Sper sa ajunga in Suedia fara alte incidente. Si mai sper ca daca vreodata va asista la vreo discutie in care noi, astia pe doua roti, suntem blamati, sa isi aduca aminte de scuteristul ala care l-a ajutat atunci cand era disperat si sa le ia apararea. Si as mai vrea sa ii observe si sa aibe grija de toti cei pe doua roti atunci cand va conduce o conserva. Atat.
Ca o completare, da, nenea nu a avut casca. Stiu ca nu e ok, dar e un caz aparte. Nu o sa mai fiu atat de acru pe viitor cu scuteristii care au pasageri fara casca. Nu stii niciodata care e adevaratul motiv… Si da, am fost privit de cativa motociclisti cu sictir…
Asfalt deosebit de uscat. Vreau o Romanie mai buna! (Si acum o replica de aia comunista: Impreuna putem reusi!). Pace!