Duminica m-am trezit si aveam chef de o plimbare. Tot corpul se cerea pe scuter. Oare pentru ca sambata a plouat si m-a udat de la munca pana acasa? Vorbisem cu un prieten, Alastarez, sa mergem pe Transfagarasan, dar cum era prea tarziu (era deja ora 11.00 si asta era in Timisul de Sus), nu prea ne incadram in program. L-am sunat si am hotarat sa mergem pana la Siriu. A ramas sa trec pe la el sa il iau. Dupa ce m-am echipat, am plecat spre Timisul de Sus. Pana acolo mi-a trecut prin freza sa mergem pe Cheia si sa ne intoarcem pe Siriu. Zis si facut. Am incalecat si am sters-o. Am oprit la Petrom in Timisul de Jos sa alimentam si sa luam una-alta pentru drum. Pe urma am incalecat si da-i gaz. Am oprit de cateva ori pe Cheia sa mai facem poze si am ajuns la Valenii de Munte. Acolo trebuia sa fac undeva stanga, insa am cam ratat. Am mers inainte si am observat pe stanga un fast-food. Am hotarat sa intram sa mancam si sa verificam drumul pe harta – de aia mi-am luat harta, nu? Sun mai intai foca de Gxg sa vad pe unde trebuie sa o iau. Foca cea tradatoare era pe Transfagarasan… hater! Te tin eu minte, ba tradatorule 😛 Am intrat, am comandat si ne-am trantit la o masa. Cand a venit ospatarita cu a noastra comanda, i-am cerut indicatii si ne-a explicat ca trebuie sa ne cam intoarcem. Am mancat si am sters-o inapoi. Am pornit spre Cislau si ne-am distrat la greu. Drumul de la Valenii de Munte pana la Cislau e ciudat. Ala din Prahova e bun, insa cand intri in Buzau, iti vine sa iti tai o vena. Si cum era drumul muci, mergeam incet si ne minunam de poporul roman sau rom de pe marginea drumului – aia de prin satele alea. Bun, am ajuns la o intersectie si am virat stanga, spre Brasov. Inca 107 km. Am mers binisor, am mai oprit la baraj si am plecat teava spre Brasov. Mai erau vreo 75 de km si inca vreo 20 pana la Timisul de Sus – trebuia sa duc foca pasagera acasa, nu? Am continuat fara incidente, iar in Intorsura Buzaului am realimentat. Vreo 8 litri. Deci consum 4,2. E bine, tinand cont ca scuterul transporta pe langa cele 150 de kg ale lui inca 180 kg. Si am mers tarisor pe alocuri. Bun, am plecat din Intorsura si da-i gaz, ca era destul de tarziu. Si ce sa vezi? Pe Lunca Intorsurii (o portiune luuuuunga si dreaaaaapta) unde e limita de 60 de km la ora, eu merg cu 100 (pana mea, doar ma grabesc, nu?). Si merg si merg, il depasesc pe unu’ si ma apropiam de un altul. Am vrut sa il depasesc, dar veneau niste tiruri din contrasens si nu aveam timp. Observ si politie pe stanga, deci reduc vertiginos si, cand trec de ei, incep sa dau flashuri tirurilor, sa stie ca e garda. Bun, aveam foca in fata, mergeam cu vreo 60-70 si strig la pasager : Garda, ba. Bine ca am redus. El imi zice ca nu a auzit. Atunci intorc juma’ de bot spre pasager si urlu: Era garda! Intorc botu’ in fata si… surprize… surprize… foca din fata mea era oprita cu semnal stanga! Cacat! Frana! Derapez si vad cum nu pot opri in timp util, dau drumul la frane, cred ca trag spre dreapta, ies de pe drum, franez iar, mai derapez o tura, putin mai violent si mai zgomotos, iar dau drumul la frane, imi revin, intru inapoi in drum accelerez… si nu imi vine sa cred ce tocmai am evitat… Intreb pasagerul fara sa ma uit in spate 😀 daca e ok. El imi raspunde ca a vazut… Am continuat drumul pana pe Predelut. Cand am coborat de pe mobra, am inceput sa ne minunam de norocul sau priceperea de care am avut parte. Nu stiu cum s-a intamplat, stiu ca a fost rapid si stiu ca nu am patit absolut nimic. Cred ca cineva acolo sus ne iubeste. In sfarsit, am plecat spre Brasov, pe urma spre Timisul de Sus. L-am debarcat pe pasager asa cum l-am luat, poate putin mai speriat si mai obosit. Am plecat apoi spre Brasov. Slipknot ramasese fara curent si am trecut pe la el sa il ajut. Apoi, dupa o zi plina, am ajuns si acasa. Intreg. Multumesc Pasagerei pentru intelegere – iar am lasat-o tingulica acasa si eu am haladuit, si mai multumesc pasagerului pentru poze.
Asfalt uscat si ochii in zece!
Adaug poze imediat 😀

Categories: Plimbari

5 Comments

Bunica · October 5, 2009 at 11:20 am

ma mir ca nu iti amintesti in slow motion ce s-a intamplat…
de obicei cand mi se intampla ceva, as putea povesti 1 saptamana fiecare mili-secunda din eveniment.
oricum, fazele astea tin mult de noroc; mai tin si de experienta, insa norocul e baza. important e sa incerci sa faci ceva pana in ultimu’ moment, fara sa te pierzi.

Shark · October 5, 2009 at 11:28 am

Imi amintesc ce s-a intamplat, dar nu stiu cum de s-a intamplat… nu reusesc sa imi explic cum am reusit sa il evit pe ala. Oricum bine ca nu am patit nimic.

Pasagera · October 5, 2009 at 7:30 pm

Da, sa stii ca e bine ca nu ai patit nimic. Ca daca pateai, sa vezi ce bataie iti luai! 😛

Amintiri | E.D.S. · January 15, 2010 at 9:13 am

[…] Ieşeam de la muncă şi lăsam inspiraţia de moment să îmi întocmească traseul. Cum ar fi ăsta. Cât visez la o zi călduţă… Ce aş mai încăleca pe monstruleţ şi ce frumos aş mai […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.